ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5869/2023

Ședința publică din data de 7 decembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 20.01.2023, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne-Inspectoratul General pentru Imigrări-Direcția Migrațiune-Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin, anularea refuzului pârâtului nr. x/30.12.2022 privind eliberarea avizului de angajare solicitat de către societatea reclamantă pentru B. cetățean al statului Sri Lanka.

Prin sentința civilă nr. 287 din 18 mai 2023, Curtea a admis acțiunea reclamantei și a anulat Actul nr. x/30.12.2022 emis de Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin.

A obligat pârâtul să emită în favoarea reclamantei avizul de angajare pentru cetățeanul din Sri Lanka, B., posesor al permisului unic de ședere valabil până la data de 18.08.2023.

A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 2.000 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, recurentul-pârât Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, după rejudecarea cauzei în fond, respingerea contestației formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., inclusiv sub aspectul obligării la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de recurs, recurentul-pârât a arătat, în esență, următoarele:

Motivul pentru care apreciază că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material îl reprezintă interpretarea instanței de fond cu privire la îndeplinirea de către intimată a condițiilor generale și speciale de eliberare a avizelor de angajare, prevăzute la art. art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România.

În fapt, contingentul anual pe tipuri de lucrători nou-admiși pe piața forței de muncă stabilit pentru anul 2022 a fost epuizat iar noul angajator, A. S.R.L., nu a prezentat, certificatul de atestare fiscală emis de administrația finanțelor publice în a cărei rază teritorială își are sediul social sau profesional ori, după caz, domiciliul angajatorul, privind achitarea obligațiilor către bugetul de stat la sfârșitul trimestrului încheiat anterior depunerii cererii, adeverința cu privire la forța de muncă disponibilă pentru locul de muncă vacant, eliberată cu cel mult 60 de zile anterior depunerii cererii pentru avizul de angajare de agenția pentru ocuparea forței de muncă în a cărei rază teritorială își are sediul social sau profesional angajatorul, organigrama angajatorului cu precizarea funcțiilor ocupate și vacante, dovada publicării prin mijloace de informare în masă din România a unui anunț pentru ocuparea locului de muncă vacant, copia procesului-verbal întocmit de angajator din care să rezulte efectuarea selecției realizată pentru ocuparea locului de muncă vacant, ca urmare a publicării anunțului prevăzut la lit. c), precum și faptul că străinul pe care angajatorul intenționează să îl încadreze pe locul de muncă vacant îndeplinește condițiile de pregătire profesională și experiență în activitate prevăzute de legislația în vigoare pentru ocuparea acelui loc de muncă.

Totodată, noul angajator, A. S.R.L., nu a prezentat acordul scris din partea angajatorului anterior, reprezentat de C. S.R.L, la care străinul figurează cu aviz de muncă nr. x/31.05.2022 și contract de muncă nr. x/26.07.2022, încetat la data de 31/10/2022, acordul depus fiind eliberat de către societatea D. S.R.L., la care străinul nu figurează cu aviz de muncă sau cu contract individual de muncă cu normă întreagă, ci doar cu contractul individual de muncă cu timp parțial încheiat fără respectarea prevederilor art. 3 alin. (2) lit. m) din O.G.25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor în România, sau decizia de încetare a contractului individual de muncă cu angajatorul anterior din care să rezulte condițiile în care acesta a fost încetat.

Având în vedere prevederile art. 28 alin. (3) din O.G. nr. 25/2014, potrivit cărora "Neîndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta ordonanță, precum și epuizarea contingentului anual pe tipuri de lucrători nou-admiși pe piața forței de muncă constituie motive de refuz de eliberare a avizului de angajare/detașare, Biroul pentru Imigrări Caras Severin, în mod temeinic și legal, a refuzat emiterea avizelor de angajare solicitate de S.C. A. S.R.L., comunicându-i-se refuzul eliberării avizelor de angajare și motivele care au stat la baza deciziei.

