ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1161/2023

Ședința publică din data de 2 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal la data de 8.06.2021, reclamanta A., titulara Biroului de Mediator A., a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul de Mediere, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea Deciziei nr. 3070/08.12.2020 emise de pârât și obligarea pârâtului să soluționeze cererea de suspendare din profesia de mediator înregistrată cu nr. x/24.02.2017.

Prin sentința nr. 557 din 25 octombrie 2021, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul de Mediere, reprezentat de președinte B., a dispus anularea Deciziei nr. 3070/08.12.2020 emise de pârâtul Consiliul de Mediere și obligarea pârâtului Consiliul de Mediere să soluționeze cererea de suspendare din profesia de mediator formulată de reclamanta A., înregistrată cu nr. x/24.02.2017.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Consiliul de Mediere a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, pârâtul arată că, în cauză, contrar reținerilor instanței de fond, Consiliul de mediere a solicitat reclamantei să completeze cererea cu legitimația de mediator în original, vizata la zi, copie CI, o copie de pe hotărârea de autorizare, cererea formulată în original și dovada achitării taxelor profesionale, conform art. 44 alin. (8) din Regulamentul de Organizare si Funcționare al Consiliului de mediere aprobat prin Hotărârea Nr. 5/2007 din 13 mai 2007, precizându-i că numai după completare se va emite decizia de suspendare din profesia de mediator.

În urma emailului primit, intimata-reclamantă nu a completat și nici nu a răspuns în nici un fel solicitării, aceasta rămânând în pasivitate, iar mediatorul autorizat a rămas activ în Tabloul Mediatorilor.

Recurentul apreciază că prin acest email a comunicat un răspuns la cererea formulată de reclamantă.

Consideră că în mod greșit instanța de fond a admis cererea, a dispus anularea Deciziei nr. 3070/08.12.2020 emise de Consiliului de mediere și a obligat pârâtul să soluționeze cererea reclamantei de suspendare din profesia de mediator înregistrată sub nr. x/24.02.2017.

De asemenea, recurentul precizează că, prin Hotărârea nr. 163/20.11.2020, Consiliul de mediere a hotărât ca mediatorii autorizați să fie suspendați din exercitarea profesiei de mediator, pentru neplata taxelor profesionale aferente perioadei anterioare anului 2019, inclusiv anul 2019, către bugetul Consiliului de Mediere.

Prin Decizia nr. 3070/08.12.2020 s-a dispus suspendarea mediatorului din prezenta cauza din exercitarea profesiei de mediator, pentru o perioadă de 6 luni, pentru neplata taxelor profesionale aferente perioadei anterioare anului 2019, inclusiv anul 2019, către bugetul Consiliului de Mediere.

Atât Hotărârea nr. 163/20.11.2020, cât și Decizia nr. 3070/08.12.2020 de sancționare au fost emise în baza prevederilor Legii 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator și ale Statutului profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare.

În concluzie, recurentul arată că, la acel moment, motivul completării cererii a fost dovada achitării taxelor profesionale stabilite prin hotărârile Consiliului de mediere, Statutul profesiei de mediator și Legea nr. 192/2006.

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare prin care invocat excepția nulității recursului, în subsidiar solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de recurs

2.1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă A., având în vedere că recurentul-pârât a formulat critici de nelegalitate care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2.2. Argumentele de fapt și de drept relevante

Examinând cererea de recurs, motivele invocate și dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele motive:

Instanța de contencios administrativ a fost învestită de reclamanta A. cu solicitarea de anulare a Deciziei nr. 3070/8.12.2020 emise de Consiliul de Mediere, prin care i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară a suspendării din exercitarea profesiei de mediator pentru o perioadă de 6 luni, începând cu data de 8.01.2021, ca urmare a neplății taxelor profesionale aferente perioadei anterioare anului 2019, și de obligare a pârâtului să soluționeze cererea de suspendare din profesia de mediator înregistrată cu nr. x/24.02.2017.

