ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1370/2022

Ședința publică din data de 9 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 01.03.2018 sub dosar nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, solicitând anularea deciziei nr. 6452/21.12.2017 și a procesului-verbal nr. x/21.09.2017 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare relativ la proiectul "Sistem alternativ pentru Licitații Electronice - SALE", cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 2147 din 4 iulie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței curții de apel nr. 290 din 16 noiembrie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5,6 și 8 C. proc. civ.

În motivare, recurenta-reclamantă nu și-a structurat criticile conform temeiurilor de drept invocate, susținând în esență următoarele aspecte:

- sentința este nemotivată corespunzător; instanță de fond a înlăturat nejustificat concluziile raportului de expertiză și nu a prezentat nicio motivare pentru care nu a avut în vedere critica privind contradicția dintre scrisoarea de aprobare a proiectului, pe de o parte, și procesul-verbal și decizia de respingere a contestației, de cealaltă parte;

- în mod greșit a fost înlăturat motivul de nelegalitate al nemotivării/motivării insuficiente a actelor administrative contestate în cauză;

- au fost incorect calificate operațiunile încheiate cu privire la platforma de tranzacționare realizată urmare proiectului; instanța a folosit sintagma "înstrăinarea folosinței", însă nu este în discuție o înstrăinare sau o închiriere, atâta timp cât platforma de tranzacționare nu poate funcționa în alt mod; societatea administrează respectiva platformă, se ocupă de adaptarea acesteia, de înlăturarea eventualelor probleme și o pune la dispoziția celor care operează tranzacțiile, funcționând similar platformei SEAP;

- cuantumul corecției financiare aplicate a fost stabilit în mod arbitrar de autoritate și cu încălcarea principiului proporționalității, contrar H.G. nr. 519/2014 privind stabilirea ratelor aferente reducerilor procentuale/corecțiilor financiare aplicabile pentru abaterile prevăzute în anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, pct. 3, partea a 3-a din Anexă care trebuia în mod obligatoriu a fi respectat, însă instanța a respins cererea de reducere a cuantumului corecției financiare, fără a analiza în nicio măsură argumentele invocate și criteriile de apreciere prevăzute de dispozițiile legale.

II. Procedura derulată în recurs

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate încrisuri noi.

III. Soluția și considerentele instanței de recurs

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Motivul de casare prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. sancționează situațiile în care, prin hotărârea pronunțată, instanța a încălcat regulile de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității.

Recurenta- reclamantă a indicat formal acest motiv de casare fără a-l dezvolta într-o manieră care să permită identificarea neregularităților ce ar putea fi subsumate prevederilor 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cu toate că, sub imperiul motivului de casare menționat, se includ cele mai variate neregularități de ordin procedural, care privesc atât nesocotirea normelor de ordine publică, precum și a celor stabilite în interesul exclusiv al părților.

În temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Din această perspectivă, sunt vizate ipotezele de motivare insuficientă și contradictorie a hotărârii primei instanțe.

În conformitate cu dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile sau apărările părților.

Din analiza considerentelor hotărârii recurate, Înalta Curte constată că motivarea primei instanțe răspunde la argumentele prezentate de părți, fiind examinate în mod efectiv motivele de fapt și de drept, nefiind astfel identificate contradicții în raționamentul instanței de fond și nici considerente străine de natura cauzei.

În conformitate cu jurisprudența CEDO, chiar dacă dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale impun instanțelor naționale să-și motiveze deciziile (cauza Boldea vs. Romania), această obligație nu presupune existența unor răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real problemele esențiale care au fost supuse spre judecată instanței, iar în considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza pronunțării acesteia.

Argumentele invocate de recurentă, vizând interpretarea normelor legale incidente, deduc controlului judiciar al instanței de recurs legalitatea soluției instanței de fond prin prisma dreptului substanțial, analiză pe care Înalta Curte o va dezvolta cu ocazia analizării motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În consecință, acest motiv de casare al hotărârii recurate nu va fi reținut ca întemeiat.

Analizând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din perspectiva criticilor forrmulate, Înalta Curte constată că este nefondat.

În fapt, prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/21.09.2017 emis de pârâtul Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale a fost stabilită în sarcina reclamantei A. S.R.L. obligația de plată a unei creanțe bugetare în cuantum de 965.844,81 RON, reprezentând 100% asistență nerambursabilă vizând contractul de finanțare nr. x/19.11.2013.

