ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2311/2022

Ședința publică din data de 13 aprilie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 23.02.2018 pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2018 reclamanta A. S.R.L., a chemat în judecată pe pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, în principal: anularea integrală a actelor administrative reprezentate de adresele CNAS nr. x/17.08.2017, comunicată A. la 24.08.2017, și nr. RV/7349/30.10.2017, comunicată A. la 02.11.2017, constituind răspunsul la contestația (plângerea prealabilă) formulată de reclamantă împotriva datelor CNAS și adresa CNAS nr. x/27.07.2017 referitoare la valoarea procentului "p" și pretinsa valoare a consumului centralizat de medicamente atribuit A. în scopul determinării contribuției de clawback pentru trimestrul II 2017, comunicată via e-mail la 28.07.2017 de pe adresa x@x.ro; în subsidiar, a solicitat anularea parțială a datelor CNAS, în privința valorii medicamentelor eronat sau netemeinic inclusă în cuantumul pretinsului consum de medicamente notificat reclamantei de pârâta CNAS în cuprinsul datelor CNAS contestate; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, potrivit dovezilor depuse la dosarul cauzei.

Prin sentința nr. 2174/2019 din 5 iulie 2019, Curtea de București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta S.C A. S.R.L. a declarat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că sentința recurată ignoră prevederile art. 3 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, care impune respectarea principiului transparenței, certitudinii și predictibilității fiscale, respectiv dreptul la apărare al contribuabilului.

Cu privire la prima critică de nelegalitate invocată de reclamantă, referitoare la emiterea datelor CAS cu încălcarea principiilor transparenței, certitudinii și predictibilității fiscale, sentința recurată redă, într-o primă fază, argumentația reclamantei în sensul ca este imposibila verificarea realității datelor indicate in cuprinsul notificării, prin raportare la comunicările făcute de casele județene de asigurări de sănătate.

Instanța nu a analizat însă temeinicia acestui motiv, apreciind doar că pârâta, cu ocazia emiterii datelor CNAS, ar fi urmat procedurile stabilite prin legislația subsecventă emisă chiar de către aceasta si reținând că subscrisa ar pune în discuție însăși reglementarea legală aplicabilă cauzei, ceea ce excede controlului instanței de contencios administrativ, putând face doar obiectul controlului de constituționalitate.

In plus, contrazicând chiar propriile considerente prin care arată că nu poate cenzura reglementarea legală a taxei clawback, instanța se lansează totuși în aprecieri personale în privința justeței acestei reglementări legale, chestiune cu totul nerelevantă pentru prezenta cauză. In aceeași linie lipsită de relevanta, prima instanța se refera și la o decizie a Curții Constituționale prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a art. 7 din O.G. nr. 17/2012, prin care s-a stabilit ca "planificarea bugetului statului si concretizarea politicilor si masurilor financiare si bugetare ale statului in plan legislativ sunt aspecte ce nu privesc controlul de constituționalitate".

Motivarea instanței nu răspunde însă criticii de legalitate invocate de reclamantă, care nu contesta deloc reglementarea legală, ci doar modul de aplicare a acesteia, care se reflecta în imposibilitatea de verificare a bazei de calcul.

Concluzia generală din sentința recurată, ce privește pretinsa respectare de către CNAS și de către casele de asigurări de sănătate județene (CJAS) a procedurii de colectare și raportare a datelor care au stat la baza actului contestat, nu răspunde motivului de nelegalitate invocat de reclaamntă și anume încălcarea principiul certitudinii si predictibilității fiscale prevăzut de art. 3 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal. Instanța nu analizează în vreun fel validitatea datelor CNAS sub aspectul datelor și informațiilor primare colectate de CJAS de la utilizatorii finali. Datele CNAS nu sunt supuse unui control judiciar de legalitate și temeinicie din perspectiva drepturilor legitime ale contribuabilului, instanța fondului limitându-se a aprecia, incomplet, că pârâta ar fi respectat procedura de emitere prevăzută în legislația incidență.

