ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 29 februarie 2024

Asupra cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 92 din data de 10.05.2023 pronunțată de Tribunalul Botoșani, în baza art. 120 din C. pen., i s-a aplicat inculpatului A., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de "omor", prev. de art. 32 raportat la art. 188 alin. (1), (2) din C. pen., cu aplic. art. 113 alin. (3) din C. pen. măsura educativă neprivativă de libertate a asistării zilnice, constând în obligația de a respecta un program stabilit de Serviciul de Probațiune Botoșani, care conține orarul și condițiile de desfășurare a activităților, pe o perioadă de 6 luni.

În baza art. 121 alin. (1) din C. pen., i s-au impus inculpatului pe durata executării măsurii educative a asistării zilnice, obligațiile prev. de lit. d) și e) respectiv: d) să nu se apropie și să nu comunice cu persoana vătămată; e) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Botoșani la datele fixate de acesta.

I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 123 din C. pen. care reglementează prelungirea sau înlocuirea măsurilor educative neprivative de libertate în cazul nerespectării cu rea-credință a condițiilor de executare a măsurii educative sau în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul executării măsurii educative.

În temeiul art. 19 și art. 25 alin. (1), art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente C., la plata sumei de 3900 RON către partea civilă, cu titlu de daune materiale și a sumei de 15.000 RON, cu titlu de daune morale.

A fost respinsă ca rămasă fără obiect acțiunea civilă formulată de Spitalul Județean Mavromati Botoșani întrucât au fost achitate de inculpat pretențiile civile solicitate de aceasta.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. rap. la art. 397 alin. (2) din C. proc. pen. coroborat cu art. 249 din C. proc. pen. s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale inculpatului până la concurența sumei totale la care a fost obligat potrivit prezentei hotărâri, în vederea reparării prejudiciului cauzat părții civile și a executării cheltuielilor judiciare.

A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente C., să plătească statului suma de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare (din care suma 300 de RON pentru faza de urmărire penală).

S-a dispus ca onorariul avocatului din oficiu în sumă de 1495 RON pentru inculpat A. (av. D., delegație nr. 123/28.01.2022) să fie avansat Baroului Botoșani din fondurile Ministerului Justiției.

Prin decizia penală nr. 1523 din data de 07 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și de către partea civilă B. împotriva sentinței penale nr. 92 din data de 10 mai 2023 a Tribunalului Botoșani.

S-a desființat, în parte, sentința penală apelată și, în rejudecare:

S-a înlăturat dispoziția de aplicare, în temeiul art. 120 din C. pen., inculpatului A., a măsurii educative a asistării zilnice, constând în obligația de a respecta un program stabilit de Serviciul de Probațiune Botoșani, care conține orarul și condițiile de desfășurare a activităților, pe o perioadă de 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 113 alin. (2) din C. pen.

S-a înlăturat dispoziția de atragere a atenției inculpatului A. asupra dispozițiilor art. 123 din C. pen. care reglementează prelungirea sau înlocuirea măsurilor educative neprivative de libertate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul executării măsurii educative.

În temeiul art. 125 din C. pen. cu referire la art. 115 alin. (2) cu referire la art. 114 alin. (2) lit. b) din C. pen., raportat la art. 115 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. pen. și art. 134 alin. (2) din C. pen., a aplicat inculpatului A. , măsura educativă a internării într-un centru de detenție, pe o perioadă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 113 alin. (2) din C. pen., măsură ce se execută în penitenciar.

S-a atras atenția inculpatului A. asupra dispozițiilor art. 125 alin. (2) din C. pen., care reglementează prelungirea măsurii educative privative de libertate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe perioada internării sau a judecării pentru o infracțiune concurentă săvârșită anterior.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.

Pentru a hotărî în acest sens, instanța de apel a reținut că, situația de fapt a fost corect reținută de către prima instanță, în urma unei evaluări judicioase a probatoriului administrat în faza de urmărire penală (inculpatul A. a fost judecat potrivit procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii, prevăzută de art. 375 din C. proc. pen.).

Circumstanțele faptice în care, la data de 11.06.2016, în jurul orei 19:00, inculpatul A., în vârstă de 17 ani la acel moment, pe fondul unui conflict spontan, a lovit-o o singură dată pe persoana vătămată B. cu partea metalică a unei furci în zona capului, cauzându-i leziuni cerebrale constând în traumatism cranio-cerebral mediu acut închis, hematom extradural frontal stânga, fractură fronto-parietală stânga, care au necesitat pentru vindecare 70-80 de zile de îngrijiri medicale și care au pus în primejdia viața persoanei vătămate, au fost stabilite cu împrejurările ce rezultă din probatoriu, temeinic evaluat prin sentința penală apelată.

Drept urmare, în limitele particularităților de ordin obiectiv ale acuzațiilor, Curtea a constatat integral temeinice argumentele și concluziile instanței de fond.