Prima instanță a admis cererea, a anulat Decizia nr. 3070/08.12.2020 emise de pârâtul Consiliul de Mediere și a obligat pârâtul Consiliul de Mediere să soluționeze cererea de suspendare din profesia de mediator formulată de reclamanta A., înregistrată cu nr. x/24.02.2017.

Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate de pârât în susținerea recursului, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de casare poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față acest motiv de casare nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este una corectă.

Înalta Curte reține că, prin Decizia nr. 3070/08.12.2020, Consiliul de Mediere a dispus suspendarea doamnei A. din exercitarea profesiei de mediator, pentru o perioadă de 6 luni, pentru neplata taxelor profesionale aferente perioadei anterioare anului 2019, inclusiv anul 2019, către bugetul Consiliului de Mediere, în temeiul art. 14 (1) lit. c) din Legea nr. 192/2006.

Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art. 14 (1) lit. c) din Legea nr. 192/2006, exercitarea calității de mediator se suspendă:

"c) ca sancțiune disciplinară, în condițiile stabilite la art. 39 alin. (1) lit. c)", respectiv "c) suspendarea din calitatea de mediator pe o durată de la o lună la 6 luni", și, așa cum prevăd dispozițiile art. 16 din Legea nr. 192/2006, suspendarea, precum și încetarea calității de mediator se dispun sau, după caz, se constată de către Consiliul de mediere, însă reclamanta solicitase suspendarea sa din profesie încă de la data 24.02.2017, prin cererea înregistrată sub numărul x la care a atașat și dovada plății taxelor profesionale pentru anii 2014-2016.

La data de 9.03.2017, pârâtul a transmis un e-mail reclamantei, prin care i-a adus la cunoștință că, în urma reanalizării cererii cu nr. 0636/24.02.2017, i se solicită să transmită, în completare, legitimația de mediator vizată la zi și să facă și dovada faptului că are plătite taxele profesionale la zi.

Contrar susținerilor recurentului pârât, raportat la dispozițiile art. 14 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 192/2006, potrivit cărora exercitarea calității de mediator se suspendă "b) la cerere, făcută în scris de către mediator", Consiliul de mediere avea obligația să soluționeze cererea reclamantei de suspendare din profesie, formulată la data 24.02.2017.

În acest context, coroborând dispozițiile legale menționate anterior, Înalta Curte constată că solicitarea pârâtului în sensul depunerii de înscrisuri suplimentare, formulată la data de 9.03.2017, nu poate fi considerată o soluționare a cererii din data 24.02.2017 și nici nu justifică refuzul de a soluționa respectiva cerere. În mod corect, pentru aceste motive, a reținut instanța de fond încălcarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. h) și art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, referitor la nesoluționarea în termen legal a cererii nr. x/24.02.2017 depuse de reclamantă pentru suspendarea din profesie.

În condițiile în care reclamanta a formulat cererea de suspendare nr. x/24.02.2017, atașând și dovada plății taxelor profesionale aferente anilor 2014-2016, pe care pârâtul nu a soluționat-o, iar prin Decizia nr. 3070/8.12.2020 s-a reținut că reclamanta nu a plătit taxele aferente perioadei 2017-2019, în mod corect s-a reținut nelegalitatea deciziei, întrucât, astfel cum a observat instanța de fond, fără a reține temeinicia cererii de suspendare, soluționarea acesteia, potrivit art. 14 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 192/2006, ar fi produs efecte asupra obligației de plată a taxelor profesionale pentru perioada ulterioară datei de 24.02.2017.

Concluzionând, Înalta Curte constată că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanța de fond realizând o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente cauzei.

2.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul de Mediere împotriva sentinței civile nr. 557 din 25 octombrie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă A..

Respinge recursul formulat de pârâtul Consiliul de Mediere împotriva sentinței civile nr. 557 din 25 octombrie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.