Rezoluția CM/ResDH(2007) 100 [1] Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Partidului Comunist Unificat din Turcia (hotărârea Marii Camere din 30/01/1998) și a altor 7 cauze împotriva Turciei privind dizolvarea partidelor politice între 1991 și 1997 (a se vedea detaliile cazurilor din anexă) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul controlează executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea"), având în vedere hotărârile transmise Comitetului de către Curte odată definitive Reamintind că încălcările convenției constatate de Curte în aceste cauze privesc toate dizolvarea de către Curtea Constituțională a partidelor politice între 1991 și 1997 (încălcarea articolului 11, a se vedea detaliile din anexă); Întrucât a invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârilor Curții, având în vedere obligația Turciei de a se conforma acesteia în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenția care a examinat, în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție, informațiile transmise de guvern, precum și alte informații relevante aflate la dispoziția Comitetului miniștrilor, asigurându-se că statul pârât a plătit părții solicitante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâri, inclusiv, dacă este cazul, interesele moratoriale (a se vedea detaliile din anexă); Reamintind că constatarea încălcării de către Curte necesită, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - a unor măsuri generale, în vederea prevenirii unor încălcări similare; După examinarea măsurilor luate de statul pârât în acest scop, ale cărui detalii figurează în anexă Observând, în acest sens, cu satisfacție, în ceea ce privește măsurile individuale, că toți reclamanții și-au putut relua și continua activitățile politice fără a fi supuși unor noi intervenții contrare Convenției, atât prin participarea individuală la alegeri, cât și prin reînregistrarea partidelor lor politice sau prin înregistrarea unor noi partide; Cu toate acestea, susținând că, în cauza Partidului Socialist și altele, unul dintre reclamanți a fost condamnat la penalitate, la scurt timp după hotărârea Curții, pentru aceleași fapte care au stat la baza dizolvării partidului său și că consecințele acestei condamnări nu au putut fi șterse decât după intervenția ulterioară a Comitetului de Miniștri (a se vedea Rezoluțiile interimare ResDH(99) 245 și ResDH(99) 529 urmate de eliberarea condiționată și de restituirea drepturilor civile și politice) și a Curții ca urmare a unei a doua cereri (n 46669/99, Hotărârea din 21 iunie 2005, satisfacție echitabilă pentru prejudiciul rămas) Subliniind, împreună cu Curtea, rolul esențial al partidelor politice în menținerea pluralismului și buna funcționare a democrației, precum și necesitatea de a limita libertatea lor de asociere și de exprimare numai în prezența unor motive convingătoare și imperative și reamintind că partid politic poate desfășura campanie în favoarea unei modificări a legislației sau a structurilor juridice sau constituționale ale statului în două condiții: (1) mijloacele utilizate în acest scop trebuie să fie legale și democratice din toate punctele de vedere; (2) schimbarea propusă trebuie să fie ea însăși compatibilă cu principiile democratice fundamentale; Observând în acest sens schimbările constituționale din 2001 și modificările Legii privind partidele politice din 2003 care au consolidat și dezvoltat cerința proporționalității oricărei intervenții a statului în libertatea de asociere Reamintind importanța în această situație a eforturilor continue ale autorităților turce de a asigura efectul direct al hotărârilor Curții în interpretarea Constituției și a legislației turce (a se vedea, de exemplu, autorizația acordată Partidului Comunist de a participa la alegerile din 2003 în pofida interdicției oficiale a Constituției de a utiliza o astfel de denumire) ; a se vedea, de asemenea, eforturile mai generale descrise în special în Rezoluția ResDH(2001)71 în cauza Akkuș și Rezoluția interimară ResDH(2005)43 privind acțiunile forțelor de securitate din Turcia) Salutând amendamentul din 2004, la art. 90 din Constituție, care prevede de acum înainte că convențiile privind drepturile omului precedă orice legislație națională incompatibilă care încurajează ferm autoritățile turce să își continue eforturile de a asigura efectul direct al jurisprudenței Curții în punerea în aplicare a dreptului turc, Reamintind faptul că decizia Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 alineatul (2) nu aduce atingere examinării de către Curte a celorlalte cauze privind dizolvarea partidelor politice aflate în curs de desfășurare în fața acesteia, DECLARĂ că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezentele cauze și DECIDE să încheie examinarea. