ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4370/2022

Ședința publică din data de 4 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020, din data de 21.05.2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Fondul De Garantare A Asiguraților, anularea în întregime a deciziei emise de pârâtă nr. 23454 din data de 09.04.2020 și obligarea acesteia la plata sumei de 26.355 RON.

Prin sentința civilă nr. 793 din data de 11 septembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 793 din data de 11 septembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, și în rejudecare să se admită cererea de chemare în judecată.

În motivarea cererii de recurs, reclamanta a susținut următoarele:

O dată cu emiterea deciziei sale nr. 23454 din data de 09.04.2020, intimata-parata Fondul de Garantare a Asiguratilor a gasit in mod surprinzator de cuviinta ca, procedand la respingerea cererii de Plata in favoarea sa a sumei totale de 26.355 RON, sa faca in mod expeditiv vorbire despre neindeplinirea de catre reclamantă, in termen de 10 de zile de la primirea notificarii de completare a dosarului de dauna, a obligatiei sale de depunere a sentintei civile nr. 1416 din data de 21.02.2017 a Judecatoriei Oradea, cu mentiunea referitoare la caracterul definitiv al acesteia, si a imputernicirii de reprezentare în relația cu pârâta a administratorului subscrisei, la care se mai adaugă extrasul bancar, se poate cu ușurință constata ca, in conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 213/2015, modificata si completata, precum și in acelasi timp că, în conformitate cu prevederile art. 14, alin. (1), din Legea nr. 213/2015, modificata si completata.

Lăsând la o parte ca textul de lege este lipsit de claritate asupra formei de solicitare de catre pârâtă a completării documentației și/sau furnizării de informatii suplimentare, permițănd în mod vădit ca neajunsurile referitoare la comunicarea acesteia să dea naștere unor situatii cu caracter pe nedrept prejudiciabil rezultând din neîndeplinirea în termenul legal de cel mult 10 zile a obligatiei de conformare, se poate cu usurinta constata că, o data cu depunerea cererii-tip motivată și a înscrisurilor justificative in original pentru probarea cu exactitate a cuantumului despagubirilor (si anume - sentinta civila nr. 1416 din data de 21.02.2017 a Judecatoriei Oradea), S.C. "A." S.R.L. este in realitate in masura sa faca dovada caracterului temeinic al pretentiilor proprii pentru acoperirea pagubelor rezultând dintr-un eveniment asigurat, flind in mod evident vorba in cauza despre un eveniment rutier din culpa unui asigurat al B. S.A. și răspunderea legală a pârâtei de asigurare a efectuarii platii despagubirii din disponibilitatile sale proprii.

În drept, recurenta-reclamantă nu a indicat niciun motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. în susținerea cererii sale.

Intimatul-pârât Fondul de Garantare al Asiguraților a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar pe fond a solicitat să respingă recursul ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs invocată de intimatul-pârât Fondul de Garantare al Asiguraților, urmează a o admite pentru considerentele următoare:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentei obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În speță, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a formulat veritabile critici la adresa sentinței pronunțate de prima instanță, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii.

În critica sentinței recurate, recurenta-reclamantă exprimă o serie de opinii care nu au nicio legătură cu critica sentinței recurate, astfel că instanța de control judiciar nu-și poate exercita controlul în lipsa identificării unor critici argumentate față de sentința recurată.

Fără să combată în vreun fel raționamentul instanței de fond și să formuleze astfel de critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. s-a limitat, în susținerea cererii de recurs la prezentarea unor texte de lege art. 11 și art. 14 din Legea nr. 213/2015 și critica față de acestea în sensul că nu prezintă claritate.

Or, această conduită procesuală urmărește o rejudecare a cauzei din partea instanței de recurs fără un temei legal și în condițiile în care instanța de fond și-a exprimat raționamentul juridic față litigiul dintre părți în limitele în care a fost investită.

Pe de-o parte prezentarea unor argumente care nu critică efectiv legalitatea sentinței recurate, iar pe de altă parte, reiterarea apărărilor exprimate deja în fața instanței de fond, nu pot fi supuse analizei instanței de recurs, în măsura în care această instanță are competența de analiză doar cu privire la elemente de nelegalitate ale sentinței instanței de fond.

În cauză, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că cererea de recurs reprezintă în concret intenția pârâtei de a se rejudeca cauza într-o cale extraordinară de atac, deoarece soluția instanței de fond o nemulțumește, însă fără a invoca efectiv critici care să se circumscrie motivelor de casare.

În consecință, reținând că nu este posibilă o încadrare a conținutului cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac pentru nemotivare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 793 din data de 11 septembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2022.