În motivarea procesului-verbal, autoritatea publică emitentă a reținut în concluzie că, în ceea ce privește modul de implementare a proiectului, beneficiarul nu a respectat în totalitate funcționalitățile descrise în cererea de finanțare anexă la contractul de finanțare și nici caietul de sarcini; modificările prezentate prin adresa nr. x/24.10.2016, care conține Anexa I Tabel 1: Matrice asocieri ale funcțiilor prevăzute în documente (CF, CS), reprezintă modificări substanțiale ce trebuiau notificate (…); în ce privește modul de utilizare a proiectului, A. S.R.L. a încheiat contractul privind cedarea utilizării software-ului SALE către A. S.A., contra cost, precum și închirierea software-ului contra cost către alți utilizatori.

Contestația formulată de reclamanta societatea A. S.R.L. a fost respinsă prin decizia nr. 6452/21.12.2017, Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale invalidând motivele invocate în conținutul plângerii prealabile.

Instanța de recurs apreciază că argumentele judecătorului fondului sunt în concordanță cu dispozițiile legale incidente speței iar soluția de respingere a acțiunii este corectă.

Criticile recurentei reclamante referitoare la soluția instanței de fond în privința motivului de nelegalitate al nemotivării/motivării insuficiente a actelor administrative contestate în cauză sunt nefondate.

Motivarea actului administrativ constituie o veritabilă condiție de legalitate a acestuia, atât de formă, sub aspectul existenței ei, cât și de fond, în privința conținutului ei. Această cerință reprezintă o garanție împotriva conduitei arbitrare și a excesului de putere al autorităților publice, menită să ofere destinatarilor lui ori terților interesați o informarea corectă asupra treburilor publice și asupra problemelor de ordin personal, iar instanței să permită efectuarea unui control de legalitate adecvat.

Motivarea unei decizii administrative nu poate fi limitată la considerente legate de competența emitentului, ci trebuie să conțină elemente de fapt și de drept pentru a putea realiza scopul ambivalent anterior expus.

Considerentele deciziei administrative, mai ales aspectele de fapt, se pot regăsi și în actele care atestă operațiuni administrative anterioare deciziei, care în ansamblul precedurii derulate premerg, pregătesc și fundamentează actul decizional.

Cu toate aceste nu pot fi pretinse actului administrativ exigențe similare în privința motivării cu cele solicitate hotărârilor judecătorești, pentru că nu se poate face abstracție de caracterul său de act juridic unilateral și individual al acestuia, de faptul că emiterea lui este rezultatul valorificării raporturilor de putere publică a emitentului în raport de destinatarul lor, că în procedura de emitere a acestuia contenciosul își pierde din intensitate, chiar dacă legiuitorul a instituit obligația parcurgerii recursului grațios ori ierarhic.

În această notă, instanța de control judiciar reține, în acord cu judecătorul fondului, că actele administrative contestate demonstrează analiza autorității publice emitente asupra aspectelor relevante, fiind identificate faptele reținute în sarcina reclamantei, care au fost apreciate ca fiind abateri, cât și măsurile administrative aplicate, cu indicarea temeiurilor normative aplicabile.

Aspectele de fapt și de drept reținute denotă raționamentul autorității publice emitente în analiza conduitei reclamantei în această procedură administrativă, raționament care nu trebuie să presupună expunerea unui veritabil silogism judiciar, cum pretinde recurenta, fiind suficientă din perspectiva legalității actului administrativ indicarea temeiurilor de fapt și de drept relevante.

Pe de altă parte, așa cum corect a remarcat judecătorul fondului, neevidențierea expresă a raționamentului pentru care autoritatea a considerat că au existat încălcări ale principiilor de derulare a procedurilor de achiziție publică nu a dus la o încălcare a dreptului la apărare al reclamantei, întrucât orice beneficiar de finanțare din fonduri publice, familiarizat cu specificul raporturilor de drept administrativ specifice, inclusiv recurgând la asistență juridică de specialitate, poate înțelege din lectura actelor administrative litigioase motivele de fapt și de drept pentru care s-a constatat neregula și s-a aplicat corecția financiară. Or, reclamanta atât prin contestația administrativă cât și prin cererea de chemare în judecată a formulat apărări concrete demonstrând că a înțeles pe deplin raționamentul autorității de management instrumentatoare.

