ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 713/2023

Ședința publică din data de 26 octombrie 2023

Asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 54/FCJI din data de 1 septembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași - CCJI, secția penală și pentru cauze cu minori - noul C. proc. pen.. s-a admis sesizarea formulată de Procuratura de Apel Salonic (Grecia) privind executarea mandatului european de arestare emis, la data de 11 iulie 2018, în dosarul cu nr. de referință x, pe numele persoanei solicitate A..

S-a constatat că persoana solicitată A. nu a consimțit la predare și nu a renunțat la regula specialității.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. (cu privire la care a fost emis, în procedura de executare a mandatului european de arestare, mandatul de arestare provizorie nr. 13 FCJI din 29 martie 2023, nepus în executare ca urmare a sustragerii persoanei solicitate de la procedura de față) către autoritatea judiciară emitentă - Procuratura de Apel Salonic, Grecia, în baza mandatului european de arestare emis, la data de 11 iulie 2018, în dosarul cu nr. de referință. x, având la bază mandatul național de arestare nr. 24/16 al judecătorului de instrucție al Departamentului 7 ordinar din cadrul Tribunalului pentru Contravenții din Salonic, menținut prin ordonanța nr. 727/17 a Consiliului Judecătorilor Curții de Apel Salonic, în vederea cercetării penale a acesteia pentru comiterea infracțiunii de simplă complicitate la promovarea ilegală în țară a resortisanților țărilor terțe, prevăzută de art. 26 alin. 1a, art. 27 alin. (1), art. 47 alin. (1), art. 94 alin. (1) din C. pen. grec și de art. 30 alin. (1) din Legea nr. 4251/2014, cu respectarea beneficiului regulii specialității.

S-a revocat măsura arestării provizorii pentru 15 zile dispusă prin încheierea din 29 martie 2023 și s-a dispus retragerea mandatului de arestare nr. x/FCJI din aceeași dată, emis în baza acesteia.

În baza art. 104 alin. (10) și (11) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data punerii efective în executare a mandatului de arestare.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus emiterea, de îndată, a unui nou mandat de arestare pe numele persoanei solicitate A..

S-a dispus ca, la momentul comunicării hotărârii către instituțiile enumerate la art. 109 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, să se facă mențiune despre împrejurarea că persoana solicitată nu este efectiv în custodia autorităților române și că pe numele acesteia a fost emis un mandat de arestare în vederea predării.

Totodată, s-a dispus ca, la momentul punerii în executare a mandatului de arestare în vederea predării, persoana solicitată să fie adusă în fața instanței de executare pentru a fi audiată, urmând a fi înștiințată autoritatea emitentă pentru a efectua demersurile necesare în vederea preluării acesteia.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (3) și (6) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au fost lăsate în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut, în esență, următoarele:

Prin semnalarea Schengen - Biroul SIRENE Național din Grecia din 26 octombrie 2020, transmisă prin Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, Biroul Național Sirene, emisă în baza mandatului european de arestare emis, la data de 13 octombrie 2020, de Tribunalul din Salonic, în dosarul cu nr. de referință x, având la bază mandatul național de arestare din 23 noiembrie 2016, s-a solicitat predarea persoanei solicitate A., cetățean român și moldovean, către autoritățile judiciare din Grecia, în vederea cercetării sale penale pentru comiterea infracțiunii de facilitare a intrării și șederii neautorizate, prevăzută de art. 26 alin. 1a, art. 27 alin. (1), art. 47 alin. (1), art. 94 alin. (1) din C. pen. grec și art. 30 alin. (1) din Legea nr. 4251/2014.

În semnalarea transmisă s-a reținut că, la data de 13 noiembrie 2015, persoana solicitată ar fi dat autoturismul său unui bărbat neidentificat, pentru ca acesta să transporte, dintr-o locație din apropierea graniței turco-elene la Salonic, 11 cetățeni sirieni care intraseră pe teritoriul Greciei fără autorizație.

