AFFAIRE MAIRE CONTRE LE PORTUGAL

Rezoluția CM/ResDH(2007)88 privind Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 26 iunie 2003 (definită la 26 septembrie 2003) în cauza primar împotriva Portugaliei, privind răpirea internațională a copiilor și dreptul la respectarea vieții de familie a părinților privați ai copilului lor (adoptată de Comitetul de Miniștri la 20 iunie 2007, la cea de-a 997-a reuniune a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 26 iunie 2003 în cauza primar și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție prin care se reamintește că la originea acestei cauze se află o cerere (n 48206/99) îndreptată împotriva Portugaliei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 15 octombrie 2008 în temeiul articolului 25 din Convenție, de domnul Paul Primar, resortisant francez, iar Curtea, sesizată cu cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibile obiecțiunile privind neexecutarea de către autoritățile portugheze a hotărârilor judecătorești pronunțate între 1996 și 1999, cu privire la exercitarea de către reclamant a dreptului de custodie față de copilul său,

considerând că, în hotărârea sa din 26 iunie 2003, Curtea, în unanimitate, a declarat că a existat o încălcare a articolului 8 din convenție a spus că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă, 20 000 EUR pentru prejudiciile morale; 6 100 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și că aceste sume ar fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale de la expirarea termenului respectiv și până la plată a respins pretențiile părții solicitante în materie de satisfacție echitabilă pentru surplus Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție, care au invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii susținute, având în vedere obligația Portugaliei de a se conforma acesteia în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenție.

Reamintind, în acest context, că obligația tuturor statelor membre de a se conforma hotărârilor Curții Europene în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din convenție implică o obligație de a adopta măsuri individuale pentru a acorda reclamanților, în măsura posibilului, repararea încălcărilor constatate (restitutio in integrum), și să adopte măsuri generale, inclusiv, în măsura posibilului, măsuri interimare, pentru a pune capăt încălcării Convenției și pentru a preveni repetarea încălcărilor similare celor constatate de Curte Considerând că, în momentul examinării acestei cauze de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului pârât a informat Comitetul cu privire la măsurile individuale și generale luate pentru a preveni noi încălcări similare celor constatate în această hotărâre; aceste informații figurează în anexa la prezenta rezoluție.

După ce s-a asigurat că, la 4 mai 2004, după expirarea termenului acordat pentru predarea tardivă de către reclamant a documentației solicitate, guvernul statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea menționată anterior, Se precizează, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Portugaliei, că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2007)88 Informații furnizate de guvernul Portugaliei la examinarea cauzei primar de către Comitetul de Miniștri Măsuri individuale Guvernul arată că copilul reclamantului, născut în 1995, a fost răpit la 03/06/1997 în Franța de către mama sa, un resortisant portughez, și de atunci locuiește cu ea în Portugalia.

În urma ședinței din 20/05/2004 în fața Tribunalului din Cascais privind exercitarea autorității părintești, îngrijirea copilului a fost atribuită mamei, pe motiv că copilul s-a integrat în noul său mediu (judecată din 12/04/2004). În temeiul acestei hotărâri, reclamantul beneficiază de un drept de vizită, dar nu poate părăsi teritoriul portughez cu copilul decât cu permisiunea mamei. Ulterior, nu a fost ridicată nicio altă întrebare de către reclamant. II.

Măsuri generale 1 - Publicarea imediată și pe scară largă a hotărârii Curții : Hotărârea Curții a fost tradusă rapid și publicată pe site-ul procurorului general al Republicii (http://www.gddc.pt/direitos-humanos/index-dh.html În plus, în septembrie 2003, Ministerul Justiției a comunicat o traducere a hotărârii Curții Autorității Centrale Portugheze (Institutul de Reinserție Socială, a se vedea mai jos) și, în același timp, această hotărâre a fost adusă în atenția ministrului adjunct al Justiției, Consiliului Suprem al Magistraturii, Ministerului Internelor și Biroului Administrativ al Politicii și Planificării Legislative. Astfel, hotărârea Curții a fost înscrisă în programul de formare propus de Centrul de Studii Judiciare, o persoană juridică de drept public însărcinată cu organizarea de ședințe anuale de formare pentru judecătorii și procurorii implicați în problemele de protecție a copiilor, în colaborare cu Autoritatea Centrală Portugheză.