Învederează că niciunul dintre actele normative ce reglementează regimul taxei clawback, fie O.U.G. nr. 77/2011, fie Ordinele nr. 50/2017 sau nr. 1518/890/2011 emise de CNAS nu prevăd vreo restrângere explicită a imperativului certitudinii și predictibilității fiscale ce trebuie respectat în raporturile organului emitent cu contribuabilul. Mai mult, atât raportările spitalelor realizate conform anexei la Ordinul comun nr. 1518/890/2011 și raportările și documentele-suport comunicate CJAS de către farmacii cuprind acele date și informații primare care trebuie să fie accesibile contribuabilului și instanței de judecată pentru a putea verifica și urmări sarcina fiscală emisă prin actul de impunere. Sub acest aspect, este complet irelevant că datele CNAS au fost emise în temeiul procedurii edictate în baza legislației primare privind instituirea taxei clawback (constatata ca fiind constituțională, aspect necontestat de subscrisa) ori în baza legislației secundare emise de CNAS, care nu ar fi fost contestată și anulată, câtă vreme nu această legislație în sine impietează asupra încălcării principiului fiscal edictat de art. 3 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal ori dreptului la apărare a contribuabilului, ci maniera complet netransparentă în care CNAS a procedat la emiterea actului administrativ contestat si a refuzat ulterior să pună la dispoziția contribuabilului si instanței de judecată datele si informațiile care au stat la baza acestui act.

Recurenta arată că a învederat cu prioritate primei instanțe, prin răspunsul la întâmpinarea CNAS că nu a contestat nici legalitatea și nici oportunitatea sistemului de raportare instituit prin O.U.G. nr. 77/2011 și legislația secundară, ci exclusiv maniera discreționară și lipsită de temei în care CNAS aplică prevederile normative incidente, lipsind contribuabilul de posibilitatea unei minime verificări a sarcinii fiscale impuse și, implicit, afectând dreptul la apărare al acestuia.

Subliniază că niciuna dintre datele si informațiile primare sau secundare, colectate de CNAS și casele de asigurări de sănătate (CJAS) prin intermediul sistemului de raportare reglementat prin O.U.G. nr. 77/2011 nu a fost furnizată contribuabilului de către CNAS, fie alăturat datelor CNAS ori Răspunsului CNAS sau măcar în fața instanței fondului, în aplicarea art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel încât subscrisa, în calitate de contribuabil, să fi avut minima posibilitate de a verifica elementele sarcinii fiscale determinate în baza actului administrativ contestat.

Mai mult, datele primare și secundare pe care s-au întemeiat datele CNAS, altminteri esențiale pentru dispunerea unui control judiciar al actului administrativ contestat, nu au fost considerate necesare de prima instanță.

Conform art. 3 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, impozitele și taxele se întemeiază pe "certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea și sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceștia să poată urmări și înțelese sarcina fiscală ce le revine, precum și să poată determina influența deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii tor fiscale". Or, în cazul contribuției stabilite pentru trimestrul II 2017 în baza datelor CNAS, principiul edictat este sever încălcat, având în vedere următoarele aspecte:

a)nu există nicio legătură directă între valorile de consum notificate prin datele CNAS și vânzările sau veniturile contribuabilului A.;

b)valorile de consum incluse în datele CNAS, care ar trebui {și au fost) utilizate în vederea calculării și declarării contribuției datorate pentru trimestrul II 2017, au fost generate cu ajutorul unui sistem de raportare complet inaccesibil contribuabilului sau oricărei alte părți legitim interesate, ceea ce înseamnă că datele CNAS nu pot fi obiectiv verificate sau urmărite; este inadmisibil ca o contribuție fiscală să fie stabilită prin raportare la date și informații ce nu pot fi verificate sau măcar auditate independent, aceasta putând conduce inerent la stabilirea de taxe și impozite arbitrare, contrar principiului certitudinii și predictibilității fiscale;

c) ca urmare a celor de mai sus, valorile consumului individual notificat prin datele CNAS depășesc cu mult posibilitatea de predicție a reclamantei (acest aspect fiind cu atât mai evident pentru medicamentele incluse în datele CNAS care nu au fost comercializate de A. în trimestrul relevant sau în cele anterioare, până la momentul intrării în vigoare a O.U.G. nr. 77/2011);

În opinia sa, rezultă cu evidență imposibilitatea contribuabilului A. de a urmări si înțelege sarcina fiscală ce îi revine în baza datelor CNAS în legătură cu contribuția datorată pentru trimestrul II 2017.

