AFFAIRE GÜNERI ET AUTRES ET CINQ AUTRES AFFAIRES CONTRE LA TURQUIE

Rezoluția CM/ResDH(2007)97 [1] Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Güneri și altele și alte 5 cauze împotriva Turciei (a se vedea detaliile din anexă) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul controlează executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos " Convenția" și "Curtea"), având în vedere hotărârile transmise de Curte Comitetului odată definitive Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în aceste cazuri se referă la absența unei acțiuni efective în cazurile de mutare a posturilor reclamanților în alte orașe în conformitate cu legislația privind starea de urgență (încălcarea articolului 13); și (în cauzele Güneri și altele și Yeșilgöz) refuzul accesului membrilor unei asociații și al unui partid politic la anumite orașe din cauza stării de urgență (încălcarea articolelor 11 și 13, a se vedea detaliile din anexă); Întrucât a invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârilor Curții,

având în vedere obligația Turciei de a se conforma acestora în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție S-a asigurat că, în termenul stabilit, statul pârât a plătit părților reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâri (a se vedea detaliile din anexă), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; după examinarea măsurilor luate de statul pârât în acest scop, ale căror detalii figurează în anexă, DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezentele cauze și DECIDE de a închide examinarea.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2007)97 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cauzele Güneri și altele și 5 alte cauze împotriva Turciei Rezumat introductiv al cauzelor Aceste cauze privesc lipsa unei căi de atac efective împotriva deciziilor luate de prefectul unei regiuni supuse stării de urgență de a transfera reclamanții (care sunt profesori, angajați ai unui spital public și membri ai sindicatelor) în orașe situate în afara regiunilor care fac obiectul stării de urgență.

Curtea a constatat că art. 4 (g) din Decretul-lege nr. 285 a acordat prefectului prerogative vaste în materie de mutații și a constatat că dreptul turc nu prevedea nicio acțiune care să permită contestarea acestor decizii privind mutațiile luate împotriva reclamanților (încălcarea articolului 13). Cauzele Güneri și altele și Yeșilgöz privesc, de asemenea, refuzul prefectului unei regiuni supuse stării de urgență de a permite membrilor unei asociații și ai unui partid politic să călătorească în anumite orașe aflate în stare de urgență, în temeiul articolului 11 litera (k) și (m) din Legea nr. 2935 privind starea de urgență care prevedea că accesul persoanelor la regiunile care fac obiectul stării de urgență sau la anumite zone ale acestor regiuni poate fi limitat sau interzis din motive de securitate publică sau de ordine publică.

În temeiul articolului 7 din Decretul legislativ nr. Declarând starea de urgență, deciziile administrative luate de prefectul unei regiuni care face obiectul stării de urgență nu sunt susceptibile de recurs judiciar.

Curtea Europeană a considerat că decizia de interzicere a accesului împotriva reclamanților nu poate fi considerată ca fiind un răspuns la o nevoie socială impetuoasă, deoarece, pe de o parte, această decizie nu era motivată și, pe de altă parte, nimic nu indica faptul că vizita prevăzută viza răspândirea ideilor de violență sau de respingere a democrației sau avea un impact potențial negativ care justifică interdicția sa (încălcarea articolului 11). Curtea a constatat, de asemenea, lipsa unei căi de atac efective pentru contestarea deciziei prefectului (încălcarea articolului 13). Plăți ale satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Nume și n cerere Data hotărârii Data hotărârii Data hotărârii definitive Prejudiciul material Prejudiciul moral Taxa și cheltuielile de judecată Data plății Güneri și alte 42853/98 12/07/2005 12/10/2005 EUR 6,500 EUR 1,090 28/12/2005 Yeșilgöz 45454/99 20/09/2005/2005 EUR 1,500 EUR 2.179 16/03/2006 Akat 405/98 20/2005/2005 20/12/2005 EUR 500 EUR 1,000 17/03/2006 Bul (b) Măsuri individuale în aceste cazuri, măsurile individuale sunt legate de măsurile generale.

II. Măsuri generale Decretul legislativ nr 285 prin care se declară starea de urgență a fost anulat în noiembrie 2002. Având în vedere că decretul nu mai este în vigoare, legislația aplicabilă prevede garanții suficiente pentru toți indivizii în legătură cu obiecțiunile lor pentru plângerile lor în temeiul Convenției. În plus, hotărârea Curții în cauza Güneri și alții a fost tradusă și transmisă autorităților competente, inclusiv Ministerului Justiției și Ministerului de Interne. Concluziile statului pârât Guvernul consideră că măsurile luate au remediat în totalitate consecințele pentru părțile solicitante ale încălcărilor constatate în aceste cazuri, că aceste măsuri vor preveni noi încălcări similare în viitor și, prin urmare, Turcia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