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2007) 100 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cauza Partidului Comunist Unificat din Turcia (hotărârea Marii Camere din 30/01/1998) și alte 7 cauze împotriva Turciei privind dizolvarea partidelor politice între 1991 și 1997 Rezumat introductiv al cauzelor Toate aceste cazuri se referă la dizolvarea partidelor politice de către Curtea Constituțională între 1991 și 1997 pe motiv că programul acestor partide și/sau declarațiile făcute de liderii lor (solicitări n 21237/93, 22723/93, 25141/94) au fost considerate ca aducând atingere integrității teritoriale și unității națiunii, în principal din cauza trimiterilor la poporul kurd sau la autodeterminarea kurdă, cu încălcarea Constituției și a diverselor articole din Legea privind partidele politice (LPP), inclusiv articolele 78, 81 și 101b. Cele mai multe dintre aceste partide (cerințele n. 19392/92, 23885/94, 26482/95, 39974/98, 39434/98) au fost dizolvate numai pe baza programului lor sau la scurt timp după crearea lor (cerințele nr. 21237/93, 22723/93, 25141/94), înainte chiar de începerea activităților lor. În cazul Partidului Comunist Unificat, s-au format motive suplimentare pentru utilizarea termenului comunist, interzis de art. 96 alineatul (3) din LPP și, în cazul ÖZDEP, pentru că scopul aparent al acestui partid era eliminarea laicității statului, spre deosebire de art. 89 din LPP. Aceste cazuri privesc, de asemenea, faptul că liderilor acestor partide politice li s-a interzis ulterior exercitarea unor funcții similare în orice alt partid politic și faptul că domnul Perinçek, liderul Partidului Socialist, a fost condamnat penal, după hotărârea Curții, pe baza acelorași declarații care au dus la dizolvarea partidului. Curtea a încheiat, pentru toate cauzele, încălcări ale dreptului la libertatea de asociere (încălcarea articolului 11) Plăți ale satisfacției echitabile și măsuri individuale (a) Detalii privind satisfacția echitabilă Cerere n Numele cauzei Hotărârea Satisfacției echitabile [2] Termen de plată Data plății Prejudiciului moral Prospăt și de cheltuieli 19392/92 Partidul Comunist Unificat din Turcia și alții 30/01/1998 definitiv în aceeași zi 120 000 FRF 30/04/1998 30/04/1998 21237/93 Partidul Socialist și alții 25/05/1998 definitiv în aceeași zi Rezoluții interimare DH(99) 245 DH(99) 529 100 000 FRF 25/08/1998 25/08/1998 23885/94 Partidul Libertății și Democrației (ÖZDEP) 08/11999 definitiv în aceeași zi - Marea Cameră 30 000 FRF 40 000 FRF 08/03/2000 21/02/2000 22723/93+ Yazar Karataș Aksoy și Partidul Muncii Poporului (HEP) 09/04/2002 definitiv în aceeași zi 30 000 FRF 10 000 FRF 09/07/2002 05/02 Dicționar 25141/94 Dicle pentru Partidul Democrației (DEP) 10/12/2002 definitiv la 21/05/2003 200 000 € 10 000 € 21/08/2003 26/08/2003 (inclusiv dobânzi de întârziere) 26482/95 Partidul Socialist din Turcia (STP) și altele 12/11/2003 definitiv la 12/02/2004 10 000€ 12/05/2004 12/05/2004 39974/98 3921/98 Partidul Democrației și Evoluției și altele 26/04/2005 definitiv la 26/07/2005 4 316€ 26/10/2005 13/10/2005 39434/98 Emek Partsi și Șenol 31/05/2005 definitiv la 31/08/2005 15 000€ 3 000€ 31/11/2005 28/11/2005 b) Măsuri individuale Interdicțiile privind activitățile politice impuse reclamanților, conducătorilor sau membrilor activi ai partidelor dizolvate, ca urmare a dizolvării partidelor, au încetat toate, în special ca urmare a reformelor constituționale (a se vedea mai jos măsuri cu caracter general). Au fost înlăturate obstacolele în calea reînregistrarei partidelor dizolvate sau a înregistrării unor partide similare, astfel încât Partidul Comunist și Partidul Socialist au putut participa la alegerile