S-a mai reținut că faptele astfel descrise, care sunt pedepsite în legislația statului solicitant cu până la 10 ani închisoare, potrivit legislației române, ar întruni, formal, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de migranți, prevăzută de art. 263 alin. (1) C. pen. și ar fi atras răspunderea penală a persoanei solicitate dacă aceasta le-ar fi săvârșit pe teritoriul României.

După identificarea și reținerea persoanei solicitate, prin ordonanța nr. 12 din 16 martie 2023, ora 14:55, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, emisă în dosarul nr. x/2023, a fost sesizată Curtea de Apel Iași cu cererea de luare a măsurii arestării provizorii a persoanei solicitate și de continuare a procedurii de executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Grecia.

Cauza astfel formată a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, la data de 17 martie 2023, sub nr. x/2023.

Persoanei solicitate i-au fost aduse la cunoștință, anterior sesizării instanței, drepturile persoanei reținute în baza unui mandat european de arestare prevăzute în Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 și Directiva 2013/48/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013, un exemplar al notei privind aceste drepturi fiind înmânat, în scris, acesteia, iar exemplarul semnat de persoana solicitată fiind atașat la dosarul înaintat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Persoana solicitată a fost asistată în procedura derulată în fața Curții de Apel Iași de un apărător ales.

Prin încheierea penală din 17 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul asociat nr. x/2022, rămasă definitivă prin necontestare, în baza dispozițiilor art. 102 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004, prin raportare la art. 214 și art. 215 C. proc. pen. s-a dispus luarea, față de persoana solicitată A., a măsurii controlului judiciar, pe o durată de 30 de zile, de la 17 martie 2023 la 15 aprilie 2023, inclusiv.

Odată cu instituirea măsurii controlului judiciar, persoanei solicitate i s-au impus, în temeiul dispozițiilor art. 215 alin. (1) și (2) lit. a) C. proc. pen., următoarele obligații: să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori va fi chemată; să informeze de îndată instanța de judecată despre schimbarea locuinței; să se prezinte la organul desemnat cu supravegherea, anume Poliția municipiului Iași, conform programului întocmit de acesta sau ori de câte ori va fi chemată; să nu depășească limita teritorială a municipiului Iași.

Mandatul european de arestare emis de Procuratura de Apel din Salonic la data de 11 iulie 2018, în dosarul cu nr. de referință. x, având la bază mandatul național de arestare nr. 24/2016 al judecătorului de instrucție al Departamentului 7 Ordinar din cadrul Tribunalului pentru Contravenții din Salonic, menținut prin ordonanța nr. 727/17 a Consiliului Judecătorilor Curții de Apel Salonic, a fost înaintat la dosar în limba engleză și tradus în limba română, situația de fapt și încadrarea în drept, potrivit dreptului elen, fiind aceleași cu cele menționate în semnalarea inițială, cu precizarea că acuzația a fost încadrată (în cuprinsul mandatului european de arestare) ca infracțiunea de facilitare a intrării și șederii neautorizate.

La dosarul cauzei au fost înaintate și mandatul de arestare național 24/2016 emis de Tribunalul de primă instanță din Salonic, respectiv Ordinul 727/2017 al Curții de Apel Salonic, prin care acesta a fost menținut.

La data de 25 martie 2023, apărătorul ales al persoanei solicitate A. a adus la cunoștința instanței de judecată faptul că a fost contactată de o persoană despre care știa că este soțul părții, care i-a transmis că aceasta nu se va prezenta la termenul de judecată din 27 martie 2023. Ulterior, apărătorul ales nu a mai reușit să ia legătura cu persoana solicitată.

Cu aceeași ocazie, apărătorul ales al persoanei solicitate a comunicat, totodată, rezilierea contractului de asistență juridică cu aceasta, motiv pentru care în cauză a fost desemnat un avocat din oficiu.

Prin încheierea din 29 martie 2023 s-a dispus, în baza dispozițiilor art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, prin raportare la dispozițiile art. 215 alin. (7) C. proc. pen., înlocuirea măsurii controlului judiciar cu măsura arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate, pe o durată de 15 zile, cu începere de la data punerii efective în executare a mandatului de arestare, precum și emiterea de îndată a mandatului de arestare pe numele părții. Mandatul de arestare nu a fost pus însă în executare, persoana solicitată sustrăgându-se de la procedura de executare a mandatului european de arestare.