Solicită instanței să constate că o astfel de încălcare reprezintă un motiv esențial de anulare a notificărilor trimestriale emise de CNAS, inclusiv a datelor CNAS, după cum s-a reținut de multe ori atât în practica relevantă a Curții de Apel București5, cat si in practica înaltei Curți de Casație si Justiție.

În fine, reiterează că toate considerațiile și citirile din decizia Curții Constituționale, cuprinse în considerentele sentinței recurate,sunt neconcludente si lipsite de relevantă, câtă vreme reclamanta nu a contestat niciunul dintre aspectele privind componentele taxei clawback reglementate prin O.U.G. nr. 77/2011, ci doar lipsa furnizării de către CNAS a unor minime date și informații suplimentare ce ar fi permis contribuabilului, instanței sau unui terț evaluator să verifice, conform unor criterii obiective și verificabile, întinderea și temeinicia sarcinii fiscale impuse prin datele CNAS.

Faptul ca CNAS refuză să înfatișeze aceste documente primare (deși in multe cauze a fost obligata de instanțe sa le depună), este motiv suficient de anulare a datelor CNAS contestate.

Sentința este deci nelegală sub acest aspect, întrucat datele CNAS incalcă principiul transparentei fiscale si dreptul la apărare al contribuabilului.

Sentința recurată prin care au fost respinse criticile legate de includerea în datele CNAS a valorii medicamentelor- substanțe de contraast utilizate exclusiv pentru diagnostic, este dată cu greșita aplicare a O.U.G. nr. 77/2011.

Recurenta susține că în mod greșit instanța fondului a reținut că substanțele de contrast se încadrează în categoria medicamentelor utilizate pentru stabilirea unui diagnostic, fiind astfel incluse în definiția noțiunii de medicament redată la art. 699 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și, ca atare, in categoria celor enumerate la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 pentru care exista obligația plații contribuției clawback.

Astfel, după ce reține că este necontestat faptul că toate medicamentele indicate în cererea introductivă (si anume Gadovist, Magnevist, Primovist și Ultravist) sunt substanțe de contrast folosite în scop de diagnostic, instanța fondului constată că acestea sunt medicamente conform art. 699 din Legea nr. 95/2006 (aspect niciodată contestat de A., dimpotrivă), concluzionând că sensul noțiunii de medicament utilizat în "tratamentul" ambulatoriu sau spitalicesc, reglementată prin art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 nu ar fi unul restrictiv și, ca urmare, aceste medicamente at fi supuse taxei clawback și corect incluse în datele CNAS.

O astfel de interpretare este eronata și contrara prevederilor exprese ale art. 1 din O.U.G. nr. 77/20117, ce reglementează strict domeniul de aplicare al taxei clawback reglementată de acest act normativ. Din analiza acestui text de tege, rezultă fără echivoc că medicamentele utilizate exclusiv pentru diagnosticarea unor afecțiuni nu sunt supuse taxei clawback. întrucât aceste produse (i) nu sunt incluse in programele naționale de sănătate, (ii) nu sunt folosite in tratamentul ambulatoriu sau spitalicesc, respectiv (iii) nu sunt utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă.

În mod evident, diagnosticarea este o operațiune separată de tratarea unei afecțiuni, în urma procedurii de diagnostic un pacient poate primi tratament dacă pacientul respectiv este diagnosticat cu o anumită afecțiune și dacă pacientul dorește ca acel tratament să-i fie administrat. În cazul în care pacientul nu este diagnosticat cu o anumită afecțiune, acesta nu primește tratament.

Având in vedere sfera de reglementare a O.U.G. nr. 77/2011 (taxa impusă contribuabilului) dar și prevederile exprese din legislația din domeniul sănătății, domeniul de aplicare al taxei clawback nu poate fi extins pe baza unor alegații de genul aceleia că diagnosticarea este o premisă a tratamentului (pag. 16 par. 3 din Sentința recurată). Criteriile legale relevante pentru stabilirea sferei de aplicare a medicamentelor pentru care se datorează contribuția, conform voinței legiuitorului, sunt cele restrictiv enumerate în textul art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, orice alte criterii suplimentare adăugând nepermis la lege.

