ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 845/2023

Ședința publică din data de 14 decembrie 2023

Asupra contestației de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 193/F din 20 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 598 C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă contestația la executare, formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 4 din 30.07.2015 a Curții de Apel cu Jurați din Messina, definitivă la 16.05.2016, recunoscută prin sentința penală nr. 245 din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin neapelare.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub numărul x/2023 la data de 25.09.2023, contestatorul condamnat A. a formulat contestație la executare împotriva sentinței penale nr. 4 din 30.07.2015 a Curții de Apel cu Jurați din Messina, definitivă la 16.05.2016, recunoscută prin sentința penală nr. 245 din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin neapelare.

În motivarea, contestației persoana condamnată a arătat, în fapt, că a fost condamnat prin sentința penală nr. 4/2015 a Curții de Jurați din Messina, definitivă la data de 16.05.2016 la o pedeapsă de 17 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în scopul săvârșirii de infracțiuni, finalizată la reducerea în stare de sclavie a anumitor persoane, inducerea la desfășurarea activității de prostituție, favorizarea și exploatarea activității de prostituție desfășurată de alte persoane, săvârșirea infracțiunilor într-un grup criminal transnațional organizat în perioada 07.06.2008 până la data de 12.05.2010, precum și asociere cu alte persoane într-un grup organizat în scopul săvârșirii a 6 fapte de favorizare și exploatare a activității de prostituție și trafic de persoane, precum și activități de recrutare, exploatare și favorizarea practicării prostituției, de către mai multe femei de origine română, inclusiv minore, în perioada 27.08.2007-01.10.2007.

Cu privire la faptele din perioada 27.08.2007-01.10.2007, persoana condamnată a arătat că nu este vinovată de săvârșirea acestora. În acea perioadă se afla în România, era angajat de mai mulți ani, fapt dovedit cu copia carnetului personal de muncă depusă la dosar, el muncind până la data de 11.06.2008, când într-adevăr s-a alăturat acestui grup.

De asemenea, la data aderării la grupul infracțional, singura persoană minoră pe care o cunoștea era concubina lui B., respectiv persoana vătămată C. în vârstă de 17 ani și 8 luni, cu care nu a avut nici o legătură. La data la care el a ajuns în Italia, C. era deja majoră. Mai mult, B. a fost condamnat la o pedeapsă de 15 ani pentru această faptă.

Este adevărat că se face vinovat de comiterea infracțiunilor menționate în sentința penală nr. 245/F/27.11.2018 a Curții de Apel București, secția I Penală, însă contestă faptul că s-a reținut în sarcina sa infracțiunea împotriva unor persoane de sex feminin aflate în stare de minoritate sau că a fost asociat în vederea acestui lucru.

Persoana condamnată a solicitat rejudecarea cauzei pentru faptele de care nu se face vinovat și să se dea relevanța cuvenită acestora.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

În vederea soluționării cauzei au fost atașate dosarele penale nr. x/2019 și y/2018 ale Curții de Apel București, secția I Penală.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că susținerile petentului contestator nu se circumscriu niciunuia dintre cazurile reglementate de art. 598 alin. (1) C. proc. pen., ci vizează, în esență, modificarea unei hotărâri judecătorești definitive, aducându-se, totodată, atingere autorității de lucru judecat, cu unicul scop ca persoana interesată să beneficieze de o soluție favorabilă.

Astfel, prima instanță a avut în vedere că cererea privind contestarea executării hotărârii nu poate viza decât motivele prevăzute în mod limitativ de art. 598 C. proc. pen., iar o interpretare contrară ar însemna transformarea contestației la executare într-o cale de atac neprevăzută de lege.

Împotriva sentinței penale nr. 193/F din 20 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2023, persoana condamnată A. a formulat contestație, motivele contestației fiind susținute de către apărătorul desemnat din oficiu, astfel cum se regăsesc în practicaua prezentei hotărâri.

Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată contestația ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Pe calea contestației la executare pot fi soluționate incidentele ivite după ce hotărârea a rămas definitivă, respectiv înainte sau în timpul executării hotărârii penale sau după executarea acesteia, însă în legătură cu aceasta, fiind permisă astfel rezolvarea situațiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale, fără a se putea invoca aspecte de fond deja avute în vedere de instanțe la momentul soluționării cauzei, întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat și stabilității raporturilor juridice.

Deși legea penală ori procesual penală nu oferă o definiție noțiunii autorității de lucru judecat, nu îi identifică natura și nici regimul juridic, așa cum o face legea civilă, principiul funcționează deplin și în dreptul procesual penal.

Cu toate că autoritatea de lucru judecat se referă la hotărârile penale prin care se soluționează un raport de drept substanțial având ca obiect tragerea la răspundere penală, principiul trebuie considerat incident și în cazul acelor hotărâri penale prin care se soluționează chestiuni privind faza de executare a procesului penal.

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația la executare poate fi formulată în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

În speță, persoana condamnată A. execută pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 4 din 30.07.2015 a Curții de Apel cu Jurați din Messina, definitivă la 16.05.2016, pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în scopul săvârșirii de infracțiuni, finalizată cu aducerea în stare de sclavie a anumitor persoane, inducerea la desfășurarea activității de prostituție, favorizarea și exploatarea activității de prostituție desfășurată de alte persoane, săvârșirea infracțiunilor într-un grup criminal transnațional organizat în perioada 07.06.2008 până la data de 12.05.2010, precum și asociere cu alte persoane într-un grup organizat în scopul săvârșirii a 6 fapte de favorizare și exploatare a activității de prostituție și trafic de persoane, precum și activități de recrutare, exploatare și favorizarea practicării prostituției, de către mai multe femei de origine română, inclusiv minore, în perioada 27.08.2007-01.10.2007.

Prin contestația la executare dedusă judecății, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., contestatorul condamnat susține că nu este vinovat de săvârșirea faptelor din perioada 27.08.2007-01.10.2007, contestând reținerea în sarcina sa a infracțiunilor împotriva unor persoane de sex feminin aflate în stare de minoritate.

Examinând motivele cererii, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) au fost formal invocate, în condițiile în care acestea nu se încadrează în cazul de contestație la executare invocat, cum, de altfel, nu se încadrează în niciuna dintre situațiile reglementate de art. 598 alin. (1) C. proc. pen.. În aceste condiții, se reține că soluția primei instanțe este corectă, hotărârea contestată fiind legală și temeinică.

În contextul evidențiat, câtă vreme hotărârea definitivă de recunoaștere pronunțată de instanța română competentă se bucură de autoritate de lucru judecat, soluția nu se poate modifica pe calea contestației la executare, în condițiile în care se invocă aspecte ce țin de fondul cauzei. În speță, contestatorul A. nu aduce în discuție, care să fi intervenit pe parcursul executării pedepsei de 17 ani închisoare, după recunoașterea hotărârii de condamnare de către instanța română, prin sentința penală nr. 245 din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin neapelare, ci neagă săvârșirea unora dintre faptele pentru care a fost condamnat de autoritățile judiciare străine; or, aspectele ce țin de fondul cauzei, precum vinovăția, au fost tranșate cu prilejul soluționării cauzei de către autoritățile judiciare italiene și exced competenței instanței române, atât în procedura de recunoaștere a hotărârii străine, cât și în materia contestației la executare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 193/F din 20 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană condamnată, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 193/F din 20 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană condamnată, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 decembrie 2023.