Autoritatea emitentă a comunicat, la solicitarea instanței de executare, că, în pofida situației persoanei solicitate, care se sustrage de la procedura de executare a mandatului european de arestare, insistă în executarea acestuia.

La termenul stabilit în procedură, reprezentantul Ministerului Public și avocatul desemnat din oficiu au solicitat respingerea solicitării de predare a persoanei solicitate întrucât sustragerea acesteia a determinat imposibilitatea respectării procedurii de judecare a cererii de predare.

În acest context, analizând mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. și celelalte acte și lucrări ale dosarului, Curtea a constatat că în cauză nu este incident niciun motiv de refuz a executării mandatului european de arestare și sunt îndeplinite toate condițiile legale privind predarea persoanei solicitate.

În acest sens, a reținut, punctual, că:

- predarea persoanei solicitate A. este cerută pentru ca aceasta să fie cercetată penal pentru fapte cu privire la care nu există niciun fel de date că ar mai fi fost judecată în vreun alt stat și care nu au făcut obiectul vreunui act de amnistie în țara de executare;

- persoana solicitată avea, la data presupuselor fapte, vârsta cerută de legea română pentru a răspunde penal;

- raportat la pedeapsa prevăzută de legea română pentru infracțiunea corespondentă de trafic de migranți, prev. de art. 263 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen., de la 3 la 10 ani închisoare, nu s-a împlinit, potrivit legislației naționale, termenul de prescripție a răspunderii penale, care ar fi de 8 ani;

Sub acest aspect, a constatat că din actele jurisdicționale pe care se fundamentează mandatul european de arestare rezultă că fapta la care se presupune că ar fi participat persoana solicitată ar fi fost comisă pentru ca autorul să obțină sume de bani, astfel că încadrarea juridică potrivit dreptului român este cea prev. de art. 263 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen.. De altfel, și art. 263 alin. (1) C. pen. prevede limite de pedeapsă care fac ca termenul de prescripție a răspunderii penale să fie același, potrivit legii române.

- mandatul european îndeplinește condițiile de validitate și de fond prevăzute de lege pentru emiterea și executarea lui;

- faptele au fost încadrate în cuprinsul mandatului european de arestare la categoria "facilitarea intrării și șederii ilegale", descriere concordantă cu situația de fapt expusă în mandatul european de arestare și în actele pe care acesta s-a fundamentat, prin care autoritățile elene au dispus arestarea internă a persoane solicitate, nefiind necesară verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări;

- persoana solicitată nu este supusă vreunei proceduri penale în România cu privire la fapta pentru care se solicită predarea sa sau pentru vreo altă faptă penală;

- fapta pentru care se solicită predarea ar fi fost comisă pe teritoriul Greciei.

Referitor la poziția reprezentantului Ministerului Public și a apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana solicitată, Curtea a reținut următoarele:

Persoana solicitată a avut cunoștință de drepturile conferite oricărei persoane reținute în vederea executării unui mandat european de arestare, chiar de la discutarea propunerii de arestare provizorie în vederea predării. Aceasta a fost întrebată dacă are obiecțiuni privind identitatea sa și a răspuns negativ.

Totodată, persoana solicitată a beneficiat de asistența unui apărător ales și a dat declarație scrisă din care rezultă că nu avea cunoștință despre acuzația care i se aduce de autoritățile judiciare elene și că nu e de acord cu arestarea sa pentru că nu se consideră un pericol.

Potrivit dispozițiilor art. 102 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004, instanța de executare a dispus respingerea propunerii de arestare provizorie pe 15 zile și luarea măsurii controlului judiciar, măsură pe care persoana solicitată a încălcat-o, nemaiprezentându-se în fața instanței.

Raportat la împrejurarea că persoana solicitată a avut cunoștință, de la momentul pronunțării soluției de respingere a propunerii de arestare provizorie, despre obligațiile care îi reveneau, inclusiv aceea de a se prezenta la termenele următoare, precum și despre termenul fixat pentru înaintarea mandatului european de arestare, Curtea a ajuns la concluzia că persoana solicitată a dat dovadă de rea-credință, motiv pentru care a dispus înlocuirea controlului judiciar cu arestarea provizorie pe 15 zile, măsură care însă nu a fost pusă în executare.