Nu sunt întemeiate nici criticile recurentei referitoare la încălcarea de către autoritatea pârâtă a prevederilor art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 care interzic revocarea unui act administrativ intrat în circuitul civil și care a produs efecte juridice.

Recurenta apreciază în mod greșit că emiterea procesului-verbal și a deciziei de soluționare a contestației echivalează cu o revocare a Scrisorii de aprobare a proiectului nr. 2225/05.09.2013.

Așa cum a reșinut și instanța de fond, autoritatea pârâtă nu a «revocat» unilateral contractul de finanțare în baza căruia a fost achitată părții reclamante suma de 965.844,81 RON, stabilită ulterior spre restituire cu titlu de creanță bugetară, ci a emis un proces-verbal în condițiile art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, act normativ ce definește la art. 3 lit. (j) și (i) noțiunile de "(j) creanțe bugetare rezultate din nereguli - sumele de recuperat ca urmare a constatării unei nereguli în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora;" și "(i) activitatea de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din nereguli -activitatea prin care se stabilește și se individualizează obligația de plată rezultată din neregula constatată, prin emiterea unui titlu de creanță.

Așadar, autoritatea publică pârâtă nu a procedat la o denunțare unilaterală a contractului nr. x/332/19.11.2013, ca izvor al finanțării acordate de M.C.S.I., pentru a fi eventual relevantă în analiză chestiunea revocării din reglementarea art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ci și-a îndeplinit o atribuție legală potrivit O.U.G. nr. 66/2011 sub aspectul sumelor de recuperat ca urmare a constatării unei nereguli în obținerea și utilizarea fondurilor europene și a fondurilor naționale aferente acestora.

Nu pot fi însușite nici criticile referitoare la nelegalitatea abaterii privind situația modulului «Sistem integrat de achiziții și valorificări, ce conține și sistemul de tranzacționare pe piețele dezvoltate de către BRM», abatere care nu există întrucât sub-modului a fost conceput în cererea de finanțare cu respectarea Directivei 24/2014/UE, dar norma națională de transpunere, Legea nr. 98/2016 și Legea nr. 99/2016, reglementează utilizarea exclusivă a SEAP, fără a fi permisă existența pe piață a unei alte platforme, motiv pentru care acest sub-modul nu mai poate fi folosit integral așa cum a fost prevăzut, ci doar în partea care gestionează informații comune relative la licitații.

Înalta Curte constată că în planul de afaceri aferent cererii de finanțare, recurenta a arătat că «proiectul își propune crearea unui sistem alternativ pentru licitații electronice dedicat instituțiilor publice din România, având ca scop facilitatea achizițiilor publice prin intermediul unei soluții on-line pentru afaceri necesară pentru piață. Totodată, se dorește dezvoltarea unei platforme electronice cu caracteristici sistemice ușor updatabile concepute special spre a-i servi nevoilor autorităților contractante și ofertanților în cadrul procesului de atribuire a contractelor rezultate în urma aplicării procedurilor de achiziție publică.

Prin raportul de expertiză efectuat în proces s-a reținut că aplicația «Licitații» este realizată parțial relativ la "Proceduri de achiziție ce respectă rigorile directivelor europene în materia achizițiilor publice» fiind estimat un grad de realizare de 65 - 70% pentru «Sistem integral de achiziții și valorificări (Disponibil, Licitații)".

Așadar, probele administrate în cauză atestă o realizare parțială a indicatorului contractului de finanțare prin prisma aplicațiilor specifice achizițiilor publice.

Totodată, din probele administrate reiese că implementarea proiectului trebuia finalizată la data de 19.11.2014, respectiv 12 luni de la semnarea contractului nr. x/332/19.11.2013, interval în care beneficiarul finanțării era obligat să finalizeze toate activitățile proiectului. Or, Legea nr. 98/2016 și Legea nr. 99/2016 au fost publicate în Monitorul Oficial al României la data de 23 mai 2016, intrând în vigoare în termen de 3 zile de la publicare.

În aceste condiții, în mod corect a constatat instanța de fond că apărarea recurentei-reclamante prin prisma reglementării noului pachet legislativ în materia achizițiilor publice nu este pertinentă, de la data la care avea obligația de finalizare a implementării proiectului finanțat și până la nivelul lunii mai 2016 trecând un interval de aproximativ 18 luni.