Învederează totodată că, întrucât medicamentele - substanțe de contrast menționate mai sus nu sunt supuse taxei clawback, ele nu au fost incluse de A. în lista de produse supuse taxei clawback, depusă pentru trimestrul II 2017 la CNAS. conform art. 4 alin. (2l) din O.U.G. nr. 77/2011 (Anexa nr. 6 la cererea introductivă).

În considerarea celor de mai sus, reiese fără echivoc că substanțele de diagnostic nu întră in domeniul de aplicare al O.U.G. nr. 77/2011, iar includerea lor în consumul trimestrial atribuit unui DAPP reprezintă o încălcare a art. 1 din ordonanța menționată, motiv pentru care Sentința recurată este dată cu greșita aplicare a legii și trebuie modificată.

Sentința încalcă prevederile imperative ale art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011. Consumul trimestrial de medicamente atribuit A. de CNAS include medicamente incorect raportate de furnizori, aparținând altor DAPP sau expirate la data pretinsului consum.

Cu privire la medicamentul Nimotop 10mg/50ml (Nimodipinum) Codurile CIM W04562001 și W04562003, atribuit B., am sesizat CNAS că acesta este înregistrat în România încă din 2011 cu un alt cod CIM (W57954001) și aparține la momentul actual C.. în acest sens, am depus CNAS alăturat plângerii prealabile, adresa ANMDM nr. 4006E/O9. O9.2O11 care confirmă transferul APP de la B. la C.. In aceste condiții si având in vedere că, potrivit Rezumatului caracteristicilor produsului (RCP) aprobat de ANMDM, acest medicament are un termen de valabilitate de maximum 4 ani, rezultă fără echivoc că, la data pretinsului consum (trimestrul II2017), medicamentul era expirat si nu putea fi administrat pacienților, raportarea lui către CJAS și includerea valorii acestuia in datele CNAS fiind manifest eronată.

În mod judicios, medicamentul menționat, cu datele de identificare reținute în datele CNAS (cod CIM, DAPP) nu a fost asumat de A. si nu a fost cuprins in lista de produse depusă trimestrial la CNAS conform art. 4 alin. (21) din O.U.G. nr. 77/20119.

În legătura cu medicamentul identificat mai sus, precum și cu alte produse aflate într-o situație similară care puteau fi identificate de CNAS cu ocazia reexaminării datelor CNAS, ca nefiind obiectiv comercializate după 01.11.2011, se poate atesta încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011. Astfel, potrivit art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, pentru orice medicament vândut anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 77/2011, CNAS trebuia să fi stabilit contribuția trimestrială conform art. 363

1

din Legea nr. 95/2006 si a legislației secundare relevante, cu excluderea aplicării prevederilor O.U.G. nr. 77/2011.

Urmare a contestației formulate, pârâta a înțeles să anuleze valorile de consum privind medicamentele Nimotop indicate mai sus (fără a emite alte date CNAS), însă nu a eliminat și valorile corespunzătoare altor medicamente cu o situație identică sau similară și anume Betaferon, Magnevist, Prîmovist și Advantan Milk. în privința primelor trei medicamente, a învederat CNAS în contestația depusă că, potrivit evidențelor ANMDM, codurile CIM ale acelor produse au fost schimbate din 2008/2011 iar termenul de valabilitate era de 2-5 ani, astfel încât la data pretinsului consum pretinsului consum (trimestrul II 2017), medicamentul era expirat si nu putea fi administrat pacienților, după cum urmează:

a)Betaferon, Cod CIM W52752007 (schimbare DAPP operată în 2008 și termen de valabilitate de 2 ani);

b)Magnevist, Cod CIM W53389004 (schimbare DAPP operată in 2011 și termen de valabilitate de 5 ani);

c)Primovist, Cod CIM W53386007(schimbare DAPP operată in 2011 și termen de valabilitate de 3 ani).

Cu privire la aceste medicamente, CNAS a comunicat doar că ar apărea în facturile unor distribuitori și că ar fi fost în termenul de valabilitate, cu toate că produsele cu aceste coduri CIM nu mai puteau fi comercializate sau, după caz, administrate în mod legal în anul 2017.