Contestă cele reținute în sentința civilă recurată, în care instanța de judecată a dat valoare juridică procedurii de încărcare pe portalul instituției a documentelor necesare obținerii avizului de angajare în muncă, data la care această cerere se consideră depusă este cea la care are loc depunerea fizică a documentelor, după cum a arătat în înscrisuri.

În realitate, la data de 27.10.2022, a fost efectuată o operațiune de încărcare a documentelor pe platforma online în vederea obținerii unei programări, pentru depunerea fizică a cererii de obținere a avizului de angajare la ghișeul formațiunii teritoriale IGI.

Referitor la depunerea online a documentației prin intermediul aplicației pusă la dispoziția angajatorilor, scopul este acela de a verifica dacă documentația încărcată pe platformă este completă, astfel putând fi planificate cererile încărcate pe portal, în vederea depunerii efective la ghișeul cu publicul, odată cu prezentarea documentelor originale, pentru a evita crearea de aglomerări, cu timpi mari de așteptare și nicidecum verificarea înscrisurilor în adevăratul sens al cuvântului, așa cum reiese din cererea de chemare în judecată, astfel că, structura de imigrări prin programarea cererii nu se antepronunță în ceea ce privește soluționarea cererilor.

Recurentul a subliniat faptul că instanța de judecată nu poate dispune obligarea instituției la prelungirea dreptului de ședere pentru petent, față de înscrisurile depuse la dosar.

Art. 56 și art. 71 din O.U.G. nr. 194/2002 stabilesc anumite condiții pentru acordarea sau prelungirea dreptului de ședere al străinilor pe teritoriul României. Or, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care pârâta ar fi obligată la emiterea permisului de ședere pe numele reclamantului, în raport de situația actuală a acestuia, s-ar ajunge la încălcarea principiului constituțional al separației puterilor în stat, instanța de contencios administrativ având căderea, în speță, doar să analizeze și să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei actului administrativ contestat de reclamant, raportat la motivele avute în vedere de autoritatea pârâtă la emiterea acestuia, neputându-se substitui în atribuțiile comisiei special constituite conform art. 73 din O.U.G. nr. 194/2002.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 20 din Legea 554/2004, art. 446 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței recurate.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 C. proc. civ., O.U.G. nr. 194/2002, O.G. nr. 25/2014 modificată prin O.G. nr. 143/2022.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând hotărârea atacată, actele și lucrările dosarului, motivele invocate de părți în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Recurentul-pârât și-a întemeiat recursul pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material".

Sub un prim aspect, recurentul-reclamant a contestat cele reținute în sentința civilă recurată, în sensul că, în mod nelegal, instanța de judecată a dat valoare juridică procedurii de încărcare pe portalul instituției a documentelor necesare obținerii avizului de angajare în muncă, deși data la care această cerere se consideră depusă este cea la care are loc depunerea fizică a documentelor. A arătat recurenta că, în realitate, la data de 27.10.2022, a fost efectuată o operațiune de încărcare a documentelor pe platforma online în vederea obținerii unei programări, pentru depunerea fizică a cererii de obținere a avizului de angajare la ghișeul formațiunii teritoriale IGI.

Criticile sunt neîntemeiate. Contrar celor invocate de către recurentul-pârât, din considerentele sentinței recurate, observă Înalta Curte că, în fapt, instanța de fond a analizat răspunsul autorității recurente de soluționare nefavorabilă a cererii depuse de intimata-reclamantă la data de 29.11.2022 și înregistrate la Inspectoratul General pentru Imigrări-Direcția Migrație-Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin în vederea eliberării avizului de angajare, pentru cetățeanul străin B..

Recurentul-pârât a susținut că, în mod corect a respins cererea intimatei-reclamante, întrucât, aceasta nu a îndeplinit condițiile prevăzute de art. 4-8 din O.G. nr. 25/2014, și prin urmare, soluția instanței de fond de admitere a cererii de chemare în judecată este nefondată.