Totodată, având în vedere conținutul declarației date la 17 martie 2023, dar și împrejurarea că instanța de executare nu a mai avut ocazia de a o întreba expres și de a consemna în scris răspunsurile părții, Curtea a reținut, totuși, că persoana solicitată A. nici nu și-a manifestat vreun acord privind predarea sa către autoritatea emitentă elenă și nici nu a renunțat în vreun fel la beneficiile regulii specialității, aspecte care urmau a fi clarificate, în mod normal, printr-o nouă audiere a acesteia, dacă s-ar fi prezentat la al doilea termen, după înaintarea mandatului european de arestare.

În contextul prezentat, Curtea a constatat că lipsa persoanei solicitate de la procedura de executare a mandatului european de arestare, ca urmare a încălcării cu rea-credință a obligațiilor impuse în cadrul măsurii controlului judiciar, care îi este întru totul imputabilă, nu este de natură a împiedica instanța de executare să stabilească aspectele esențiale necesare pentru soluționarea cererii de predare.

În acest sens, Curtea a reținut că persoana solicitată nu a avut obiecții privind identitatea, nu și-a manifestat acordul la predare, nu a renunțat în vreun fel la regula specialității, a dat o declarație în care a avut posibilitatea de a expune toate aspectele pe care le-a considerat relevante raportat la situația sa și la acuzația adusă de autoritățile elene.

A mai reținut că lipsa persoanei solicitate de la desfășurarea procedurii, ca efect al sustragerii de la o măsură preventivă alternativă dispusă în privința sa, nu figurează printre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, enumerate limitativ atât în Legea nr. 302/2004, cât și în Decizia-cadru nr. 584/2002.

Totodată, a notat că nu identifică în ce manieră ar fi fost încălcat dreptul persoanei solicitate de a se apăra, atâta timp cât aceasta a solicitat și a beneficiat de o altă măsură preventivă, restrictivă de drepturi, nu a respectat-o și nu a mai ținut legătura nici măcar cu apărătorul său ales.

În contextul acestor rețineri, prima instanță a apreciat că refuzul predării persoanei solicitate A. în condițiile prezentate, pentru simplul motiv că, urmare a propriei opțiuni, aceasta nu s-a mai prezentat la termenul fixat pentru discutarea cererii de predare și pentru verificarea poziției sale față de mandatul european de arestare, ar avea semnificația unei prime de încurajare pentru aceasta, care și-ar vedea răsplătită astfel reaua-credință decurgând din nerespectarea măsurii preventive alternative dispuse inițial, ceea ce ar lipsi de eficiență textul art. 102 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004, o astfel de interpretare conducând la concluzia că, pentru a evita sustragerea persoanei solicitate și imposibilitatea predării acesteia, instanța de executare nu ar mai trebui, practic, să facă uz de posibilitatea dispunerii unei măsuri alternative.

Prin urmare, instanța a apreciat că, atâta timp cât poziția persoanei solicitate față de cererea de predare este, în fapt, ușor decelabilă, iar aceasta a avut, într-un cadru procesual caracterizat de asigurarea tuturor drepturilor prevăzute de lege, posibilitatea de a-și expune punctul de vedere față de conținutul semnalării, al cărei conținut nu diferă de cel al mandatului european de arestare transmis ulterior, iar în cauză nu poate fi identificat vreun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, solicitarea de respingere a cererii de predare nu poate fi considerată ca având vreun suport legal sau practic.

În ceea ce privește dispozițiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, care prevăd că, în toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezența apărătorului, Curtea a constatat că persoana solicitată este cea care s-a pus singură în situația de a nu putea fi ascultată din nou, anterior luării măsurii a cărei durată inițială poate atinge 30 de zile și care are ca justificare nu așteptarea înaintării mandatului european de arestare, ci dispoziția de predare.