parlamentare generale din 2003 (a se vedea, de asemenea, măsurile generale) Participarea partidului comunist a fost remarcată în special deoarece a fost autorizată fără ca dispoziția constituțională care interzice partidele politice care poartă denumirea de "comun" să fi fost abrogată. În special în ceea ce privește cazul Partidului Socialist, în care liderul partidului, dl. Perinçek, a fost condamnat la 14 luni de închisoare la scurt timp după hotărârea Curții pe baza acelorași declarații care au motivat dizolvarea partidului, Comitetul a întreprins o acțiune specială pentru a elimina consecințele acestei condamnări impuse prin încălcarea obligațiilor Turciei în temeiul convenției. După o rechemare din partea Comitetului miniștrilor a acestor obligații în Rezoluțiile interimare DH(99)245 și 529 și o scrisoare din partea președintelui Comitetului către ministrul turc al afacerilor externe, dl Perinçek a fost eliberat condiționat. Ca urmare a aplicării unei legislații privind suspendarea pedepselor și a hotărârilor (Legea 4454 din 28/08/99), acesta a fost ulterior reintegrat în drepturile civile și politice, cu condiția să nu se mai comită infracțiuni și a fost în măsură să înființeze un nou partid și să participe la alegerile generale din 2003. În conformitate cu rezoluțiile menționate anterior ale Comitetului, Curtea a constatat ulterior într-o nouă hotărâre, din 21 iunie 2005 (solicitarea nr. 46669/99), că condamnarea penală a domnului Perinçek era contrară convenției și i-a acordat o satisfacție echitabilă pentru a compensa prejudiciul cauzat de condamnarea sa nedreaptă. În această nouă hotărâre, se constată că Curtea de Casație din Turcia nu a luat în considerare în mod adecvat Hotărârea Partidului Socialist împotriva Turciei atunci când a confirmat condamnarea penală a dlui Perincek în cauză din iulie 1998. Comitetul a examinat această chestiune separat în contextul acestei hotărâri. II. Măsuri generale Reforme constituționale Reforma constituțională din 1995 a transformat interdicția permanentă, impusă membrilor partidelor dizolvate, de a exercita orice activitate politică, într-o interdicție de 5 ani, aplicabilă numai conducătorilor acestor partide. Ulterior, după faptele inițiale, au intrat în vigoare noi amendamente constituționale la 17 octombrie 2001 pentru a ține seama de obligația Convenției de a nu sancționa un partid politic doar pe baza programului său și fără dovezi ale unor activități efectiv contrare principiilor democratice. Amendamentele au introdus, de asemenea, un principiu general de proporționalitate care permite utilizarea unor sancțiuni mai puțin importante decât dizolvarea în cazul încălcării limitelor permise ale acțiunii politice (și anume, privarea totală sau parțială de subvenții în funcție de gravitatea actelor comise). În plus, noul text al articolului 90 din Constituție, astfel cum a fost modificat în 2004, acordă tratatelor internaționale privind drepturile omului un statut superior legii în caz de conflict. Reforme legislative Legea privind partidele politice a fost modificată la 11 ianuarie 2003 (Legea 4748/2002) pentru a da curs schimbărilor constituționale din 2001. condițiile de a fi membru al unui partid politic au fost facilitate (o condamnare în temeiul articolului 312 din Codul Penal nu va mai constitui o restricție pentru a fi membru al unui partid politic). Articolele 98, 100, 102 și 104 din Legea privind partidele politice au fost modificate pentru a fi conforme cu amendamentele constituționale atât în ceea ce privește criteriile de impunere a sancțiunilor, cât și în ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor. Partidelor politice li s-a recunoscut dreptul la recurs împotriva cererilor procurorului general în fața Curții Constituționale. Guvernul reamintește de la început că interpretarea Constituției a fost bine aliniată la jurisprudența Curții. Astfel, Partidului Comunist i s-a permis să participe la alegerile generale din 2003 în ciuda menținerii interdicției prevăzute la art. 96(3) din LPP, interdicție care a stat la baza încălcării constatate în cauza Partidului Comunist Unificat. Guvernul subliniază că efectul direct al hotărârilor Curții, astfel acceptat, reflectă o dezvoltare mai generală (a se vedea