ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 22 februarie 2024

Asupra apelului de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1725/A din data de 04 decembrie 2023 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, în baza dispozițiilor art. 431 din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare, formulată de apelantul-contestator A. împotriva deciziei penale nr. 653/A din 29.03.2023 a Curții de Apel București, secția I Penală pronunțată în dosarul nr. x/2021.

În esență, curtea a reținut că, prin contestația formulată, contestatorul-apelant A. a solicitat admiterea cererii, apreciind că din probele obținute de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, în dosarul nr. x/2022, rezultă persoana care a înlesnit practicarea prostituției, menționând totodată, faptul că, în dosarul nr. x/2019 al Direcției Naționale Anticorupție există o declarație a numitei B. în care indică persoana care a determinat-o să dea declarații împotriva sa.

În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen.

Totodată, instanța a apreciat că, deși indică formal cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen., autorul contestației nu invocă existența niciuneia dintre situațiile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., ci, în fapt, formulează o serie de critici de fond la adresa deciziei atacate (vizând, în esență, legalitatea și fiabilitatea unor probe și mijloace de probă pe baza cărora s-a stabilit vinovăția sa), critici incompatibile cu procedura contestației în anulare, o cale extraordinară de atac de retractare, care are ca scop, în mod exclusiv, remedierea unor erori de procedură, iar nu a unor eventuale erori de judecată.

În atare condiții, Curtea de Apel București a constatat că persoana condamnată a invocat numai formal dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., în speță neexistând situația premisă care să permită formularea contestației în anulare, ceea ce atrage inadmisibilitatea căii extraordinare de atac promovate.

Împotriva deciziei penale nr. 1725/A din data de 04 decembrie 2023 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală a declarat apel contestator A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 19 ianuarie 2024, fiind fixat termen la data de 22 februarie 2024, termen la care, Înalta Curte a pus în discuție admisibilitatea căii de atac exercitate, concluziile apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant și ale reprezentantului Ministerului Public sub acest aspect fiind fidel redate în practicaua prezentei decizii.

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte este învestită cu soluționarea apelului exercitat de contestatorul A. împotriva unei decizii pronunțate în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu a contestației în anulare, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.

Înalta Curte notează că, potrivit art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., calea ordinară de atac a apelului poate fi exercitată exclusiv împotriva sentințelor și încheierilor pronunțate în primă instanță.

În ceea ce privește interpretarea dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., potrivit cărora "Sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.", jurisprudența a statuat în mod constant că această dispoziție vizează hotărârile pronunțate în procedura de judecare a contestației în anulare după admiterea în principiu, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.

În acest sens sunt relevante argumentele expuse de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în Decizia nr. 5/2015, având ca obiect incidența dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., în etapa admisibilității în principiu a contestației în anulare. Astfel, deși dezlegarea vizează ipoteza pronunțării unei hotărâri prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de contestație în anulare formulată împotriva unei sentințe definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu apel, considerentele sunt valabile, mutatis mutandis, în toate situațiile în care instanța respinge contestația în anulare ca inadmisibilă. De altfel, instanța supremă reține în decizia amintită că hotărârile judecătorești pronunțate în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, etapă reglementată distinct în dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive, așa cum rezultă din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 431 și ale art. 432 din C. proc. pen.

Așadar, etapa distinctă a admiterii în principiu a contestației în anulare este reglementată de art. 431 din C. proc. pen., dispoziții în cuprinsul cărora nu se prevede posibilitatea atacării hotărârii pronunțate cu apel, iar dispozițiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., privesc exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare ulterior admiterii în principiu.

Ca atare, decizia atacată de contestator este definitivă în considerarea etapei procesuale în care a fost pronunțată. Or, hotărârea judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție fiind explicite în sensul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Ca atare, atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancțiunea procedurală a inadmisibilității.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul contestator A. împotriva deciziei penale nr. 1725/A din data de 04 decembrie 2023 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul A., în cuantum de 680 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul contestator A. împotriva deciziei penale nr. 1725/A din data de 04 decembrie 2023 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul A., în cuantum de 680 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 februarie 2024.