Decizia nr. 3275/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — contestație în anulare

Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 14 februarie 2020, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B. S.R.L., a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 5965 din 27 noiembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul x/2018 Contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., contestatorul susținând că decizia atacată a fost pronunțată în lipsa sa și fără a fi îndeplinită procedura de citare prevăzută de art. 157 alin. (1) lit. c) g), j) și k) C. proc. civ., că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției nulității citației emise pentru termenul din 08.11.2018 și că, deși contestația în anulare era corect motivată în fapt și în drept, instanța a respins-o fără a se pronunța asupra motivelor cererii. A mai susținut contestatorul că, deși trebuia să pronunțe o încheiere, instanța a pronunțat o decizie.

Apărările formulate în cauză Intimatele din cauză B. S.R.L. și DGRFP - Craiova nu au depus întâmpinare față de contestația în anulare formulată de contestatorul A..

Încheierea de suspendare a judecării cauzei Prin încheierea din 06 octombrie 2020, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării contestației în anulare formulată de contestatorul A., în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că părțile, deși legal citate, nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nici nu au solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.

Cererea de repunere pe rol a cauzei La data de 14 aprilie 2021, s-a înregistrat la dosarul cauzei cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de contestatorul A..

Încheierea prin care s-a soluționat cererea de repunere pe rol Prin încheierea din 18 ianuarie 2022, Înalta Curte a dispus anularea cererii de repunere pe rol formulată de contestatorul A. ca fiind netimbrată. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra contestației în anulare Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă." Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 06 octombrie 2020, a fost dispusă suspendarea judecării contestației în anulare, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă. Încheierea de ședință din data de 06 octombrie 2020 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 06.04. 2021. Este adevărat că în cauză contestatorul A. a formulat cerere de reluare a judecății la data de 14.04.2021, însă pe de-o parte această cererea a fost comunicată la 12.04.2021, practic în perioada în care termenul de perimare era deja îndeplinit, iar pe de altă parte deoarece această cerere a fost anulată ca netimbrată prin încheierea din 18 ianuarie 2022, această cerere nu produce niciun efect față de curgerea termenului de perimare. Așadar, Înalta Curte reține faptul că în cauză, nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, o cerere de redeschidere a procesului aptă să producă efectul întreruptiv al perimării, potrivit art. 415 pct. (1) C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării contestației în anulare, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.