În consecință, cum finanțarea acordată nu și-a găsit reflectarea în livrabilul asumat contractual, păstrarea de către partea reclamantă a sumei rambursate aferent aplicației software neimplementate, infirmată inclusiv de către expert a se găsi realizată, este lipsită de temei legal, motiv pentru care se confirmă existența abaterii sub acest aspect cu consecința neregulii ce impune recuperarea finanțării corespunzătoare.

Nu sunt fondate nici criticile referitoare la nelegalitatea reținerii abaterii ce vizează transferul prin închirierea/înstrăinarea sub orice formă a obiectivului finanțat în perioada de 3 ani după finalizarea proiectului, din perspectiva unei incorecte calificări a operațiunilor încheiate cu privire la platforma de tranzacționare.

Instanța de recurs remarcă faptul că recurenta-reclamantă reia toate aspectele de fapt învederate prin cererea de chemare în judecată, fără să aducă veritabile critici împotriva hotărârii recurate.

Societatea reclamantă A. S.R.L. în calitate de proprietar, a încheiat cu societatea Bursa Română de Mărfuri S.A. în calitate de utilizator, contractul pentru servicii de utilizare on-line a unui program software nr. 04/01.02.2016, prin care partea reclamantă s-a obligat să presteze «servicii de tip Software-as-a-Service (…): 2.1.1 Servicii online de tip software-as-a-service pentru platforma SALE GAZE începând cu 15.08.2015; 2.1.2 Servicii online de tip software-as-a-service pentru platforma SALE REMIT începând cu 15.12.2015; 2.1.3 Servicii online de tip software-as-a-service pentru platforma SALE GAZE începând cu 15.03.2016; 2.1.4 Servicii online de tip software-as-a-service pentru platforma SALE LICITAȚII începând cu 30.04.2016», în schimbul unei preț de 1.000 RON/lună fără TVA + 2.000 RON/lună fără TVA + 3.000 RON/lună fără TVA + 3.000 RON/lună fără TVA.

Totodată, se constată că societatea reclamantă în calitate de proprietar a încheiat și cu societățile B. S.R.L. și MA-DA Proiect S.R.L., în calitate de utilizator, contractele pentru servicii de utilizare on-line a unui program software nr. 45/23.12.2016 și nr. 20/05.04.2017, prin care a cedat dreptul de utilizare a programului software "SALE" pentru un preț lunar de 5.000 RON fără TVA, respectiv pentru un preț anual de 500 RON.

Prin raportul de expertiză efectuat în cauză, expertul a arătat că «Platforma web este pusă la dispoziția următoarelor categorii de utilizatori: - Bursa Română de Mărfuri, care supervizează și administrează funcționarea platformei web, operează pe piața bursieră în cadrul ședințelor de tranzacționare, respectiv că A. organizează la nivelul pieței la disponibil ringuri de tranzacționare specifice pentru principalele categorii de mărfuri fungibile. (…) Accesul în piața bursieră se face: varianta 1 - prin înregistrarea societăților comerciale ca membru afiliat, caz în care acestea devin propriul lor broker pe piața la disponibil (…) varianta 2 - prin intermediul societăților de brokeraj pe mărfuri. (…) Se transmite bursei ordinul de vânzare sau cumpărare, care conține cerințele inițiatorului, utilizând modulele Disponibil și Licitații, precum și Baza de date cu informații despre societăți (…) Bursa Română de Mărfuri, prin Comisia de Cotații, stabilește cotații pentru mărfurile (activele) tranzacționate în cadrul ringurilor gestionate de piața la disponibil, obiectiv realizabil utilizând modulele Disponibil, Licitații și Baza de date cu informații despre societăți. (…) Pentru tranzacționarea de tip en-gros a energiei sau gazelor naturale se folosește subsistemul Tranzacționare Energie (…)»

Or, recurenta -reclamantă a încheiat cu societatea Bursa Română de Mărfuri S.A., asociatul unic al societății A. S.R.L. în termenul de 3 ani după finalizarea proiectului, un veritabil acord contractual prin care a înstrăinat folosința obiectivului finanțat în sensul art. 10 alin. (31) din contractul de finanțare.

Așadar, prin cererea de finanțare, partea reclamantă a transmis ideea existenței unei legături directe între exploatarea de către societatea A. S.R.L. a programului informatic și societățile private care doresc să desfășoare achiziții prin metode de tip licitație electronică.