Rezoluția ResDH(2001)71 în cauza Akkuș), care a fost încurajat mai mult de legiuitorul turc cu modificarea articolului 90 din Constituție (a se vedea mai sus) și de guvern (a se vedea, de exemplu, Rezoluția interimară ResDH(2005)43 privind acțiunile forțelor de securitate turce). Având în vedere aceste evoluții, guvernul se așteaptă astăzi ca toate instanțele interne, inclusiv Curtea Constituțională, să producă efecte directe asupra Convenției și jurisprudenței Curții Europene, în special atunci când decid asupra unor chestiuni legate de dizolvarea unui partid sau de sancțiunile care trebuie aplicate membrilor săi. Toate hotărârile Curții Europene au fost traduse în limba turcă în Jurnalul Oficial al Ministerului Justiției. III. Concluziile statului pârât Guvernul consideră că măsurile luate au remediat în totalitate consecințele încălcărilor constatate în aceste cauze pentru reclamanți, că măsurile generale adoptate, în special având în vedere eforturile depuse pentru a asigura efectul direct al jurisprudenței Curții în interpretarea Constituției și a legislației turce, vor preveni noi încălcări similare în viitor și că Turcia și-a îndeplinit astfel obligațiile în temeiul articolului 46, alineatul (1) din Convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 20 iunie 2007 cu ocazia celei de-a 997-a reuniuni a delegaților miniștrilor. [2] Sumele acordate au fost convertite în cărți turcești (TRL) la rata aplicabilă la data plății.
Résolution CM/ResDH(2007)100
[1]
Exécution des arrêts de la Cour européenne des Droits de l'Homme
dans l'affaire Parti communiste unifié de Turquie
(arrêt de Grande Chambre du 30/01/1998) et 7 autres affaires contre la Turquie
concernant la dissolution de partis politiques entre 1991 et 1997
(voir les détails des affaires en annexe)
Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention pour la sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité contrôle l'exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l'Homme (ci-après nommées «
la Convention
» et «
la Cour
»),
Vu les arrêts transmis par la Cour au Comité une fois définitifs
;
Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans ces affaires concernent toutes la dissolution par la Cour constitutionnelle de partis politiques entre 1991 et 1997 (violations de l'article 11, voir détails dans l'Annexe) ;
Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises suite aux arrêts de la Cour, eu égard à l'obligation qu'a la Turquie de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention
;
Ayant examiné, conformément aux Règles du Comité pour l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention,
les informations transmises par le gouvernement ainsi que d'autres informations pertinentes à la disposition du Comité des Ministres
;
S'étant assuré que l'Etat défendeur avait versé à la partie requérante la satisfaction équitable prévue dans les arrêts, y compris, le cas échéant, les intérêts moratoires (voir détails dans l'Annexe),
Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyé dans ses arrêts, l'adoption par l'Etat défendeur, si nécessaire
:
- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par
restitutio in integrum
; et
- de mesures générales, en vue de prévenir des violations semblables ;
Ayant examiné les mesures prises par l'Etat défendeur
à cet effet, dont les détails figurent en Annexe
;
Notant avec satisfaction, à ce propos, en ce qui concerne les mesures individuelles, que tous les requérants ont pu reprendre et continuer leurs activités politiques sans subir de nouvelles ingérences contraires à la Convention, aussi bien en participant à titre individuel aux élections qu'en obtenant le ré-enregistrement de leurs partis politiques ou l'enregistrement de nouveaux partis ;
Déplorant toutefois que, dans l'affaire Parti socialiste et autres, l'un des requérants ait été condamné au pénal, peu après l'arrêt de la Cour, pour les mêmes faits qui avaient été à la base de la dissolution de son parti et que les conséquences de cette condamnation n'aient pu être effacée qu'après l'intervention consécutive du Comité des Ministres (voir Résolutions intérimaires ResDH(99)245 et ResDH(99)529 suivies de la libération conditionnelle et la restitution des droits civils et politiques) et de la Cour suite à une deuxième requête (n
