ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4376/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4376/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 4 octombrie 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 16.04.2020 reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară a formulat contestație împotriva Rezoluției de respingere a plângerii față de doamna judecător B. de la Judecătoria Vălenii de Munte și a rezoluției emise de Inspectorul-șef al Inspecției Judiciare în data de 26 martie 2020, în dosarul nr. x, ca urmare a contestației reclamantului, pe care le consideră nelegale, netemeinice și insuficient cercetate și motivate si solicită trimiterea cauzei Inspecției Judiciare pentru continuarea cercetării și întocmirea rechizitoriului pentru trimiterea în judecată a d-nei Judecător B. și în subsidiar, a se reține cauza spre judecare și a se dispune măsurile care se impun.
Sentința instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 2077 din data de 3 noiembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca nefondată.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A. solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și în rejudecare să se admită cererea de chemare în judecată.
Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză
Examinând excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu în ședința de judecată, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "(l) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 C. proc. civ. (2) In cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a norme/or de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.", iar dispozițiile art. 33 alin. (1) din același act normativ statuează în mod expres că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege".
În acest sens sunt și dispozițiile art. 148 alin. (6) C. proc. civ., conform cărora:
"Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum și dispozițiile art. 197 din același cod care prevăd în mod expres că "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."
De asemenea, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva-modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate formula cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurenta nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată.
Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligația recurentului de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat.
În ceea ce îl privește pe recurent, prin rezoluția din 15 ianuarie 2021, comunicată la data de 20 ianuarie 2021 i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.
În aceste condiții recurentul avea obligația să se conformeze obligației instituite de către instanța de recurs, privind plata taxei judiciare de timbru.
Înalta Curte constată că până la termenul de judecată acordat, deși a fost legal citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară aferentă recursului promovat, astfel cum rezultă din dovada/procesul-verbal de înmânare a actului de procedură de la fila x ds. recurs, recurentul-reclamant nu a respectat cerința prevăzută de dispozițiile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac extraordinare a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 197 din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului ca netimbrat.
Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2077 din data de 3 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2077 din data de 3 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2022.