2 Aplicarea de către Portugalia a Convenției de cooperare judiciară din 20 iulie 1983 între Franța și Portugalia privind protecția minorilor (semnată la 20/07/1983) : Această convenție se aplica în speță. Întârzierile constatate aveau un caracter excepțional și erau cauzate de comportamentul mamei care, răpind copilul, a rămas în această situație ilegală din 1997 până în 2001, refuzând să se conformeze legii, astfel cum a arătat și Curtea (a se vedea, de asemenea, punctul 76 din hotărâre). 2.1 Statisticile între 2002 și În 2004, Portugalia a intervenit în calitate de stat solicitat în 104 cazuri privind aplicarea tratatelor internaționale referitoare la restituirea copiilor; nouă dintre aceste cazuri se refereau la restituirea copiilor în Franța în cadrul convenției bilaterale menționate anterior; în 10/10/2005, numai unul dintre aceste cazuri nu fusese încă soluționat.

Durata medie a procedurii în fața autorității centrale portugheze este de 7,3 luni. Restituirea copilului a avut loc numai în patru cazuri. 2.2 Aplicarea convenției menționate anterior în temeiul legii portugheze și al noii legislații a Uniunii Europene : Guvernul portughez subliniază că Convenția dintre Portugalia și Franța prevede că autoritățile centrale din fiecare țară trebuie să adopte măsurile necesare pentru a asigura restituirea copiilor strămutați ilegal dintr-un stat în altul. De exemplu, de îndată ce Franța adresează Autorității Centrale Portugheze o cerere, aceaceasta este imediat comunicată procurorului districtual în apropierea tribunalului pentru afaceri familiale și pentru copii (Tribunalul Família e Menores) de la locul de reședință presupus al minorului răpit.

Această instanță este cea care, odată localizată, hotărăște asupra cererii prezentate de persoana sau instituția care invocă încălcarea dreptului de custodie. Autoritatea centrală portugheză este obligată, în temeiul dispozițiilor Convenției, să urmeze această procedură, să dea curs eventualelor cereri de informații suplimentare prezentate de reclamant sau de Autoritatea Centrală Franceză și să raporteze instanței menționate anterior urgența acestor proceduri. 2201/2003 al Consiliului UE (aplicabil începând cu 01/03/2005) privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești conține alte dispoziții care garantează executarea rapidă a hotărârilor judecătorești în acest domeniu.

Prin urmare, autoritățile portugheze nu consideră că este necesar să se modifice în continuare legislația în vigoare privind minorii ( Decretul-lege nr. 314/78, în special articolele 181 și 191), care, în combinație cu art. 519 din Codul de procedură civilă și articolele 249 și 348 din Codul penal, constituie un cadru juridic care garantează executarea hotărârilor judecătorești și impunerea de sancțiuni financiare sau de închisoare (cu o durată de până la un an) pentru răpitorii de copii care refuză să respecte legea (a se vedea §§ 59-60 din Hotărârea și § 35-36 din Hotărârea Reigado Ramos Portugal, 22/11/2005).

2.3 Problema specială a asistenței judiciare acordate părinților privați ai copiilor lor în temeiul legislației portugheze și al noii legislații a Uniunii Europene: ținând seama de obligațiile pozitive care decurg din art. 8 din Convenție, atunci când □ respinge o cerere de restituire a unui copil și ordonă ca acesta să rămână în Portugalia, Autoritatea Centrală Portugheză oferă reclamanților consiliere juridică (ca în cazul în care se aplică Convenția de la La Haga din 1980 privind aspectele civile ale răpirii internaționale de copii) prin informarea acestora cu privire la faptul că pot obține asistență juridică în cazul lor transfrontalier (a se vedea, de asemenea, Directiva 2002/8/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de îmbunătățire a accesului la justiție în cauzele transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistența judiciară acordată în astfel de cazuri) și că, în special, acestea pot formula o acțiune împotriva deciziei de respingere a cererii lor de restituire sau pot introduce o altă acțiune în fața instanței portugheze competente pentru a preciza modalitățile de exercitare a autorității părintești asupra copilului.

