ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4298/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4298/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 29 septembrie 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Prin cererea formulată, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Guvernul României, Ministerul Afacerilor Externe, B. - Prim Ministru al României, C. - Ministru al Afacerilor Externe, solicitând: anularea Hotărârii de Guvern nr. 827/28.11.2019 privind rechemarea unui consul general publicată în M.Of. nr. 970/02.12.2019; în baza dispozițiilor art. 15 alin. (1) coroborat cu art. 14 din Legea 554/2004, suspendarea H.G. nr. 827/28.11.2019 până la pronunțarea pe fondul cauzei.
Totodată, a solicitat acordarea de daune materiale și morale în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. (1) coroborat cu art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv: daune materiale egale cu valoarea drepturilor salariale în valută și în RON pe care le-ar fi putut încasa până la finalizarea mandatului de Consul General al României la New York, conform contractului de muncă; daune morale în valoare egală cu suma daunelor materiale respectiv în cuantum de 100.000 Euro, plătibile în RON, la cursul valutar din data executării obligației de plată.
Prin aceeași cerere, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.
Prin sentința civilă nr. 1330 din 4 decembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, B. Prim-Ministru al României, Ministerul Afacerilor Externe și C.-Ministrul Afacerilor Externe, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței 1330 din 4 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs.
Ulterior, în ședința publică de la data de 29 septembrie 2022, recurentul-reclamant A. a formulat o cerere prin care a învederat instanței că înțelege să renunțe la judecata recursului și a solicitat să se ia act de această renunțare.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând cererea de renunțare la judecata recursului formulată de reclamant A., Înalta Curte urmează să ia act de manifestarea de voință a acestuia, pentru următoarele motive:
Cererea de renunțare la judecata recursului, formulată în cauză de către recurentul-reclamant, se înscrie în limitele disponibilității procesului civil și a actelor de dispoziție permise părților pe parcursul judecății unei pricini.
Potrivit art. 9 C. proc. civ., "(...) (2) Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților. (3) În condițiile legii, partea poate, după caz, renunța la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuși dreptul pretins, poate recunoaște pretențiile părții adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunța la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri. De asemenea, partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod permis de lege."
Având în vedere că recurentul-reclamant a formulat cerere de renunțare la judecata recursului, sunt incidente dispozițiile art. 463 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că "Achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre".
Manifestarea de voință în sensul renunțării la judecarea căii de atac exercitate este un act de dispoziție, o desistare a părții, prin care aceasta achiesează la hotărârea împotriva căreia a declarat o cale de atac, fiind vorba despre acceptarea de către parte a unei situații procesuale apreciate ca nefavorabile la momentul exercitării căii de atac respective.
În aceste condiții, având în vedere manifestarea de voință a recurentului, neîndoielnică și neechivocă, în sensul de a renunța la judecata căii de atac exercitate, ce reprezintă o desistare, un act de dispoziție al titularului acesteia, care nu este supus cenzurii instanței de judecată, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, reglementat de art. 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să ia act de renunțarea recurentului-reclamant la judecarea cererii de recurs.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 463, coroborat cu art. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de cererea formulată de reclamantul A. privind renunțarea la judecata recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunțarea la judecata recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1330 din 4 decembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 29 septembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.