S-a menționat că încadrarea juridică dată faptei pentru care inculpatul A. a fost judecat este, de asemenea, legală și nu se justifică cenzurarea, din oficiu, a hotărârii apelate sub acest aspect (este vorba despre infracțiunea de tentativă de omor, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 113 alin. (2) din C. pen.).

De altfel, situația de fapt și încadrarea în drept a acesteia nu au fost criticate în apelurile declarate.

Analizând, în continuare, sentința penală apelată sub aspectul criteriilor de stabilire a pedepsei, Curtea a constatat că soluția de aplicare a măsurii educative a asistării zilnice pe o perioadă de 6 (șase) luni pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prev. de art. 32 rap. la art. 188 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 113 alin. (2) din C. pen., apare ca fiind prea blândă în raport cu gravitatea concretă a infracțiunii, astfel că se va proceda la o nouă individualizare judiciară în cauză.

La reindividualizarea măsurii educative aplicată inculpatului A., Curtea a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 din C. pen., împrejurările și modul de comitere a faptei, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea socială ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs - punerea în pericol grav a vieții victimei, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal (a avut o conduită procesuală corectă), precum și circumstanțele personale ale inculpatului (în vârstă de 17 ani la data săvârșirii faptei, nivelul de educație - 7 clase, fără ocupație sau loc de muncă).

În concret, Curtea a constatat, sub un prim aspect, modul foarte violent și disproporționat în care a acționat inculpatul față de persoana vătămată, precum și urmările produse de acțiunea sa ilicită.

De asemenea, în cauză nu se poate trece nici peste aspectul că inculpatul A. nu are capacitatea de identificare a modalităților alternative (pașnice și responsabile) de gestionare a unor situații conflictuale care, desigur, pot interveni la un moment dat în viața cotidiană din diverse motive, cu consecința adoptării unor atitudini responsabile și acceptate social și nu ezită să recurgă la soluții extreme și în afara legii, ca în cazul de față.

S-a avut în vedere și faptul că din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul A. nu este cunoscut cu antecedente penale și a recunoscut sincer fapta comisă (ce denotă că, într-un final, a înțeles gravitatea celor întâmplate).

Având în vedere infracțiunea comisă (tentativă de omor, prev. de art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 113 alin. (2) din C. pen.) care este foarte gravă, precum și consecințele acesteia (persoanei vătămate i s-au cauzat leziuni cerebrale constând în traumatism cranio-cerebral mediu acut închis, hematom extradural frontal stânga, fractură fronto-parietală stânga, care au necesitat pentru vindecare 70-80 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdia viața), luând în considerare și faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi (internarea într-un centru de detenție între 2 și 5 ani), instanța de control judiciar a apreciat că numai o măsură educativă privativă de libertate, aleasă potrivit dispozițiilor art. 115 alin. (2) cu referire la art. 114 alin. (2) lit. b) din C. pen., raportat la art. 115 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. pen., respectiv cea prevăzută de art. 125 din C. pen., respectiv măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, va asigura realizarea funcției educative și preventive a acesteia, fiind necesară și totodată suficientă pentru a asigura pe viitor adecvarea comportamentului inculpatului A. la normele de conduită acceptate de societate și prevenirea comiterii unor noi fapte circumscrise ilicitului penal.

Curtea a mai reținut și dispozițiile art. 134 alin. (2) din C. pen., care prevăd că:

"Când, la data pronunțării hotărârii prin care s-a luat o măsură educativă privativă de libertate, infractorul a împlinit vârsta de 18 ani, instanța, ținând seama de posibilitățile sale de îndreptare, de vârsta acestuia, precum și de celelalte criterii prevăzute în art. 74, poate dispune executarea măsurii educative într-un penitenciar". În acest sens, constatând că inculpatul A. are în prezent vârsta de 25 de ani, reținând și gravitatea ridicată a faptei comise, s-a dispus ca măsura să fie executată în penitenciar. În opinia instanței, există un risc de influențare asupra celorlalte persoane care execută măsuri educative în centrul de detenție și care sunt minori.

În latura civilă a cauzei, în condițiile în care sunt îndeplinite, în persoana inculpatului, condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prevăzute de art. 1.357 din C. civ., temeinic instanța fondului a dispus obligarea inculpatului, în solidar, cu partea responsabilă civilmente C. la plata sumei de 3.900 RON către partea civilă B. cu titlu de daune materiale și a sumei de 15.000 RON cu titlu de daune morale.

Partea civilă B. a criticat, în apelul declarat, suma acordată cu titlu de daune morale, apreciind că aceasta este prea mică în raport de suferințele fizice și psihice la care a fost supus.