Or, contractul încheiat cu Bursa Română de Mărfuri S.A., dat fiind și modul efectiv de executare a acestuia, prin permiterea utilizatorului de a deține controlul funcționalității platformei informatice, implică o substituire a societății utilizatoare în rolul descris în cererea de finanțare pentru societatea proprietară a programului software, astfel că nu A. S.R.L. este cea care prestează serviciile de care sunt interesate societățile private care doresc să desfășoare achiziții prin metode de tip licitație electronică, ci societatea Bursa Română de Mărfuri S.A..

De aceea, în mod corect a reținut instanța de fond că a intervenit o «înstrăinare» de către partea reclamantă a folosinței obiectivului finanțat către un terț în interiorul termenului de interdicție, motiv pentru care art. 10 alin. (31) din contractul de finanțare fundamentează existența unei nereguli ce permite retragerea integrală a finanțării acordate.

Este legală și raportarea abaterii la dispozițiilor. pct. 3 din Partea a 3-a din Anexa H.G. nr. 519/2014, situația descrisă implicând o nerespectare a cerințelor privind asigurarea unei bune gestiuni financiare, cu aplicarea principiilor economicității, eficacității și eficienței, câtă vreme partea reclamantă a acceptat să cedeze exploatarea unui activ patrimonial în beneficiul unei societăți terțe și cu nerespectarea scopului avut în vedere la dezvoltarea acelui program informatic finanțat din fonduri publice.

În aceste condiții, este lipsită de pertinență critica recurentei reclamante cum că ar fi supusă unei răspunderi obiective, în lipsa culpei sale și pe fondul unei analize eronate în precedent a cererii de finanțare de către prepușii autorității publice pârâte.

Astfel, exploatarea în concret a platformei informatice nu este identică descrierii efectuate în conținutul cererii de finanțate, inclusiv al planului de afaceri aferent, întrucât lipsește relația directă de afaceri dintre societatea A. S.R.L. și societățile private care doresc să desfășoare achiziții prin metode de tip licitație electronică, ci aceasta este desfășurată de către asociatul unic al reclamantei - Bursa Română de Mărfuri S.A., societatea căreia i-a fost cedată exploatarea efectivă a platformei informatice în discuție.

În același sens, chiar dacă în conținutul contractului de finanțare s-a prevăzut în sarcina societății finanțate să existe un număr de 5 «IMM-uri care realizează tranzacții prin aplicația informatică», sensul acestei clauze nu implică dreptul recurentei- reclamante de a înstrăina obiectivul finanțat, nici în limita folosinței sale, existând o interdicție expresă în art. 10 alin. (31) din contract. În consecință, realizarea tranzacțiilor prin aplicația informatică exclude exploatarea acesteia în formele avute în vedere de art. 10 alin. (31) din contractul de finanțare, presupunând orice alt mod de implicare a acelor IMM-uri în tranzacționare.

Nu pot fi valorificate nici criticile recurentei relative la reindividualizarea corecției aplicate, prin aplicarea uneia într-un procent mai redus.

Într-adevăr, așa cum susține reclamanta prin H.G. nr. 519/2014 privind stabilirea ratelor aferente reducerilor procentuale/corecțiilor financiare aplicabile pentru abaterile prevăzute în anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, pct. 3, partea a 3-a din Anexă, se prevede în cazul neregulii reținute în sarcina reclamantei, nerespectarea cerințelor privind asigurarea unei bune gestiuni financiare, cu aplicarea principiilor economicității, eficacității și eficienței, că valoarea corecției financiare ce se aplică va fi determinată prin aplicarea principiului proporționalității și luând în considerare gravitatea abaterii, prejudiciul provocat sau posibil să fie provocat fondurilor europene și fondurilor publice naționale aferente acestora.

Prin urmare, autoritatea de control are o mai mare marjă de apreciere în determinarea și individualizarea corecției de aplicat în cazul constatării acestei nereguli, decât în situația altora, în care corecția este individualizată, prin instituirea unui singur nivel procentual, sau a două sau mai multe, situație în care marja de apreciere a autorității de control variază între pragurile astfel stabilite.

Însă, așa cum s-a reținut de instanța de fond, se constată că nu sunt relevate și identificate argumente care să justifice înlăturarea aplicării sau reducerea corecției financiare impuse părții reclamante, ci, dimpotrivă, prin prisma impactului concret al abaterii în discuție, se impune menținerea, astfel că nu există vreun temei pentru a dispune reindividualizarea.

Față de aceste împrejurări, Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material incidente la situația de fapt rezultată din probatoriul administrat.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 2147 din 4 iulie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 martie 2022.