III. Concluzia statului pârât Guvernul Portugaliei consideră că măsurile luate remediază, în măsura posibilului, încălcările constatate în acest caz și permit prevenirea unor încălcări similare în viitor și, prin urmare, Portugalia s-a conformat obligațiilor care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

Résolution CM/ResDH(2007)88 relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme du 26 juin 2003 (définitif le 26 septembre 2003) dans l'affaire Maire contre le Portugal, concernant l'enlèvement international d'enfants et le droit au respect de la vie familiale des parents privés de leur enfant (adoptée par le Comité des Ministres le 20 juin 2007, lors de la 997e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée « la Convention »), Vu l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme rendu le 26 juin 2003 dans l'affaire Maire et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu'à l'origine de cette affaire se trouve une requête (n o 48206/99) dirigée contre le Portugal, introduite devant la Commission européenne des Droits de l'Homme le 15 octobre 2008 en vertu de l'article 25 de la Convention, par M. Paul Maire, ressortissant français, et que la Cour, saisie de l'affaire en vertu de l'article 5, paragraphe 2, du Protocole n o 11, a déclaré recevables les griefs concernant le défaut d'exécution par les autorités portugaises des décisions judiciaires rendues de 1996 à 1999,

concernant l'exercice par le requérant du droit de garde à l'égard de son enfant ; Considérant que dans son arrêt du 26 juin 2003 la Cour, à l'unanimité : - a dit qu'il y avait eu violation de l'article 8 de la Convention ; - a dit que le gouvernement de l'Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois à compter du jour où l'arrêt serait devenu définitif, 20 000 euros au titre du préjudice moral ; 6 100 euros au titre des frais et dépens et que ces montants seraient à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne augmenté de trois points de pourcentage à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement ; - a rejeté les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises à la suite de l'arrêt susmentioné, eu égard à l'obligation qu'a le Portugal de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Rappelant, dans ce contexte, que l'obligation de tous les Etats membres de se conformer aux arrêts de la Cour européenne conformément à l'article 46, paragraphe 1, de la Convention,

implique une obligation d'adopter des mesures individuelles afin d'accorder aux requérants, dans la mesure du possible, la réparation des violations constatées (restitutio in integrum), ainsi que d'adopter des mesures générales, y compris, dans la mesure du possible, des mesures intérimaires, afin de mettre un terme aux violations de la Convention et de prévenir la récurrence des violations similaires à celles constatées par la Cour ; Considérant que lors de examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l'Etat défendeur a informé le Comité des mesures individuelles et générales prises afin de prévenir de nouvelles violations similaires à celles constatées dans cet arrêt ; ces informations figurent en annexe à la présente résolution ; S'étant assuré que le 4 mai 2004, après l'expiration du délai imparti pour cause de remise tardive par le requérant de la documentation requise, le gouvernement de l'Etat défendeur avait versé à la partie requérante les sommes prévues dans l'arrêt susmentionné, Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement du Portugal, qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2007)88 Informations fournies par le gouvernement du Portugal lors de l'examen de l'affaire Maire par le Comité des ministres I. Mesures individuelles Le gouvernement relève que l'enfant du requérant, né en 1995, a été enlevé le 03/06/1997 en France par sa mère, une ressortissante portugaise, et vit depuis lors avec elle au Portugal. À la suite de l'audience tenue le 20/05/2004 devant le tribunal de Cascais concernant l'exercice de l'autorité parentale, la garde de l'enfant a été attribuée à la mère, au motif que l'enfant s'était intégré dans son nouveau milieu (jugement du 12/07/2004). En vertu de ce jugement, le requérant bénéficie d'un droit de visite, mais ne peut quitter le territoire portugais avec l'enfant qu'avec la permission de la mère.

Par la suite, aucune autre question n'a été soulevée par le requérant. II. Mesures générales 1 - Publication immédiate et large diffusion de l'arrêt de la Cour : l'arrêt de la Cour a été promptement traduit et publié sur le site Internet du Procureur général de la République ( http://www.gddc.pt/direitos-humanos/index-dh.html ). En outre, en septembre 2003, le Ministère de la Justice a communiqué une traduction de l'arrêt de la Cour à l'Autorité centrale portugaise (l'Institut de réinsertion sociale, voir ci-après) et, parallèlement, cet arrêt a été porté à l'attention du Ministre adjoint de la Justice, du Conseil suprême de la magistrature, du Ministère de l'Intérieur et du Bureau gouvernemental de la politique et de la planification législatives.

C'est ainsi que l'arrêt de la Cour a été inscrit au programme de la formation proposée par le Centre des études judiciaires, une personne morale de droit public chargée d'organiser des séances annuelles de formation pour les juges et les procureurs concernés par les affaires de protection des enfants, en collaboration avec l'Autorité centrale portugaise. 2 – Application par le Portugal de la Convention de coopération judiciaire du 20 juillet 1983 entre la France et le Portugal relative à la protection des mineurs (signé le 20/07/1983) : Cette convention s'appliquait en l'espèce. Les retards constatés revêtaient un caractère exceptionnel et étaient dûs au comportement de la mère qui, ayant enlevé l'enfant, est restée dans cette situation illégale de 1997 à 2001, refusant de se conformer à la loi, comme l'a également relevé la Cour (voir également le § 76 de l'arrêt).