o
46669/99, arrêt du 21 juin 2005, satisfaction équitable pour le dommage restant)
;
Soulignant, avec la Cour, le rôle essentiel des partis politiques pour le maintien du pluralisme et le bon fonctionnement de la démocratie,et la nécessité de ne restreindre leur liberté d'association et d'expression qu'en présence de raisons convaincantes et impératives, et rappelant qu'un
parti politique peut mener campagne en faveur d'un changement de la législation ou des structures légales ou constitutionnelles de l'Etat à deux conditions
: (1)
les moyens utilisés à cet effet doivent être à tous points de vue légaux et démocratiques
; (2)
le changement proposé doit lui-même être compatible avec les principes démocratiques fondamentaux ;
Notant à cet égard les changements constitutionnels de 2001 et les amendements de la loi sur les partis politiques en 2003 qui ont renforcé et développé l'exigence de proportionnalité de toute ingérence de l'Etat dans la liberté d'association
;
Rappelant l'importance dans cette situation des efforts continus des autorités turques pour assurer l'effet direct des arrêts de la Cour dans l'interprétation de la Constitution et de la législation turque (voir par exemple l'autorisation donnée au parti communiste de participer aux élections de 2003 en dépit de l'interdiction formelle de la Constitution d'utiliser une telle dénomination
; voir aussi les efforts plus généraux décrits notamment dans la Résolution ResDH(2001)71 dans l'affaire Akkuș et la Résolution intérimaire ResDH(2005)43 relative aux actions des forces de sécurité en Turquie)
;
Se félicitant de l'amendement, en 2004, de l'article 90 de la Constitution, prévoyant dorénavant que les conventions en matière de droits de l'homme prévalent sur toute législation nationale incompatible
;
Encourageant vivement les autorités turques à poursuivre leurs efforts visant à assurer l'effet direct de la jurisprudence de la Cour dans la mise en œuvre du droit turc,
Rappelant que la décision du Comité des Ministres en vertu de l'article
46, paragraphe 2, ne préjuge en rien l'examen par la Cour des autres affaires concernant la dissolution de partis politiques actuellement pendantes devant elle,
DECLARE qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans les présentes affaires et
DECIDE d'en clore l'examen.
Annexe à la Résolution CM/ResDH(2007)100
Information sur les mesures prises afin de se conformer aux arrêts
dans l'affaire Parti communiste unifié de Turquie
(arrêt de Grande Chambre du 30/01/1998) et 7 autres affaires contre la Turquie
concernant la dissolution de partis politiques entre 1991 et 1997
Résumé introductif des affaires
Toutes ces affaires portent sur la dissolution de partis politiques par la Cour constitutionnelle entre 1991 et 1997 au motif que le programme de ces partis et/ou les déclarations faites par leurs dirigeants (requêtes n
os
21237/93, 22723/93, 25141/94) ont été considérés comme portant atteinte à l'intégrité territoriale et l'unité de la nation, principalement en raison de références au peuple kurde ou à l'autodétermination kurde, en violation de la Constitution et de divers articles de la loi sur les partis politiques (LPP) dont notamment les articles 78, 81 et 101 b.
La plupart de ces partis (requêtes n
os
19392/92, 23885/94, 26482/95, 39974/98, 39434/98) ont été dissous sur la seule base de leur programme ou peu après leur création (requêtes n
os
21237/93, 22723/93, 25141/94), avant même d'avoir pu entamer leurs activités.
Des motifs supplémentaires ont été constitués par, dans le cas du Parti communiste unifié, l'utilisation du terme « communiste », interdite par l'article 96 (3) de la LPP et, dans l'affaire ÖZDEP, par le fait que le but apparent de ce parti était d'abolir la laïcité de l'Etat, contrairement à l'article 89 de la LPP.
Ces affaires concernent également le fait que les dirigeants de ces partis politiques se sont ensuite vus interdire l'exercice de fonctions similaires dans tout autre parti politique et le fait que M. Perinçek, leader du Parti Socialiste, a été condamné pénalement, après l'arrêt de la Cour, sur la base des mêmes déclarations qui avaient causé la dissolution du Parti.