În fine, aceeași explicație a fost furnizată prin Răspunsul CNAS și pentru produsul Advantan Milk 20g, Cod CIM W42477001, medicament care nu mai beneficia de preț aprobat de Ministerul Sănătății încă din luna mai 2016 (nemaifiind inclus în catalogul național al prețurilor medicamentelor - Canamed de la acea dată) și care, în consecință, nu mai putea fi vândut, eliberat sau achiziționat legal in trimestrul II 2017.

Prima instanța a preluat insa apărările CNAS, fara a le trece prin propriul filtru de control.

Astfel, mai intai instanța a arătat ca nu ar fi intemeiate criticile reclamantei privind schimbarea codurilor CIM ale unor medicamente, ale căror termen de valabilitate era expirat. Instanța a motivat, la fel ca CNAS prin întâmpinare, prin indicarea unui număr de 4 facturi emise de un furnizor de servicii medicale (D.), din care ar rezulta ca medicamentele la care se refera aceste facturi (Betaferon, Primovist si Magnevist) ar fi fost vândute in termenul de valabilitate a lotului achiziționat.

Or, împrejurarea că ar exista unele facturi ale unor furnizori, emise în martie 2016 sau octombrie 2015, ce conțin respectivele produse cu codurile CIM indicate (și că furnizorii ar atesta implicit că la data facturii produsele ar fi fost în termenul de valabilitate la acel moment), nu poate răsturna prezumția că la data pretinsului consum (aprilie - iunie 2017) medicamentele nu erau expirate și, deci, interzise de la administrarea către pacienți. Este de necontestat că acele coduri CIM au fost schimbate din 2008/2011 iar termenul de valabilitate al medicamentelor respective era de 2-5 ani, astfel încât la data pretinsului consum (trimestrul II 2017), medicamentul era expirat si nu putea fi administrat pacienților. CNAS nu a întreprins niciun demers pentru verificarea legalității pretinsului consum de medicamente atribuit A. ori privind protecția sănătății pacienților, iar prima instanță s-a mărginit să preia în Sentința recurată, fără nicio analiză sau verificare proprii, argumentele pur formale, netemeinice și insuficient dovedite ale pârâtei.

În plus, instanța nu se refera deloc la medicamentul Advantan Milk 20g, Cod CIM W42477001, aflat in aceeași situație ca celelalte trei menționate mai sus la paragraful 48.

În al doilea rând, instanța a mai reținut ca reclamanta nu ar fi administrat dovezi din care sa reiasă ca E., C., B. nu au mai fost reprezentați legal de reclamantă pentru medicamentele vândute in trimestrul II2017, la care se refera datele contestate in prezenta cauza.

Sub un prim aspect, pentru unele produse a căror includere in datele CNAS a fost contestata, DAPP a fost schimbat inca dinainte de intrarea in vigoare a O.U.G. nr. 77/2011 (01.10.2011): este cazul Nimotop 10mg/50ml (Nimodipinum), cu codurile CIM W04562001, respectiv W04562003, atribuit B., în condițiile în care ANMDM a confirmat la 09.09.2011 transferul APP de la B. la Bayechering Pharma (actuala Bayeharma)10.

Pe de alta parte, rezulta fara echivoc ca produsele contestate, aparținând DAPP relevanți, nu au fost asumate de reclamantă in calitate de reprezentat DAPP si astfel incluse in lista de produse depusa trimestrial la CNAS conform art. 4 alin. (21) din O.U.G. nr. 77/2011.

În fine, instanța a respins si motivul de nulitate din acțiunea in anulare referitor la schimbarea codurilor CIM pentru anumite medicamente. In opinia instanței, chiar daca acestea au fost incorect înregistrate de către furnizorii de servicii medicale, valoarea avuta in vedere ar fi fost cea pentru medicamentele vândute în realitate, iar ca eroarea privind codul CIM nu ar fi produs consecințe.