Instanța de control judiciar constată că sunt nelegale susținerile invocate de recurent, și în acord cu judecătorul fondului, care a făcut o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, reține îndeplinirea condițiilor impuse de acest text de lege.

În cauză, dispozițiile legale relevante sunt cele cuprinse la art. 17 din O.G. nr. 25/2014, forma în vigoare în perioada de referință, potrivit cărora: "(1) Străinul încadrat în muncă în baza avizului de angajare, cu excepția celui pentru lucrători sezonieri, poate ocupa un nou loc de muncă, la același angajator sau la alt angajator, oricând pe perioada de valabilitate a permisului unic ori a Cărții albastre a UE"; (2) În situațiile prevăzute la alin. (1), străinul este încadrat în noul loc de muncă în baza unui nou aviz de angajare obținut de angajator în condițiile prezentei ordonanțe; (4) Noul aviz de angajare se eliberează unui alt angajator cu îndeplinirea condițiilor generale prevăzute la art. 4 și, după caz, cu îndeplinirea condițiilor speciale prevăzute la art. 7 sau 9."

În continuare, la alin. (5) al aceluiași articol se prevede că, "În situațiile prevăzute la alin. (1), cu condiția să nu fi trecut mai mult de un an de la momentul înregistrării contractului individual de muncă încheiat cu angajatorul anterior, ocuparea unui nou loc de muncă la un alt angajator se poate realiza doar în baza acordului scris al angajatorului anterior, document care este depus de noul angajator la Inspectoratul General pentru Imigrări", iar la alin. (6) se stipulează că "Prevederile alin. (5) nu se aplică în cazul în care încetarea contractului individual de muncă a intervenit din inițiativa angajatorului anterior sau ca urmare a acordului părților ori prin demisia străinului dacă angajatorul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractul individual de muncă, în condițiile prevăzute de Legea nr. 53/2003-Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare."

Intimata-reclamantă s-a adresat instanței în temeiul art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014 potrivit căruia:

"(5) Refuzul eliberării avizului de angajare/detașare poate fi contestat la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea teritorială care a dispus această măsură, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare", solicitând anularea adresei și obligarea pârâtului la emiterea avizului de angajare pentru cetățeanul din Sri Lanka.

Conform art. 17 alin. (1), (2) și (4) din O.G. nr. 25/2014, străinul încadrat în muncă în baza avizului de angajare poate ocupa un nou loc de muncă, oricând pe perioada de valabilitate a permisului unic alin. (1), în baza unui nou aviz de angajare obținut de angajator alin. (2), cu îndeplinirea condițiilor generale prevăzute la art. 4 și, după caz, cu îndeplinirea condițiilor speciale prevăzute la art. 7 sau 9 alin. (4).

Prevederile art. 28 alin. (2)

1

din O.G. nr. 25/2014, stabilesc că în cazul în care informațiile sau documentele furnizate, pe care se întemeiază cererea pentru eliberarea avizului de angajare/detașare sunt necorespunzătoare, Inspectoratul General pentru Imigrări comunică solicitantului ce informații suplimentare sunt necesare și stabilește un termen rezonabil pentru trimiterea acestora, dar nu mai mult de 30 de zile.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că actele la care face referire autoritatea pârâtă se regăsesc la dosarul cauzei, respectiv certificatul de atestare fiscală, organigrama angajatorului, adeverința cu privire la forța de muncă disponibilă, dovada publicării anunțului pentru ocuparea locului de muncă vacant, proces-verbal de selecție, și a ținut cont de acestea, câtă vreme, în raport de dispozițiile legale arătate mai sus, recurentul-pârât nu a făcut dovada că ar fi informat intimata cu privire la necesitatea completării dosarului, și că aceasta nu s-ar fi conformat.

