ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5229/2023

Ședința publică din data de 9 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 21.12.2022 reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii A M.A.I pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună:

- sa se constate vătămarea drepturilor și intereselor legitime, prin măsura reglementată de art. XXIV pct. 12 și 13 din O.U.G. nr. 130/2021, respectiv prin modificarea Codul fiscal, respectiv prin aplicarea cotei de contribuție la sistemul de sănătate de 10% în cazul pensiilor ce depășesc suma lunară de 4000 RON.

- obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor reținute din pensie cu titlu de CAS, începând cu luna ianuarie 2022 și până la momentul încetării reținerii, sume actualizate cu indicele de inflație și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

- obligarea pârâților să restituie sumele reținute din pensie cu titlu de CASS, începând cu luna ianuarie 2022 și până la momentul încetării reținerii, sume actualizate cu indicele de inflație și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a disp. art. XXIV pct. 12 și 13 din O.U.G. nr. 130/2021, în raport cu disp. art. 44, art. 47, art. 115, art. 125 și art. 56 din Constituția României.

2.1. Prin sentința civilă nr. 542 din 27 aprilie 2023 a Tribunalului Timiș, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

În motivarea acestei soluții, tribunalul a reținut că, ținând seama că în cauză se solicită acordarea de despăgubiri de către o autoritate centrală, Guvernul României, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal este competentă din punct de vedere material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.

A arătat că prin lege organică nu se prevede o altă instanță cu competență de soluționare a acestei categorii de litigii, devin incident art. 10, alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și atrăge competența de soluționare a instanței de contencios administrativ și fiscal a curții de apel.

În ceea ce privește cererile îndreptate împotriva CNPP sau împotriva caselor teritoriale de pensii, altele decât cele reglementate expres, aceste litigii au natura unor litigii de asigurări sociale doar dacă au ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special - a se vedea art. 154 Legea nr. 263/2010, art. 142 din Legea nr. 127/2019.

Pe cale de consecință, nefiind incidente normele speciale de competență în materia jurisdicției muncii, reținând natura raporturilor juridice deduse judecății, a apreciat întemeiată excepția de necompetență materială invocată și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

2.2. Prin sentința civilă nr. 543 din 28 septembrie 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, s-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamante în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, instanța a suspendat judecata cauzei și a sesizat Înalta Curte de Casație si Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că în cauza de față nu se solicită nici anularea unui act administrativ, nici obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative, ci se solicită de la autoritatea căreia îi incumbă obligația de plată a pensiei, respectiv CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MAI, plata sumelor de bani cu care a fost diminuată pensia reclamantului.

În opinia curții de apel, chiar dacă s-ar aprecia că litigiul de față are natură contencios administrativă (prin aceea că sumele au fost reținute și virate la bugetul de stat cu titlu de CASS), competența ar reveni tot Tribunalului (însă completelor specializate în contencios administrativ și fiscal), potrivit criteriului valoric, dat fiind că obiectul cauzei este evaluabil în bani și se situează sub pragul valoric de 3.000.000 RON, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din legea nr. 554/2004. În raport de aceste dispoziții, în cauză nu are relevanță că autoritățile pârâte sunt organizate și funcționează la nivel central, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 operând cu două criterii distincte, cel valoric, în cazul taxelor, impozitelor, contribuțiilor, respectiv cel al rangului autorității, în cazul celorlalte tipuri de litigii.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat acordarea de despăgubiri constând în restituirea sumelor reținute din pensia lunară, potrivit O.U.G. nr. 130/2021, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, susținând existența unei vătămări cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor acestui act normativ, față de care a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XXIV pct. 11-14, 16-19 din O.U.G. nr. 130/2021.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Așadar, cererea privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei stabilindu-se în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5), coroborate cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca și temei juridic al cererii de chemare în judecată, "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță, (…), (5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

În ceea ce privește determinarea instanței competente material să soluționeze în fond un litigiu de contencios administrativ, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, și în jurisprudența secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în mod constant și unitar, s-a reținut că dispozițiile respective prevăd două criterii distincte, după cum urmează:

- criteriul rangului autorității emitente, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ, competența materială este stabilită în favoarea curții de apel sau a tribunalului, după cum actul a fost emis de o autoritate centrală sau locală;

- criteriul valoric, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ fiscal care privește taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența este stabilită în funcție de criteriul valoric, fără a mai fi avut în vedere criteriul rangului autorității emitente.

Raportat la scopul urmărit de reclamant prin introducerea acțiunii pe rolul instanței de judecată, respectiv la obiectul acțiunii constând în obligarea autorității pârâte (autorități publice centrale) la plata de despăgubiri, Înalta Curte constată că, în speță, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul reclamantul.

Astfel, în raport și de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, Înalta Curte reține, potrivit dovezilor de la dosar, că reclamantul are domiciliul în circumscripția teritorială a Curții de Apel Timișoara, motiv pentru care constată că această instanță este competentă material și teritorial să soluționeze cauza în fond.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâții Guvernul României și Casa Sectoriala de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 9 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.