În opinia recurentei, constatarea instanței este incorecta si nemotivata. Motivul invocat în acțiunea introductiva se refera primordial la erorile si neconcordantele de ordin legal si faptic incluse in datele CNAS care, în mod individual dar si cumulat - prin posibila perpetuare in cadrul datelor colectate de casele judene si centralizate de CNAS, au influențat baza impozabila a taxei clawback impuse prin actul administrativ contestat. In mod evident, includerea in valoarea consumului trimestrial de medicamente atribuit subscrisei a unor produse inexistente pe piața sau, care după caz, nu mai puteau fi legalmente administrate pacienților la data pretinsului consum, a dus la creșterea arbitrara si nelegala a bazei impozabile, cu prejudicierea drepturilor si intereselor legitime ale contribuabilului. Pe de alta parte, erori similare privind baza impozabila atribuita prin datele CNAS nu pot fi excluse, în absenta unor detalii minimale privind consumul de medicamente pe care contribuabilul sau instanța de judecata sa le poată analiza în mod specific si cenzura, după caz. In absenta detaliilor privind sarcina fiscala impusa, solicitate de la CNAS insa nefurnizate, orice informație dovedita privind existenta unor erori in determinarea bazei impozabile trebuie tratata ca un indiciu obiectiv in sensul ca datele CNAS nu au fost temeinic stabilite și verificate de autoritatea administrativa emitenta.

Cu privire la aceste produse vândute de A. ultima dată în perioada 2008-2011 (și posibil altele, pentru care codurile CIM nu au fost schimbate iar A. nu are instrumente obiective de a le monitoriza data consumului efectiv), reiterăm reala posibilitate a încălcării de către CNAS a dispozițiilor imperative ale art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 care dispune că, pentru orice medicament vândut anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 77/2011 (01.10.2011), CNAS trebuia să fi stabilit contribuția trimestrială conform art. 363

1

din Legea nr. 95/2006 sî a legislației secundare relevante, cu excluderea aplicării prevederilor O.U.G. nr. 77/2011. CNAS nu a instituit niciun mecanism sau instrument specific pentru evidența datei la care fiecare medicament în parte a fost comercializat de către contribuabil (aceasta dată fiind semnificativ anterioară momentului administrării către pacient/suportării prețului de decontare a medicamentului din fonduri publice i.e., data consumului) sau pentru a asigura segregarea volumelor de medicamente comercializate înainte de 01.10.2011 de volumele de medicamente suportate din fonduri publice după aceasta dată, aceasta constituind un indiciu suplimentar, obiectiv, în sensul încălcării prevederilor art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011.

În susținerea recursului sunt redate și indicate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Intimata Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susținând în esență faptul că instanța de fond a argumentat, in detaliu chiar, motivele care i-au fundamentat convingerile, nu a interpretat trunchiat dispozițiile legale în materie si nu a lipsit de analiza argumentele reclamantei, cum in mod eronat si lipsit de fundament, recurenta lasă să se înțeleagă.

După cum in mod neechivoc rezulta din Sentința recurată, după ce a prezentat cererile si susținerile ambelor părți, instanța de fond a procedat la expunerea propriilor argumente privind constatările făcute cu privire la cauza dedusa soluționării, neexistând niciun paragraf interpretat trunchiat de către instanța de fond, după cum afirma eronat recurenta, constatările instanței de fond bazându-se pe propriile argumente si interpretări legale, iar hotărârea pronunțată respectă exigența motivării impusă de dispozițiile procedural-civile.

Totodată, învederează faptul că instanța de fond a analizat toate motivele invocate de reclamantă în cererea de chemare în judecată și toate criticile aduse de reclamantă cu ocazia acordării cuvântului pe fondul cauzei.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă și a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța are în vedere considerentele în continuare arătate:

Curtea de apel a respins acțiunea prin care reclamanta a solicitat anularea integrală a actelor administrative reprezentate de adresele CNAS nr. x/17.08.2017, constituind răspunsul la contestația (plângerea prealabilă) formulată de reclamantă împotriva datelor CNAS și adresa CNAS nr. x/27.07.2017 referitoare la valoarea procentului "p" și pretinsa valoare a consumului centralizat de medicamente atribuit A. în scopul determinării contribuției de clawback pentru trimestrul II 2017.

Hotărârea a fost criticată din perspectiva prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv atunci când instanța a interpretat sau aplicat greșit normele de drept material. Criticile circumscrise acestui motiv de casare au fost structurate pe mai multe paliere, ce vor fi analizate pe rând în cele ce urmează:

Criticile referitoare la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Codul fiscal, referitoare la respectarea principiului transparenței, certitudinii și predictibilității fiscale, respectiv a dreptului la apărare a contribuabilului, sunt nefondate.

