ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4043/2022

Ședința publică din data de 20 septembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.03.2020, sub numărul de mai sus, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Inspecția Judiciară să-i răspundă la petiția (sesizarea disciplinară) din 19.01.2020, expediată prin email pe aceeași dată, exclusiv în ceea ce privește partea privind tragerea la răspundere disciplinară a persoanei/lor care nu are/au calitatea de magistrat/inspector judiciar, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 667 din data de 20 iulie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX -a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată ca rămasă fără obiect și cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 667 din data de 20 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX -a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La data de 22.12.2020, recurentul - reclamant A. a depus la dosar declarație de renunțare la judecată, întemeiată pe dispozițiile art. 406 alin. (1) și (5) C. proc. civ.

Soluția instanței de recurs

Înalta Curte reține că manifestarea de voință în sensul de a se renunța la judecată reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții, care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

Potrivit prevederilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ.,

"Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă".

Conform alin. (5) și (6) ale aceluiași articol,

"Când renunțare la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.

Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."

Potrivit art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al reclamantului care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Față de cererea recurentului - reclamant de renunțare la judecata cauzei, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 406 alin. (5) C. proc. civ., constată că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs, urmând a admite recursul, a anula hotărârea recurată și a lua act de renunțarea reclamantului la judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea reclamantului A..

Anulează sentința civilă nr. 667 din 20 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 septembrie 2022.