Practic, situația creată prin sustragerea persoanei solicitate de la procedura de față este similară celei în care arestarea preventivă se dispune față de o persoană care se sustrage de la judecarea propunerii de arestare, situație pentru care dispozițiile art. 231 alin. (4) C. proc. pen. au stabilit remediul conducerii la organul judiciar care a dispus măsura, de îndată ce mandatul de arestare emis în lipsă este pus efectiv în executare. De aceea, respingerea cererii de predare, care, de altfel, îndeplinește toate condițiile pentru a fi admisă, ar însemna, în fapt, valorificarea de către persoana solicitată a atitudinii sale de încălcare cu rea-credință a condițiilor măsurii alternative a controlului judiciar dispuse inițial, sustragerea ei de la procedura de executare a mandatului european de arestare devenind astfel o modalitate de blocare a demersului autorității emitente, de fiecare dată când instanța de executare ar opta pentru o altă măsură decât arestarea provizorie pentru 15 zile.

Pentru argumentele prezentate, prima instanță a admis sesizarea formulată de Procuratura de Apel Salonic (Grecia), procedând potrivit dispozitivului redat în preambulul prezentelor considerente.

****

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, care, prin motivele scrise de contestație, a invocat nelegalitatea ei, pentru argumente circumscrise, în esență, împrejurării că prima instanță a admis sesizarea formulată de Procuratura de Apel Salonic, Grecia, deși:

- în cauză nu a fost parcursă procedura obligatorie de executare a mandatului european de arestare, prevăzută de art. 104 din Legea nr. 302/2004, întrucât persoanei solicitate A. nu i-au fost aduse la cunoștință efectele regulii specialității și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă;

- scopul pentru care mandatul european a fost emis nu poate fi atins prin admiterea sesizării întrucât persoana solicitată nu se mai afla, la momentul pronunțării sentinței penale, în custodia organelor judiciare de executare, sustrăgându-se de la procedură.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 20 octombrie 2023, sub nr. x/2023.

La termenul fixat în cauză, în lipsa intimatei persoane solicitate A., care, deși legal citată la toate adresele din România cunoscute (inclusiv la sediul cabinetului apărătorului ales de la instanța de fond), nu s-a prezentat în instanță, reprezentantul Ministerului Public, învederând că nu achiesează la motivele scrise de contestație formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, a susținut contestația formulată de unitatea de parchet sus-menționată în parametrii detaliat prezentați în practicaua prezentei hotărâri, în care sunt fidel redate atât concluziile procurorului de ședință, cât și cele ale apărătorului desemnat din oficiu pentru parte.

Examinând contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și a dispozițiilor legale incidente în actuala procedură, Înalta Curte constată că acesta este fondată, urmând a o admite pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, care se execută în baza principiului recunoașterii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, cât și cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, așa cum acestea sunt consacrate de art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

Prin urmare, mandatul european de arestare este o formă a cooperării judiciare internaționale în materie penală născută din necesitatea de a se asigura garanția că, pe teritoriul Uniunii Europene, infractorii nu se pot sustrage justiției, acesta reprezentând, în concret, instrumentul de aducere a persoanei solicitate în statul emitent, fie în vederea supunerii ei procedurilor penale în curs, fie pentru executarea unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Predarea în baza unui mandat european de arestare reglementată, pe plan european, prin prevederile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, este transpusă, în plan intern, în titlul III din Legea nr. 302/2004, care, în cuprinsul art. 104 stabilește riguros procedura de punere în executare a unui mandat european de arestare.

Potrivit acestei proceduri, după verificarea identității persoanei solicitate și a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoștința acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

În cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre consimțământul acesteia se întocmește un proces-verbal în cuprinsul căruia se va menționa dacă persoana solicitată a renunțat sau nu la drepturile conferite de regula specialității [alin. (5) al aceluiași text de lege].

În situația în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziției sale față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții privind identitatea .

În ambele situații, potrivit alin. (8), dacă apreciază necesar să acorde un termen pentru luarea hotărârii cu privire la predare, judecătorul dispune arestarea persoanei solicitate în vederea predării, măsură care poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezența apărătorului.