Principiul predictibilității fiscale este definit, în art. 3 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal în vigoare la momentul emiterii notificării contestate, ca fiind asigurat de stabilitatea impozitelor, taxelor și contribuțiilor obligatorii, pentru o perioadă de timp de cel puțin un an, în care nu pot interveni modificări în sensul majorării sau introducerii de noi impozite, taxe și contribuții obligatorii. În ceea ce privește certitudinea impunerii, este definită art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 227/2015, elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea și sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceștia să poată urmări și înțelege sarcina fiscală ce le revine, precum și să poată determina influența deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscal.

Așa fiind, principiul predictibilității fiscale are în vedere calitatea și stabilitatea legii fiscale, și nu conduita organului fiscal în procedura de aplicare a legii, prin emiterea de acte administrative corespunzătoare, analiza respectării acestui principiu presupunând analiza dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2011, competență ce ar excede atribuțiilor instanțelor judecătorești.

Din acest punct de vedere, este corectă aprecierea instanței de fond că aceste critici nu pot fi valorificate ca motive de nelegalitate a actelor contestate, ci eventual ca motive de neconstituționalitate în cadrul controlului a posteriori al O.U.G. nr. 77/2011.

Totuși, sub acest aspect, este de remarcat că dispozițiile O.U.G. nr. 77/2011 au făcut obiectul unei excepții de neconstituționalitate, care a fost respinsă prin Decizia nr. 484/2014, instanța de control constituțional verificând și validând pe această cale respectarea principiului predictibilității fiscale, de care se prevalează reclamanta în apărare.

Susținerile recurentei sub aspectul încălcării principiului transparenței, certitudinii și predictibilității fiscale nu pot fi primite, întrucât faptul că recurenta nu poate verifica, în concret, datele primare pe care intimata le-a folosit la stabilirea procentului "p" și modalitatea în care s-a ajuns la datele comunicate, reprezintă, în realitate, o critică la adresa cadrului legislativ, care nu poate fi pus în discuție, în prezenta cauză.

Astfel, nu poate fi analizată, pe calea unui litigiu în anularea unui act administrativ individual, legalitatea unui sistem normativ de raportare al CNAS, întrucât instanța de contencios și-ar depăși atribuțiile jurisdicționale, așa cum corect a reținut și instanța de fond.

Criticile referitoare la aplicarea greșită a dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2011, referitoare la includerea în datele CNAS a valorii medicamentelor substanțelor de contrast utilizate exclusiv pentru diagnostic, sunt, de asemenea, nefondate.

În opinia recurentei, valoarea medicamentelor substanțelor de contrast utilizate exclusiv pentru diagnostic nu intră în domeniul de aplicare al O.U.G. nr. 77/2011, întrucât sunt utilizate pentru diagnosticare, iar nu pentru tratament.

Pentru a statua asupra acestui aspect, Înalta Curte va porni analiza de la prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, potrivit căruia contribuția de clawback se plătește "(..) pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, pentru medicamentele utilizate în tratamentul spitalicesc, precum și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, (…)."

În vederea verificării noțiunii de medicamente ce intră în sfera de incidență a taxei citate mai sus, în mod legal prima instanță a citat definiția acestei noțiuni potrivit art. 669 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, ce definește medicamentul ca fiind "a) orice substanță sau combinație de substanțe prezentată ca având proprietăți pentru tratarea sau prevenirea bolilor la om; sau b) orice substanță sau combinație de substanțe care poate fi folosită sau administrată la om, fie pentru restabilirea, corectarea sau modificarea funcțiilor fiziologice prin exercitarea unei acțiuni farmacologice, imunologice sau metabolice, fie pentru stabilirea unui diagnostic medical".

În acest context, este evident că atât CNAS cât și instanța de fond au interpretat corect sfera de incidență a taxei calculate potrivit O.U.G. nr. 77/2011 în care intră cu certitudine substanțele de contrast ce reprezintă medicamente incluse în programele naționale de sănătate, ce sunt utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă și suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății.

Ca atare, excluderea antamată de recurentă nu are un fundament legal și nu va fi primită de instanța de control judiciar.