La Cour a conclu, pour toutes les affaires, à des violations du droit à la liberté d'association (violations de l'article 11).
I.
Paiements de la satisfaction équitable et mesures individuelles
a) Détails de la satisfaction équitable
Requête n
o
Nom de l'affaire
Arrêt du
Satisfaction équitable
[2]
Délai de paiement
Date du paiement
Préjudice moral
Frais et dépens
19392/92
Parti communiste unifié de Turquie et autres
30/01/1998 définitif le même jour
120
30/04/1998
30/04/1998
21237/93
Parti socialiste et autres
25/05/1998
définitif le même jour Résolutions intérimaires DH(99)245
100
25/08/1998
25/08/1998
23885/94
Parti de la liberté et de la démocratie (ÖZDEP)
08/12/1999 définitif le même jour - Grande Chambre
08/03/2000
21/02/2000
22723/93+
Yazar Karataș Aksoy et le Parti du travail du peuple (HEP)
09/04/2002
définitif le même jour
09/07/2002
05/07/2000
25141/94
Dicle pour le Parti de la Démocratie (DEP)
10/12/2002 définitif le 21/05/2003
200 000 €
10 000 €
21/08/2003
26/08/2003 (intérêts de retard inclus)
26482/95
Parti socialiste de Turquie (STP) et autres
12/11/2003 définitif le 12/02/2004
0
10 000€
12/05/2004
12/05/2004
39974/98
39210/98
Parti de la Démocratie et de l'Evolution et autres
26/04/2005 définitif le 26/07/2005
0
4 316€
26/10/2005
13/10/2005
39434/98
Emek Partisi et Șenol
31/05/2005 définitif le 31/08/2005
15 000€
3 000€
31/11/2005
28/11/2005
b) Mesures individuelles
Les interdictions d'activités politiques imposées aux requérants, dirigeants ou membres actifs des partis dissous, suite à la dissolution des partis ont toutes cessé, notamment suite aux réformes constitutionnelles (voir ci-dessous «
mesures de caractère général
»).
Les obstacles au ré-enregistrement des partis dissous ou à l'enregistrement de partis semblables ont été levés. Ainsi le parti communiste et le parti socialiste ont pu participer aux élections législatives générales de 2003 (voir également les «
mesures générales
»). La participation du parti communiste a été particulièrement notée vu que qu'elle a été autorisée sans que la disposition constitutionnelle interdisant des partis politiques portant la dénomination «
communiste
» n'ait été abrogée.
En ce qui concerne en particulier l'affaire Parti socialiste, où le dirigeant du parti, M. Perinçek, a été condamné à une peine de quatorze mois de prison peu après l'arrêt de la Cour sur la base des mêmes déclarations qui avaient motivé la dissolution du parti, une action particulière a été menée par le Comité pour effacer les conséquences de cette condamnation imposée en violation des obligations de la Turquie en vertu de la Convention.
Après un rappel par le Comité des Ministres de ces obligations dans les Résolutions intérimaires DH(99)245 et 529 et une lettre du Président du Comité au Ministre turc des Affaires étrangères, M. Perinçek a bénéficié d'une libération conditionnelle. Suite à l'application d'une législation sur le sursis des peines et des jugements (loi 4454 du 28/08/1999), il a été par la suite réintégré dans ses droits civils et politiques, à condition de ne pas « commettre de nouveau crime » et il a pu fonder un nouveau parti et participer aux élections générales de 2003.
Dans la droite ligne des résolutions précitées du Comité, la Cour a par la suite constaté dans un nouvel arrêt, daté du 21 juin 2005 (requête n
o
46669/99), que la condamnation pénale de M. Perinçek était contraire à la Convention et lui a octroyé une satisfaction équitable pour compenser le dommage causé par sa condamnation injuste. Dans ce nouvel arrêt, il est relevé que la Cour de cassation turque n'a pas pris en compte de manière adéquate l'arrêt Parti socialiste contre la Turquie lorsqu'elle a confirmé la condamnation pénale de juillet 1998 de M. Perincek mise en cause dans cette dernière affaire. Le Comité a examiné cette question séparément dans le contexte de cet arrêt.
