ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 685/2023

Ședința publică din data de 9 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 24.09.2019, sub nr. x/2019, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F. și G., în contradictoriu cu pârâta Fondul de Garantare a Asiguraților, au solicitat anularea Deciziei nr. 20995/27.08.2019 de respingere parțială a cererii lor de plată a despăgubirilor, conform dispozițiilor art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, solicitând anularea parțială a acesteia. Au solicitat reclamanții, pe fond, admiterea cererii de despăgubire astfel cum aceasta a fost formulată de către reclamanți prin cererea de despăgubire.

Prin sentința civilă nr. 81 pronunțată la 27 ianuarie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F. Și G., în contradictoriu cu pârâta Fondul de Garantare a Asiguraților, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 81 pronunțată la 27 ianuarie 2021 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanții E., C., G., B., F., A., D., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii, astfel cum a fost motivată.

În motivarea recursului, au arătat că instanța de fond a apreciat că s-a făcut o cuantificare proporțională cu pierderea suferită, respectându-se procedurile de soluționare pe cale amiabilă și practica judiciară. Judecătorul din primă instanță a înlăturat toate criticile reclamanților cu privire la modul de elaborare al Ghidului emis sub egida F.P.V.S.-ului, critici care demonstrau faptul că Ghidul în cauza conține grave erori.

Au menționat recurenții că decizia emisă de pârât este nefondată, întrucât despăgubirile reprezentând daunele morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real și efectiv produs persoanelor, să nu reprezinte o îmbogățire fără justă cauză, dar nici să fie derizorii, instanța de fond fiind cea care trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit și despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferințele morale.

În cauza de față, judecata s-a făcut cu încălcarea principiului unei juste și echitabile judecăți prin înlăturarea în totalitate argumentelor aduse de recurenții-reclamanți în susținerea contestației.

S-a mai menționat că instanța de fond nu a reținut și nici nu a înlăturat susținerile părților și nu a explicat de o manieră convingătoare raționamentul juridic pe care l-a adoptat, așa încât hotărârea sa nu creează transparența asupra silogismului judiciar care trebuie să explice și să justifice dispozitivul și grație căreia să poată fi realizat controlul judiciar.

Pentru aspectele învederate și criticile formulate, solicită admiterea recursului și casarea deciziei recurate, iar pe fondul cauzei admiterea în totalitate a contestației formulată de reclamanți și să se dispună obligarea pârâtei la plata daunelor morale, astfel cum acestea au fost solicitate.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin cererea de plată nr. x/27.05.2016 modificată și completată cu cererile de plată: nr. x/11.08.2017 (F.), nr. x/11.08.2017 (E.), nr. x/1.08.2017 (D.), nr. x/11.08.2017 (C.), nr. x/11.08.2017 (G.), nr. x/11.08.2017 (A.), nr. x/11.08.2017 (B.), reclamații au solicitat acordarea unor despăgubiri, respectiv 100.000 RON pentru fiecare părinte și 50.000 RON pentru fiecare frate/soră, reprezentând daune materiale și morale, cu titlu de prejudiciu suferit în urma evenimentului rutier din data de 14.01.2016.

Prin Decizia nr. 20995/27.08.2019 pârâtul, Fondul de Garantare a Asiguraților, a admis cererea de plată cu privire la suma de 37.548,50 RON pentru fiecare părinte și 14.956 RON pentru fiecare soră/frate și a respins solicitarea reclamanților de acordare a daunelor în ceea ce privește diferența de plată cu privire la suma solicitată de către aceștia.

Nu se poate reține că sentința atacată ar fi fost pronunțată "cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale în materie", atât timp cât în opina Înaltei Curți daunele morale au fost acordate cu respectarea Normei ASF nr. 14/2011, potrivit căreia daunele morale se acordă în conformitate cu legislația și jurisprudența în România.

Opinia contrară a recurenților nu este concretizată într-o argumențatie care să expună în concret legislația încălcată, ci aceștia susțin, la modul general, că despăgubirile acordate nu corespund jurisprudenței relevante a instanțelor.

Sunt neîntemeiate criticile care privesc acordarea discreționară a daunelor morale, atâta timp cât, aspect necontestat, stabilirea acestora a avut la bază Ghidul aprobat de F.P.V.S.

Deși susțin că au fost încălcate și dispozițiile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 213/2015, recurenții nu concretizează această alegație.

Nu pot fi primite nici criticile acestora referitoare la nevalorificarea probei testimoniale, atâta timp cât modul de apreciere a probelor este un atribut exclusiv al instanțelor de fond, sustrăgându-se controlului instanței de recurs.

Susținerile recurenților referitoare la gravele erori conținute de Ghidul emis sub egida F.P.V.S. privesc aspecte ce țin de temeinicia, iar nu de legalitatea sentinței atacate. Aceasta în condițiile în care au fost invocate aspecte factuale precum constituirea F.P.V.S., prezumția existenței unui interes de acordare a unor despăgubiri cât mai mici, existența unor decizii eronate în anexa Ghidului.

Caracterul discutabil al folosirii unor criterii cantitative, iar nu și calitative, pentru cuantificarea despăgubirilor nu înseamnă că o asemenea cuantificare este nelegală în lipsa indicării concrete de către recurenți a normelor juridice încălcate.