Nefondate sunt și criticile potrivit cărora sentința încalcă prevederile imperative ale art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, iar consumul trimestrial de medicamente atribuit A. de CNAS include medicamente incorect raportate de furnzori, apaținând altor DAPP sau expirate la data pretinsului consum.

Înalta Curte constată, astfel cum corect a reținut prima instanță, că, din înscrisurile aflate la dosarul de fond, rezultă că acești DAPP la care se face referire, respectiv E., C., B., sunt reprezentați legal de către recurenta-reclamantă A. S.R.L., care nu a administrat dovezi din care să reiasă că nu mai este reprezentanta legală a acestor DAPP.

De asemenea, susținerile recurentei-reclamante referitoare la medicamentul Nimotop, având codurile CIM W04562001 si W04562003, sunt nefondate, întrucât prin răspunsul CNAS nr. RV/7349/30.10.2017 formulat în soluționarea contestației, se menționează faptul că atât Codul CIM W04562001, cât și Codul CIM W04562003, se anulează.

În ceea ce privește criticile privind medicamentele Betaferon - cod CIM W52752007, Primovist - cod CIM W53386007, Magnevist-cod CIM W53389004, instanța de control judiciar constată că sunt nefondate, câtă vreme în cauză au fost depuse facturile nr. x/28.03.2016, nr. y/08.10.2015, nr. z/08.02.2017 si nr. 134953/01.02.2017 emise de D. S.A., din care rezultă că aceste medicamente sunt eliberate în termenul de valabilitate al lotului achizitionat.

De asemenea, Înalta Curte constată că nu sunt fondate nici susținerile referitoare la medicamentul Advantan Milk 20g cu codul CIM W42477001, întrucât din actele de la dosar rezultă că, din valoarea totală de 8,48 RON comunicată de CNAS prin anexa la adresa nr. x/27.07.2017, pentru suma de 2,80 RON s-a constatat că un furnizor de servicii medicale a înregistrat, în evidența cantitativ-valorică și implicit în datele de consum raportate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate, codul CIM W4247700, în locul codului CIM W61466002, aferent medicamentului cu aceeași denumire comercială, formă farmaceutică și concentrație, comercializat de C., cu diferențe legate de forma de prezentare a ambalajului, codul CIM W61466002 fiind precizat in clar pe factura de achiziție din luna iulie 2016, de distribuitorul "S.C. F. SRL", iar pentru suma de 5,68 RON s-a constatat că un furnizor de servicii medicale a înregistrat în evidența cantitativ-valorică și implicit în datele de consum raportate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate codul CIM W42477001, în locul codului CIM W61468005 aferent medicamentului cu aceeași denumire comercială, formă farmaceutică și concentrație, comercializat de C., cu diferențe legate de forma de prezentare a ambalajului și forma farmaceutică.

Prin urmare, valoarea de 8,48 RON este aferentă consumului medicamentelor cu DCI METHYLPREPNISOLONUM ACEPONAT, C., medicament suportat din FNUASS si bugetul Ministerului Sănătății, așa cum se precizează la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, aprobată prin Legea nr. 184/2015, cu modificările si completările ulterioare.

De asemenea, Înalta Curte reține că medicamentele prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, eliberate/consumate prin canalele de eliberare menționate la art. 5 alin. (4) din actul normativ menționat, și raportate lunar de către acestea, pot proveni din stocurile anterioare, din stocurile sau achiziția curentă, sau doar din achiziția curentă. Din coroborarea prevederilor art. 1 cu art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, nu reiese suprapunerea consumului valoric trimestrial de medicamente cu datele de vânzări ale fiecărui plătitor de contribuție doar din trimestrul de referință.

De asemenea, este evident faptul că între datele de vânzare (comercializare) și datele de consum ale medicamentelor există în mod obișnuit un decalaj de timp, iar ceea ce contează în stabilirea elementelor ce stau la baza contribuției trimestriale este data consumului de medicamente (data eliberării efective către consumatorul final - pacient) și nu data comercializării lor în lanțul de distribuție (distribuitori angro, farmacii cu circuit deschis și/sau farmacii cu circuit închis).

În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului, față de starea de fapt stabilită, pe baza probatoriilor administrate, a aplicat corect dispozițiile legale.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2174/2019 din 5 iulie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a (veche) contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 aprilie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.