În ceea ce privește condiția prezentării acordului scris din partea angajatorului anterior sau a deciziei de încetare a contractului de muncă din care să rezulte motivele încetării, instanța de fond a reținut că, intimata-reclamantă susține că acest acord a existat, străinul fiind încadrat cu timp parțial la S.C. D. S.R.L. .

Autoritatea recurentă nu a dat relevanță acestui acord, dat fiind că străinul a fost încadrat la această societate cu timp parțial și fără obținerea unui aviz de muncă.

Este adevărat că acordul angajatorului inițial nu a fost depus, ci doar cel exprimat de următorul angajator . În lipsa acestui acord, era necesară depunerea deciziei de încetare a contractului de muncă, pentru a se verifica motivele încetării dat fiind că, în anumite cazuri de încetare a raportului de muncă, acordul menționat nu mai este necesar, potrivit dispozițiilor art. 17 alin. (6) din O.G. nr. 25/2014 (inițiativa angajatorului anterior, acordul părților ori demisia străinului dacă angajatorul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractul individual de muncă).

Înalta Curte constată că autoritatea avea posibilitatea cunoașterii motivelor încetării raportului de muncă încheiat cu primul angajator, existând obligația angajatorului inițial de a comunica încetarea contractului în termen de 10 de zile, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. (2) din O.G. nr. 25/2014 conform cărora:

"Angajatorul/Beneficiarul prestării de servicii prevăzut la alin. (1) are obligația de a comunica Inspectoratului General pentru Imigrări, în termen de 10 zile, modificarea sau încetarea contractului individual de muncă încheiat cu străinul ori, după caz, încetarea detașării acestuia".

În cauză, străinul este posesor al unui permis unic valabil până la data de 18.08.2023, șederea acestuia pe teritoriul României în scop de angajare fiind legală, existând premisele prelungirii valabilității documentului menționat după încheierea contractului de muncă pentru care s-a solicitat de către societatea reclamantă emiterea avizului, potrivit dispozițiilor art. 56 alin. (9)

1

din O.U.G. nr. 194/2002.

Legiuitorul a înțeles să acorde oportunitatea solicitării unui nou permis chiar și acelora cărora le-a expirat permisul unic, prin art. II din Legea nr. 382/2022.

Prin urmare, nu se pune problema pierderii valabilității permisului inițial, la data soluționării cererii de către recurentul-pârât, acesta fiind valabil, dispozițiile art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014 prevăzând în mod expres că:

"străinul încadrat în muncă în baza avizului de angajare, ... poate ocupa un nou loc de muncă, la același angajator sau la alt angajator, oricând pe perioada de valabilitate a permisului unic ori a Cărții albastre a UE."

Astfel fiind, se constată că în mod legal, instanța de fond a reținut că refuzul emiterii avizului de muncă solicitat are drept consecință ruperea justului echilibru care trebuie să existe între interesul statului român de a se asigura că cetățenii străini care obțin dreptul de ședere respectă scopul declarat și interesul privat al cetățeanului străin de a accede la un loc de muncă pe teritoriul României.

Motivul de casare referitor la faptul că, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care recurentul-pârât ar fi obligat la emiterea permisului de ședere pe numele reclamantului, în raport de situația actuală a acestuia, s-ar ajunge la încălcarea principiului constituțional al separației puterilor în stat, ce poate fi încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., este de asemenea nefondat.

Observă Înalta Curte că, instanța de fond a analizat și a soluționat cererea intimatei-reclamante, în sensul obligării recurentului-pârât la emiterea în favoarea reclamantei a avizului de angajare pentru cetățeanul din Sri Lanka, B., și nu la emiterea permisului de ședere pe numele acestuia, așa cum susține în mod eronat recurentul, reținând totodată că, cetățeanul străin era posesor al permisului unic de ședere valabil până la data de 18.08.2023.

Prin urmare, aspectele invocate de recurentul-pârât prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, care reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne- Inspectoratul General pentru Imigrări-Direcția Migrație-Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin împotriva sentinței nr. 287 din 18 mai 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 decembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.