ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1978/2024
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1978/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 05 aprilie 2024
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII - a de contencios administrativ și fiscal la data de 25.11.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA JUDICIARĂ, a formulat contestație împotriva rezoluției inspectorului șef al Inspecției Judiciare, secția Judecători, nr. lucrare C22-1589 din 09.11.2022 prin care a solicitat sa se constatate temeinicia si legalitatea sesizărilor la aceste foruri, avându-se in vedere întrucât în mod nelegal nu s-au ținut cont de nici un fel de datele si motivele plângerii împotriva completului de judecata care a dat sentința nr. 839/A/2022 din data de 03 mai 2022 compus din președinte B., judecători C., grefier D. de la Curtea de Apel Cluj.
Hotărârea pronunțată de prima instanță
Prin sentința civilă nr. 720 de la data de 28 aprilie 2023, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA JUDICIARĂ, ca neîntemeiată.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței civile nr. 720 de la data de 28 aprilie 2023 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a formulat cerere de recurs către reclamantul A., care a susținut că prin cererea de chemare în judecată a criticat refuzul judecătorilor de a da curs solicitărilor sale.
A precizat că judecătorii au efectuat lucrările dând dovadă de rea credință și de gravă neglijență, aceștia nesocotind neîndoielnic și nescuzabil normele de drept material și procesual.
A mai reluat recurentul o serie de argumente din dosarele care au generat plângerea pe care a formulat-o împotriva magistraților și care a fost soluționată de Inspecția Judiciară.
Față de toată această motivație, a solicitat instanței de control judiciar să constate nelegalitatea și netemeinicia sentinței civile atacate, invocând ca și temei de drept art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Apărările formulate în cauză
Legal citată cu copie a motivelor de recurs, intimata - pârâta Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare prin care a solicitat să de constate, pe cale de excepție, nulitatea recursului, iar dacă se va trece peste excepția invocată să se respingă cererea de recurs ca nefondată, cu menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate.
II. Soluția instanței de recurs
Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul - reclamant A. este nemotivat.
Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului în condițiile art. 499 C. proc. civ.
Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Din susținerile recurentului - reclamant A. prin comparație cu argumentația expusă în fața Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal rezultă că aceasta a reluat în cadrul căii de atac o serie de elemente înscrise în cererea de chemare în judecată regăsită la filele x ale dosarului de fond, fără a aduce nicio critică de nelegalitate sentinței civile atacate, care să se poată încadra în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.
Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului art. 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate hotărârii recurate, respectiv o minimă argumentare a criticii de nelegalitate.
Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale de drept procesual sau de drept material pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar. Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.
Or, simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația atât să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute în mod expres și limitativ de lege, cât și să dezvolte criticile sale de nelegalitate prin prisma acelui motiv de casare/nelegalitate.
Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită legal doar cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, raportat la motivele de casare/nelegalitate expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
În sfârșit, Înalta Curte arată că potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ. recursul este nul în cazul în care criticile invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același act normativ.
Recurentul - reclamantul A. nu a dezvoltat nicio critică susceptibilă de a fi circumscrisă motivelor de casare/nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aptă să conducă la casarea sentinței recurate.
După cum s-a arătat în precedent, susținerile din cererea de recurs constau în referiri succinte și cu caracter general la o pretinsă parțialitate a judecătorilor care au respins toate solicitările reclamantului de acordare a unor drepturi bănești pe motiv că dispozițiile legale incidente spețelor deduse judecății nu au fost respectate de magistrații împotriva cărora a fost făcută plângerea la Inspecția Judiciară, care nu pot fi asimilate însă cu îndeplinirea cerinței de motivare a recursului.
În concret, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a reținut în motivare că din lecturarea rezoluției de clasare și a rezoluției Inspectorului-șef rezultă legala soluționare a sesizării formulate, a fost realizată o verificare obiectivă și temeinică având în vedere dispozițiile Regulamentului privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție, întrucât actele atacate conțin prezentarea în detaliu a situației de fapt, precum și argumentele soluției dispuse, inclusiv raportat la dispozițiile legale.
În acest sens, este de precizat că instanțele nu sunt obligate să reia în motivarea hotărârii argumentele învederate de inspectorii judiciari dacă aceste argumente sunt pertinente și complete.
Prin urmare, se constată că punând de acord, prin motivare, faptele alegate, probele administrate în cauză, respectiv consecințele desprinse din operațiunea de apreciere a acestora, în raport de regulile de drept aplicabile, inspectorii judiciari au analizat, în mod corect, materialul documentar disponibil, raportându-se la conținutul sesizării formulate de către reclamant.
În ciuda dezvoltării argumentative a Curții Curtea de Apel București, secția a VII-a de contencios administrativ și fiscal, recurentul - reclamant nu a prezentat un raționament critic față de considerentele sentinței civile recurate, ci s-a limitat la a relua afirmațiile generice în sensul că drepturile sale i-au fost încălcate de către judecători care au efectuat lucrările cu rea - credință sau care au dat dovadă de gravă neglijență în efectuarea acestora.
Or, o asemenea neregularitate a cererii de recurs este sancționată de lege cu nulitatea căii de atac formulate.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 720 din 28 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția nulității, invocată prin întâmpinare.
Constată nul pentru nemotivare recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 720 din 28 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 5 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.