[1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 20 iunie 2007 în cadrul celei de-a 997-a ședințe a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2007)97 [1] Exécution des arrêts de la Cour européenne des Droits de l'Homme Güneri et autres et 5 autres affaires contre la Turquie (voir détails dans l'Annexe) Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité contrôle l'exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l'Homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour »), Vu les arrêts transmis par la Cour au Comité une fois définitifs ; Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans ces affaires concernent l'absence d'un recours effectif dans les cas de la mutation des postes des requérants dans d'autres villes selon la législation relative à l'état d'urgence (violation de l'article 13); et (dans les affaires Güneri et autres et Yeșilgöz) le refus d'accès aux membres d'une association et d'un parti politique à certaines villes en raison de l'état d'urgence (violation des articles 11 et 13, voir détails dans l'Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises suite aux arrêts de la Cour, eu égard à l'obligation qu'a la Turquie de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention ;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S'étant assuré que, dans le délai imparti, l'Etat défendeur avait versé aux parties requérantes, la satisfaction équitable prévue dans les arrêts (voir détails dans l'Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée dans ses arrêts, l'adoption par l'Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; Ayant examiné les mesures prises par l'Etat défendeur à cet effet, dont les détails figurent en Annexe, DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l'Etat défendeur (voir Annexe), qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans les présentes affaires et DECIDE d'en clore l'examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2007)97 Information sur les mesures prises afin de se conformer aux arrêts dans les affaires Güneri et autres et 5 autres affaires contre la Turquie Résumé introductif des affaires Ces affaires concernent l'absence de recours effectif contre des décisions prises, par le préfet d'une région soumise à l'état d'urgence, de muter les requérants (qui sont des professeurs, des employés d'un hôpital public ainsi que des membres de syndicats) dans des villes situées en dehors des régions soumises à l'état d'urgence.

La Cour a relevé que l'article 4 (g) du décret-loi n o 285 accordait au préfet de vastes prérogatives en matière de mutation et a constaté que le droit turc ne prévoyait aucun recours permettant de contester ces décisions de mutations prises à l'encontre des requérants (violations de l'article 13). Les affaires Güneri et autres et Yeșilgöz concernent également le refus du préfet d'une région soumise à l'état d'urgence d'autoriser les membres d'une association et d'un parti politique à se rendre dans certaines villes soumises à l'état d'urgence, en vertu de l'article 11 (k) et (m) de la loi n o 2935 sur l'état d'urgence qui prévoyait que l'accès des individus aux régions soumises à l'état d'urgence ou à certaines zones de ces régions pouvait être limité ou interdit pour des raisons de sécurité publique ou d'ordre public.

En vertu de l'article 7 du décret législatif n o 285 déclarant l'état d'urgence, les décisions administratives prises par le préfet d'une région soumise à l'état d'urgence n'est pas susceptibles de recours judiciaires.

La Cour européenne a estimé que la décision d'interdiction d'accès prise à l'encontre des requérants ne pouvait être considérée comme répondant à un « besoin social impérieux » du fait que, d'une part, cette décision n'était pas motivée et d'autre part, rien n'indiquait que la visite prévue visait à propager des idées de violence ou de rejet de la démocratie ou avait un impact potentiel néfaste justifiant son interdiction (violation de l'article 11). La Cour a en outre constaté l'absence de voie de recours effective pour contester la décision du préfet (violation de l'article 13). I. Paiements de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Nom et n o requête Date de l'arrêt Date de l'arrêt définitif Préjudice matériel Préjudice moral Frais et dépens Date de paiement Güneri et autres 42853/98 12/07/2005 12/10/2005 - EUR 6,500 EUR 1,090 28/12/2005 Yeșilgöz 45454/99 20/09/2005 20/12/2005 - EUR 1,500 EUR 2.179 16/03/2006 Akat 45050/98 20/09/2005 20/12/2005 - EUR 500 EUR 1,000 17/03/2006 Bulğa 43974/98 20/09/2005 20/12/2005 - EUR 5,000 EUR 3,315 17/03/2006 Ertaș Aydın 43672/98 20/09/2005 20/12/2005 - EUR 2,000 EUR 2,000 17/03/2006 Ademyılmaz et autres 41496/98 21/03/2006 03/07/2006 - EUR 3,500 - 02/10/2006 b) Mesures individuelles Dans ces affaires, les mesures individuelles sont liées aux mesures générales.

II. Mesures générales Le décret législatif n o 285 déclarant l'état d'urgence a été annulé en novembre 2002. Etant donné que le décret n'est plus en vigueur, la législation applicable prévoit des garanties suffisantes pour tous les individus au titre de leurs griefs pour leurs plaintes en vertu de la Convention. De plus, l'arrêt de la Cour dans l'affaire Güneri et autres a été traduit et transmis aux autorités compétentes, y compris au Ministère de la Justice et au Ministère de l'Intérieur. Conclusions de l'État défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour les parties requérantes des violations constatées dans ces affaires, que ces mesures vont prévenir de nouvelles violations similaires à l'avenir et que la Turquie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l'article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1] Adoptée par le Comité des Ministres le 20 juin 2007 lors de la 997e réunion des Délégués des Ministres.