În cazul în care nu este necesar un termen suplimentar și nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art. 99, judecătorul se pronunță prin sentință deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate, emițând de îndată mandat de arestare.

Pe parcursul procedurii de executare a mandatului european de arestare desfășurate în fața instanței, potrivit dispozițiilor alin. (11) al art. 104 din Legea nr. 302/2004, judecătorul poate dispune față de persoana solicitată și măsuri preventive mai blânde (controlul judiciar, controlul judiciar pe cauțiune sau arestului la domiciliu), însă la finalizarea acesteia prin admiterea cererii formulate de autoritățile judiciare solicitante dispune în mod obligatoriu arestarea părții în vederea predării.

Raportat la aceste considerente teoretice, se constată, prin urmare, că procedura de punere în executare a mandatului european de arestare prevăzută de art. 104 din Legea nr. 302/2004 are drept condiție premisă prezența fizică a persoanei solicitate în fața instanței, aflată în custodia sau sub controlul autorităților statului de executare [ca afect al reținerii ei în condițiile art. 101 din Legea nr. 302/2004 sau al plasării ei în arest provizoriu în vederea predării - conform art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 sau sub control judiciar, control judiciar sub cauțiune sau arest la domiciliu - conform art. 102 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004], întrucât numai în aceste condiții se poate asigura scopul specific al procedurii: arestarea (în vederea predării) și predarea către un stat membru UE a persoane căutate, în vederea supunerii ei procedurilor penale în curs în statul emitent sau a executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

În consecință, lipsa persoanei solicitate (prin sustragerea acesteia din custodia sau de sub controlul autorităților statului de executare - ipoteza speței) face imposibilă desfășurarea procedurii prev. de art. 104 din Legea nr. 302/2004 și, în mod implicit, chiar punerea în executare a mandatului european de arestare, procedura in absentia fiind incompatibilă cu natura și scopul urmărit prin emiterea acestuia.

Ca urmare, într-o astfel de situație nefiind îndeplinită chiar condiția premisă a punerii în executare a mandatului european de arestare, cererea de predare se impune a fi respinsă ab initio, fără verificarea celorlalte condiții legale care legitimează admiterea acesteia.

În contextul acestor considerații teoretice, evaluând datele particulare ale cauzei, Înalta Curte reține că, deși, prin încheierea penală din 17 martie 2023 pronunțată în dosarul asociat nr. x/2022, rămasă definitivă prin necontestare, în baza dispozițiilor art. 102 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004, prin raportare la art. 214 și art. 215 C. proc. pen., prima instanță a plasat persoana solicitată A. sub control judiciar, pe o durată de 30 de zile, de la 17 martie 2023 la 15 aprilie 2023, inclusiv, impunându-i următoarele obligații: să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori va fi chemată; să informeze de îndată instanța de judecată despre schimbarea locuinței; să se prezinte la organul desemnat cu supravegherea, anume Poliția municipiului Iași, conform programului întocmit de acesta sau ori de câte ori va fi chemată; să nu depășească limita teritorială a municipiului Iași, aceasta nu s-a mai prezentat în fața Curții de Apel Iași la termenul din 27 martie 2023 și următoarele, informând asupra acestui fapt prin intermediul apărătorului său (conform înscrisului aflat la fila x din vol. I al dosarului Curții de Apel Iași).

De altfel, ulterior acestui moment, în urma diligențelor efectuate de prima instanță, materializate în procesele-verbale de executare a mandatelor de aducere emise pe numele persoanei solicitate A. pentru termenul din 29.03.2023, întocmite de lucrătorii din cadrul Biroului Supravegheri Judiciare Iași și referatul - notă telefonică întocmit de grefa Curții de Apel Iași la data de 26.04.2023 (aflate la filele x din vol. II al Curții de Apel Iași) s-a constatat că persoana solicitată nu a fost identificată la niciuna dintre locațiile cunoscute din municipiul Iași și orașul Huși, existând bănuiala că aceasta ar fi trecut granița în Republica Moldova.