De asemenea, ICCJ reține că recurenții nu au făcut dovada efectuării unor demersuri administrative sau judiciare pentru modificarea/actualizarea Ghidului în sensul celor susținute.

Nu prezintă relevanță invocarea de către recurenți a considerentelor unor decizii de speță referitoare la caracterul nelegal al determinării cuantumului daunelor morale la Ghid, în condițiile în care de principiu, jurisprudența nu este un izvor de drept, iar considerentele respective nu precizează în mod explicit dispozițiile legale și principiile de drept pretins încălcate.

În raport cu cele mai sus arătate, Înalta Curte își însușește argumentația judecătorului fondului potrivit căreia dreptul de apreciere al autorității pârâte nu a fost exercitat discreționar ori prin exces de putere, ci în baza unor reguli clare, ce asigură respectarea unui tratament egal și nediscriminatoriu față de victimele accidentelor rutiere. Recurgerea la o procedură internă standardizată nu contravine vreunei prevederi legale și nici nu este de natură a leza dreptul persoanelor îndreptățite de a primi daune morale

Astfel, în mod corect s-a reținut că stabilirea cuantumului daunelor morale nu poate fi realizată prin raportare la parametri exacți, astfel că determinarea acestui cuantum implică o marjă de apreciere a autorității învestite cu cererea petenților, ce poate fi analizată în concret prin prisma consecințelor negative suferite de cel vătămat în plan fizic și/sau psihic, precum și de importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, iar în lipsa unor criterii și limite legale, intimatul-pârât a stabilit corect cuantumul daunelor morale, raportându-se la un criteriu obiectiv și rezonabil (gradul de rudenie al reclamanților cu persoana decedată).

Cât privește cuantumul daunelor morale acordate, pe care recurenții-reclamanți îl consideră insuficient, Înalta Curte reține că, spre deosebire de prejudiciul material, a cărui întindere nu poate fi stabilită decât pe baza unui suport probator, în privința daunelor morale nu pot fi produse probe materiale în vederea cuantificării pierderii suferite. De aceea, judecătorul are dreptul să aprecieze, în raport cu toate circumstanțele cauzei, asupra unei sume globale, care să constituie o reparație echitabilă în raport cu efectele faptei generatoare de prejudicii. Daunele morale corespund atingerii aduse cinstei, onoarei, imaginii publice ori prestigiului profesional al persoanei, scopul lor fiind unul compensatoriu, care să nu constituie însă o penalitate excesivă pentru cel care a produs dauna.

În mod evident, nu se poate pretinde că acordarea de despăgubiri morale, oricare ar fi cuantumul acestora, este în măsură să conducă la înlăturarea suferinței produse recurenților-reclamanți prin pierderea fiului, respectiv fratelui, o astfel de pierdere neputând fi cuantificată în bani. Ceea ce se intenționează prin acordarea daunelor morale este în primul rând recunoașterea caracterului vătămător al faptei, precum și recunoașterea faptului că aceasta a fost de natură a produce persoanelor vătămate, rude ale victimei, suferințe psihice/emoționale imposibil de cuantificat.

Așadar, scopul acordării daunelor morale este acela de a oferi o compensație persoanelor vătămate pentru pierderea suferită, fără a avea pretenția însă ca despăgubirile morale să înlăture integral urmările faptei cauzatoare de prejudicii, acesta fiind motivul pentru care regulile de evaluare a cuantumului acestora este diferit de modalitatea de stabilire a daunelor materiale.

Rezultă așadar, din textul legii, că în aplicarea dispozițiilor legale, intimatul-pârât FGA are dreptul de a stabili proceduri interne privind modul de cuantificare a daunelor morale și, dat fiind că aceste proceduri reprezintă rezultatul cercetării jurisprudenței în materie, Înalta Curte observă că Ghidul emis de F.P.V.S. reprezintă un criteriu obiectiv în stabilirea cuantumului daunelor morale.

La toate acestea se adaugă și faptul că, în concret, stabilirea de către autoritatea publică și de instanța de fond a cuantumului despăgubirilor reprezintă o operațiune de apreciere subiectivă, ce nu poate fi verificată de instanța de control judiciar, deoarece nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., reprezentând o chestiune de temeinicie a sentinței, iar nu de nelegalitate. Aceasta în condițiile în care afrt. 483 alin. (3) C. proc. civ. prevede că recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Concluzionând, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și că instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente cauzei.

Nu sunt întemeiate nici criticile formulate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în condițiile în care, chiar acceptând că sentința atacată ar fi parțial o reproducere fidelă a unei alte sentințe, soluția de respingere a acțiunii este pe deplin reflectată în considerentele sentinței și argumentată de acestea. Hotărârea judecătorească nu este o operă artistică ori științifică și, ca atare, nu trebuie să îndeplinească exigența unei originalități absolute. Mai mult, dezideratul unei jurisprudențe unitare impune ca litigii similare să fie soluționate prin hotărâri judecătorești similare.

În opinia Înaltei Curți, în raport cu ansamblul considerentelor sentinței atacate referirile la daunele pentru vătămarea corporală reprezintă o simplă eroare materială, aceste referiri neavând nici caracter decizoriu.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de E., C., G., B., F., A., D. împotriva sentinței civile nr. 81 din 27 ianuarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de E., C., Moldovan

G., B., F., A., D. împotriva sentinței civile nr. 81 din 27 ianuarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 09 februarie 2023.