II.
Mesures générales
1)
Réformes constitutionnelles
La réforme constitutionnelle de 1995 a transformé l'interdiction permanente, imposée aux membres des partis dissous, d'exercer toute activité politique, en une interdiction d'une durée de 5 ans, applicable uniquement aux dirigeants de ces partis.
Par la suite, après les faits à l'origine de ses affaires, de nouveaux amendements constitutionnels sont entrés en vigueur le 17 octobre 2001 permettant de tenir compte de l'obligation de la Convention de ne pas sanctionner un parti politique sur la simple base de son programme et sans preuves d'activités effectivement contraires aux principes démocratiques. Les amendements ont également introduit un principe général de proportionnalité permettant de recourir à des sanctions moins importantes que la dissolution en cas de violation des limites autorisées de l'action politique (à savoir une privation complète ou partielle de subventions selon la gravité des actes commis).
De surcroît, le nouveau texte de l'article 90 de la Constitution, tel qu'amendé en 2004, accorde aux traités internationaux en matière de droits de l'homme un statut supérieur à la loi en cas de conflit.
2)
Réformes législatives
La loi sur les partis politiques a été amendée le 11 janvier 2003 (loi n
o
4748/2002) afin de donner suite aux changements constitutionnels de 2001. Ainsi
:
-
les conditions pour être membre d'un parti politique ont été facilitées (une condamnation en vertu de l'article 312 du Code pénal ne constituera plus une restriction pour être membre d'un parti politique).
-
les articles 98, 100, 102 et 104 de la loi sur les partis politiques ont été amendés afin d'être conformes aux amendements constitutionnels aussi bien en ce qui concerne les critères pour imposer des sanctions qu'en ce qui concerne la proportionnalité des sanctions.
-
les partis politiques se sont vus reconnaître un droit de recours à l'encontre des demandes du Procureur Général devant la Cour Constitutionnelle.
-
la majorité requise pour prendre une décision de dissolution a été augmentée.
3)
Changement de la pratique
Le gouvernement rappelle d'emblée que l'interprétation de la Constitution a bien été alignée sur la jurisprudence de la Cour. Ainsi le Parti communiste a été autorisé à participer aux élections générales de 2003 en dépit du maintien de l'interdiction prévue à l'article 96(3) de la LPP, interdiction qui était à l'origine de la violation constatée dans l'affaire Parti communiste unifié.
Le gouvernement souligne que l'effet direct des arrêts de la Cour, ainsi accepté, reflète un développement plus général (voir Résolution ResDH(2001)71 dans l'affaire Akkuș) qui a été davantage encouragé par le législateur turc avec l'amendement de l'article 90 de la Constitution (voir ci-dessus) et par le gouvernement (voir par exemple la Résolution intérimaire ResDH(2005)43 relatives aux actions des forces de sécurité turques).
Au vu de ces développements, le gouvernement s'attend aujourd'hui à ce que toutes les juridictions internes, y compris la Cour constitutionnelle, donnent effet direct à la Convention et à la jurisprudence de la Cour européenne, notamment lorsqu'elles décident de questions relatives à la dissolution d'un parti ou aux sanctions à infliger à ses membres.
4)
Publication des arrêts de la Cour européenne
Tous les arrêts de la Cour européenne ont été traduits en turc au Journal officiel du Ministère de la Justice.
III.
Conclusions de l'Etat défendeur
Le Gouvernement considère que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour les requérants des violations constatées dans ces affaires, que les mesures générales adoptées, en particulier au vu des efforts déployés pour assurer l'effet direct de la jurisprudence de la Cour dans l'interprétation de la Constitution et de la législation turques, vont prévenir de nouvelles violations similaires à l'avenir et que la Turquie a, ainsi, rempli son obligations en vertu de l'article
46, paragraphe 1, de la Convention.
[1]
Adoptée par le Comité des
Ministres le 20 juin 2007 lors de la 997e réunion des Délégués des Ministres.
[2]
Les montants octroyés étaient à convertir en livres turques (TRL) au taux applicable à la date du paiement.