Totodată, din relațiile furnizate de organele de poliție, înștiințarea înaintată la dosar și procurile depuse de apărătorul ales al persoanei solicitate la termenul din 27 martie 2023 (aflate la filele x din vol. I al dosarului Curții de Apel Iași) a rezultat că ultima dată când persoana solicitată ar fi fost văzută pe teritoriul României a fost la data de 23 martie 2023, când s-a întâlnit cu apărătorul său, în municipiul Iași, pentru perfectarea unei procuri, ulterior acestei date nemaiputând fi contactată nici telefonic (de apărătorul ales sau organele judiciare).

În aceste condiții, mandatul de arestare provizoriu emis pe numele persoanei solicitate în baza încheierii din 29 martie 2023 a primei instanțe [prin care s-a dispus, în baza dispozițiilor art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, prin raportare la dispozițiile art. 215 alin. (7) C. proc. pen., înlocuirea măsurii controlului judiciar cu măsura arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate, pe o durată de 15 zile] nu a fost pus în executare, persoana solicitată sustrăgându-se de la procedura de executare a mandatului european de arestare, atât în fața primei instanțe, cât și în contestație.

Or, deși a constatat faptul că, începând cu data de 17 martie 2023, persoana solicitată A. s-a sustras de la procedură, prin sentința pronunțată, fără a parcurge procedura prev. de art. 104 din Legea nr. 302/2004, prima instanță a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele acesteia de autoritățile judiciare grecești, procedând potrivit dispozitivului redat în preambulul prezentelor considerente.

Această soluție este nelegală, întrucât lipsa persoanei solicitate în fața primei instanțe, începând cu data de 17 martie 2023 (ca urmare a sustragerii ei de la procedură), care a făcut imposibilă desfășurarea procedurii prev. de art. 104 din Legea nr. 302/2004, determină, în mod evident, imposibilitatea punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele ei de autoritățile judiciare din Grecia, în această situație, în mod obiectiv, neputându-se asigura scopul pentru care acesta a fost emis - arestarea și predarea efectivă a persoanei solicitate către autoritățile judiciare ale statului solicitat, în vederea urmăririi penale pentru săvârșirea unor infracțiuni.

Predarea persoanei solicitate către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecință directă a admiterii solicitării de punere în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea (efectivă) de libertate a persoanei solicitate și menținerea acesteia în custodia statului solicitat, întrucât numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea persoanei solicitate către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Tocmai de aceea, contrar reținerilor primei instanțe și concluziilor orale ale reprezentantului Ministerului Public în contestație, legea specială nu permite, într-o astfel de situație, corelativ admiterii cererii de punere în executarea a mandatului european de arestare, luarea măsurii arestării (în vederea predării) în lipsă a persoanei solicitate, întrucât o astfel de măsură ar avea ca efect direct amânarea predării în altă ipoteză decât cele limitativ și expres stabilite prin dispozițiile art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, iar nu executarea efectivă, în condițiile de celeritate impuse de Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, a mandatului european de arestare.

Pentru argumentele prezentate, constatând întemeiate criticile formulate în scris de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, Înalta Curte, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 104 C. proc. pen., va admite contestația formulată de această unitate de parchet împotriva sentinței penale nr. 54/FCJI din data de 1 septembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași - CCJI, secția penală și pentru cauze cu minori - noul C. proc. pen.

Va desființa hotărârea atacată și, rejudecând, va respinge sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Procuratura de Apel Salonic, Grecia, la data de 11.07.2018, în dosarul cu nr. de referință x, pe numele persoanei solicitate A., context în care evaluarea celorlalte critici formulate oral de reprezentantul parchetului se dovedește a fi superfluă.

Urmare acestei soluții, în temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației vor fi lăsate în sarcina statului, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata persoană solicitată A., în cuantum de 1098 RON, să fie suportat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva sentinței penale nr. 54/FCJI din data de 1 septembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași - CCJI, secția penală și pentru cauze cu minori - noul C. proc. pen.

Desființează hotărârea atacată și, rejudecând, respinge sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Procuratura de Apel Salonic, Grecia, la data de 11.07.2018, în dosarul cu nr. de referință x, pe numele persoanei solicitate A..

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata persoană solicitată A., în cuantum de 1098 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 octombrie 2023.