ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.04.2024

ÎCCJ, Decizia nr. 97/2024

HOTĂRÂRE
15.04.2024
CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, Decizia nr. 97/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 15 aprilie 2024

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov sub nr. x/2019, ca urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei de către Tribunalul Brașov, revizuenții A. și B. în contradictoriu cu intimații C., D., E., F., G. și H. au solicitat instanței să dispună revizuirea deciziei civile nr. 1023/Ap pronunțată la 24 iunie 2019 de Tribunalul Brașov în dosarul nr. x/2018.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 2 și 8 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1023/Ap pronunțată la 24 iunie 2019 de Tribunalul Brașov în dosarul nr. x/2018 s-a admis cererea de apel formulată de apelanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 1199 din 15 februarie 2019 pronunțată de Judecătoria Brașov.

Prin încheierea din 25 iunie 2020, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a dispus suspendarea cererii de revizuire în baza dispozițiilor art. 242 din C. proc. civ. prin raportare la art. 494 din același cod, având în vedere că revizuenții nu și-au îndeplinit obligația stabilită prin încheierea din 20 februarie 2020, de a preciza hotărârile judecătorești față de care sunt incidente prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 59/Ap din 28 ianuarie 2021, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a respins cererea de repunere pe rol a cauzei în vederea continuării judecății, formulată de revizuenții A. și B.. A admis excepția perimării, invocată din oficiu și, în consecință, a constatat perimarea cererii de revizuire formulată de revizuenții A. și B. în contradictoriu cu intimații G., F., H., C., D. și E..

Împotriva deciziei civile nr. 59/Ap din 28 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă au declarat recurs revizuenții A. și B..

Decizia recurată

Prin Decizia nr. 1392 din 16 iunie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuenții B. și A. împotriva Deciziei nr. 59/Ap din 28 ianuarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, referitor la circumstanțele litigiului, instanța a constatat că, la termenul de judecată din 20 februarie 2020, s-a pus în vedere revizuenților să indice prin note scrise care dintre hotărârile pronunțate în dosarul nr. x/2014 este atacată în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sub sancțiunea suspendării judecății cererii de revizuire.

Întrucât revizuenții nu au complinit această obligație, la termenul din 25 iunie 2020 s-a dispus suspendarea judecății cauzei în baza art. 242 C. proc. civ., iar la 28 decembrie 2020 s-a dispus repunerea pe rol a cauzei în vederea discutării perimării cererii de revizuire. Abia la 4 ianuarie 2021 revizuenții au solicitat repunerea pe rol a cauzei, totodată precizând că formulează cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 1023/Ap din 24 iunie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018, iar Decizia nr. 725/Ap din 12 mai 2017 a Tribunalului Brașov și sentința nr. 76 din 28 ianuarie 2016 a Judecătoriei Zărnești, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2014, sunt contrare hotărârilor pronunțate în dosarul nr. x/2010.

La termenul din 28 ianuarie 2021, curtea de apel a constatat că pricina a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din culpa revizuenților, motiv pentru care a respins cererea de repunere pe rol și a constatat că a intervenit perimarea cererii de revizuire.

Instanța de recurs a respins, ca nefondată, critica recurenților privind incompatibilitatea absolută a doi dintre judecătorii care au făcut parte din compunerea completului de judecată învestit cu soluționarea cererii de revizuire, reținând că prin decizia recurată instanța a efectuat doar analiza condițiilor reglementate de art. 416 C. proc. civ., privind sancțiunea perimării, fără a fi soluționată calea de atac.

Ca atare, nu au fost îndeplinite condițiile impuse de art. 41 alin. (1) C. proc. civ., pentru a fi incident cazul de incompatibilitate absolută, întrucât prin ipoteză cei doi judecători nu au fost în situația de a își cenzura propria hotărâre; în egală măsură, în fața curții de apel, revizuenții nu au formulat cerere de recuzare a celor doi membri ai completului de judecată.

A fost respinsă și critica privind încălcarea dispozițiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ., invocate pentru a susține ideea că instanța de revizuire trebuia să se sesizeze din oficiu și să repună cauza pe rol ca urmare a diferențelor dintre dispozitivele celor două hotărâri contestate, respectiv decizia civilă nr. 752/Ap din 12 mai 2017 a Tribunalului Brașov și sentința nr. 76 din 28 ianuarie 2016 a Judecătoriei Zărnești.

Instanța de recurs a reținut că, în speță, au fost respectate dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., întrucât, în mod corect, instanța a constatat că este incidentă sancțiunea perimării cererii de revizuire, deoarece de la data îndeplinirii ultimului act de procedură, respectiv din 25 iunie 2020, când s-a dispus suspendarea cauzei, pricina a rămas în nelucrare, din motive imputabile revizuenților, timp de 6 luni, în condițiile în care cererea de repunere pe rol comunicată la 4 ianuarie 2021 a fost formulată de părți după împlinirea termenului de perimare (28 decembrie 2020).

Susținerea recurenților-revizuenți, în sensul că au formulat cererea de repunere pe rol în termen, a fost, de asemenea, respinsă ca nefondată, întrucât termenul de perimare a fost calculat cu respectarea dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 și alin. (2) C. proc. civ., fiind un termen care se socotește pe luni.

Cererea de recurs

Împotriva hotărârii menționate anterior, recurenții B. și A. au declarat recurs, în temeiul art. 488 pct. (8) din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenții au reluat susținerile potrivit cărora ar fi fost incidente cazurile de incompatibilitate ale judecătorilor secției I Civile a Tribunalului Brașov, chestiuni care au fost soluționate nelegal de instanța de recurs.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.:

"sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii", iar art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. stipulează că:

"hotărârile date în apel, cele date fără drept de apel precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Împotriva hotărârilor judecătorești, se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.:

"hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta", iar art. 129 din Constituția României prevede:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Principiul legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ. și art. 129 din Constituția României, presupune, așadar, că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În cauză, recurenții au formulat recurs împotriva unei decizii prin care a fost soluționat un recurs; ca urmare, potrivit textelor de lege anterior redate, decizia recurată este definitivă, și nu este supusă căii de atac a recursului, motiv pentru care se concluzionează că recursul exercitat împotriva unei astfel de decizii este inadmisibil.

Având în vedere aceste considerente, în raport de art. 634 alin. (1) pct. 5 și 483 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenții B. și A. (prin succesibilii B. si I.) împotriva Deciziei nr. 1392 din data de 16 iunie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 aprilie 2024.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2022-06-16
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1392/2022
Ședința publică din data de 16 iunie 2022 Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de revizuire Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov sub nr. x/2019, ca urmare a declinăr
ÎCCJ 2022-11-02
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5094/2022
Ședința publică din data de 2 noiembrie 2022 Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 34 din 26 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția conten
ÎCCJ 2018-05-03
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1590/2018
ta B. în nume propriu și în calitate de mandatar a pârâților C. și D. și de către reclamanta A. Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin Decizia nr. 270R din 29 iunie 2016, a respins ambele recursuri exercitate în cauză. Împotriva acestei
ÎCCJ 2021-06-24
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1548/2021
civile nr. 1893/2019 și a deciziei civile nr. 169/2020, pronunțate de Tribunalul Brașov. Prin decizia civilă nr. 616 R din 02 decembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a respins contestația în an
ÎCCJ 2022-12-06
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2547/2022
Ședința publică din data de 6 decembrie 2022 Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: 1. Prin contestația în anulare formulată de contestatorul A. la 16 mai 2018 și înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția civil
Sursă