2.1 Statistiques : Entre 2002 et 2004, le Portugal est intervenu en tant qu'État sollicité dans 104 affaires concernant l'application de traités internationaux relatifs à la restitution des enfants. Neuf de ces affaires portaient sur la restitution d'enfants en France dans le cadre de la convention bilatérale susmentionnée. Au 10/10/2005, seule l'une de ces affaires n'avait pas encore été réglée. La durée moyenne de la procédure devant l'autorité centrale portugaise est de 7,3 mois. La restitution d'enfant n'a eu lieu à l'issue d'une procédure judiciaire que dans quatre cas.

2.2 Application de la Convention susmentionnée au regard de la loi portugaise et de la nouvelle législation de l'Union européenne : Le gouvernement portugais relève que la convention entre le Portugal et la France prévoit que les autorités centrales respectives de chacun des pays doivent adopter les mesures nécessaires en vue d'assurer la restitution des enfants illicitement déplacés d'un Etat à l'autre. Ainsi, dès que la France adresse à l'Autorité centrale portugaise une requête, celle-ci est promptement communiquée au Procureur près le « tribunal des affaires familiales et des enfants » ( Tribunal de Família e Menores ) du lieu de résidence présumé du mineur enlevé. C'est ce tribunal qui, une fois l'enfant localisé, statue sur la requête présentée par la personne ou l'institution qui invoque la violation du droit de garde.

L'Autorité centrale portugaise est tenue, en vertu des dispositions de la Convention, de suivre cette procédure, de donner suite aux éventuelles demandes d'information complémentaires présentées par le requérant ou l'Autorité centrale française et de signaler au tribunal susmentionné l'urgence de ces procédures. Le Règlement n o 2201/2003 du Conseil de l'UE (applicable à compter du 01/03/2005) relatif à la compétence, la reconnaissance et l'exécution des décisions en matière matrimoniale et en matière de responsabilité parentale comporte d'autres dispositions garantissant l'exécution rapide des décisions de justice dans ce domaine.

De ce fait, les autorités portugaises n'estiment pas nécessaire de modifier plus avant la législation en vigueur relative aux mineurs (le décret-loi n o 314/78, notamment en ses articles 181 et 191), laquelle, en combinaison avec l'article 519 du code de procédure civile et les articles 249 et 348 du code pénal, forme un cadre légal garantissant l'exécution des décisions de justice et l'imposition de sanctions financières ou de peines d'emprisonnement (d'une durée pouvant aller jusqu'à un an) aux ravisseurs d'enfants qui refusent de respecter la loi (voir §§ 59-60 de l'arrêt et §§ 35-36 de l'arrêt Reigado Ramos c. Portugal , 22/11/2005).

2.3 La question particulière de l'aide judiciaire fournie aux parents privés de leur enfant en application de la loi portugaise et de la nouvelle législation de l'Union européenne : Compte tenu des obligations positives découlant de l'article 8 de la Convention, lorsque le « tribunal des affaires familiales et des enfants » rejette une demande de restitution d'un enfant et ordonne que celui-ci reste au Portugal, l'Autorité centrale portugaise donne aux demandeurs des conseils sur le plan juridique (comme dans les cas où trouve à s'appliquer la Convention de La Haye de 1980 sur les aspects civils de l'enlèvement international d'enfants) en les informant qu'ils peuvent obtenir une aide juridique dans leur affaire transfrontalière (à cet égard, voir également la Directive 2002/8/CE du Conseil du 27 janvier 2003 visant à améliorer l'accès à la justice dans les affaires transfrontalières par l'établissement de règles minimales communes relatives à l'aide judiciaire accordée dans le cadre de telles affaires) et que, en outre, ils peuvent notamment former un recours contre la décision de rejet de leur demande de restitution ou intenter une autre action devant le tribunal portugais compétent visant à préciser les modalités de l'exercice de l'autorité parentale sur l'enfant.

III. Conclusion de l'État défendeur Le gouvernement du Portugal estime que les mesures prises remédient dans la mesure du possible aux violations constatées dans cette affaire et permettent de prévenir des violations similaires à l'avenir. Le Portugal s'est donc conformé aux obligations qui lui incombent en vertu de l'article 46, paragraphe 1, de la Convention.