Curtea a reținut că suma de bani acordată cu titlu de daune morale nu trebuie să devină o sursă de îmbogățire pentru victimă, dar nici să aibă numai un caracter pur simbolic, ci ea trebuie să reprezinte doar atât cât este necesar pentru a-i ușura ori compensa, în măsura posibilă, suferințele pe care le-a îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure.

În cauza de față, raportat la consecințele produse prin fapta ilicită a inculpatului A., întinderea despăgubirilor a fost just stabilită, având în vedere suferințele fizice și psihice încercate de partea civilă, astfel că majorarea sumei acordate cu acest titlu nu se justifică a fi dispusă.

Împotriva deciziei penale nr. 1523 din 07 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a declarat recurs în casație.

Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 15.12.2023, când s-a stabilit termen la data de 1 februarie 2024, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

În motivarea cererii, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În motivarea cererii, s-a menționat că, măsura educativă a fost stabilită în afara limitelor legale, astfel: potrivit art. 114 alin. (2) lit. b) din C. pen., pentru minorul care a comis o infracțiune pentru care legiuitorul prevede o pedeapsă cu închisoare de 7 ani sau mai mare, se poate lua o măsură educativă privativă de libertate.

Potrivit art. 125 alin. (2) din C. pen. teza a II-a, în cazul în care pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa este închisoarea de 20 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață, internarea în centrul de detenție se ia pe o perioadă cuprinsă între 5 și 15 ani.

Pentru infracțiunea de omor pentru care a fost judecat inculpatul (faptă comisă în forma tentativei) legiuitorul a prevăzut o pedeapsă cu închisoarea cuprinsă între 10 și 20 ani.

Conform doctrinei în materie, sunt avute în vedere limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru forma consumată a infracțiunii, indiferent dacă infracțiunea comisă de minor a rămas în forma tentativei. Se dă astfel eficiență juridică disp. art. 187 din C. pen., stabilind că prin "pedeapsă prevăzută de lege" se înțelege, pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.

În același sens este și orientarea practicii judiciare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care prin decizia nr. 55/RC/10.02.2015 a stabilit că "în raport cu dispozițiile art. 114 alin. (2) lit. b), ale art. 125 alin. (2) și ale art. 187 din C. pen., în cazul tentativei la infracțiunea de omor prevăzută în art. 32 raportat la art. 188 din C. pen., săvârșită în timpul minorității, instanța poate lua măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenție, pe o perioadă cuprinsă între 5 și 15 ani, întrucât tentativa constituie o cauză de reducere a pedepsei, care nu se ia în considerare la stabilirea "pedepsei prevăzute de lege", în sensul dispozițiilor art. 114 alin. (2) lit. b) și art. 125 alin. (2) din C. pen..".

Față de aceste date, s-a apreciat că luarea față de inculpatul A. a măsurii educative a internării într-un centru de detenție pentru o perioadă de 2 ani și 6 luni se situează în afara limitelor legale, conform art. 438 pct. 12 din C. proc. pen., referitor la aplicarea de pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Deși legiuitorul folosește termenul de "pedepse", jurisprudența a statuat că recursul în casație poate fi exercitat și în ipoteza aplicării de măsuri educative: (decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 51/RC/19.02.2016, prin care s-a stabilit că "aplicarea măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru de detenție în condițiile prevăzute în art. 114 alin. (2) lit. b) din C. pen. și în limitele prevăzute în art. 125 alin. (2) din C. pen. poate fi verificată pe calea recursului în casație, în temeiul cazului de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen..").

Prin încheierea de ședință din data de 1 februarie 2024, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, așadar, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Instanța de casație nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situația în care pedeapsa stabilită sau aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare. Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică și cu cauzele de atenuare sau agravare ale pedepsei ale căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

Înalta Curte reține că intimatului inculpat A. i s-a aplicat măsura educativă a internării într-un centru de detenție, pe o perioadă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 113 alin. (2) din C. pen., măsură ce se execută în penitenciar.

Critica parchetului vizează cuantumul pedepsei aplicate acestuia, argumentând că pedeapsa trebuia să se ia pe o perioadă cuprinsă între 5 și 15 ani, întrucât trebuiau avute în vedere limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru forma consumată a infracțiunii și nu a tentativei.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., când judecata s-a desfășurat în cadrul procedurii recunoașterii învinuirii, iar instanța reține aceeași situație de fapt precum cea recunoscută de inculpatul minor, în cazul măsurilor educative privative de libertate, limitele perioadelor pe care se dispun aceste măsuri, prevăzute de lege, se reduc cu o treime.

În acest sens se constată că, în fața Tribunalului Botoșani, în declarația dată la data de 3.11.2022 (dosar x/2022 al Tribunalului Botoșani) inculpatul A. a recunoscut săvârșirea faptei, în modalitatea descrisă în actul de sesizare. Astfel, față de poziția procesuală exprimată de inculpat, instanța de judecată a încuviințat cererea inculpatului ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Totodată, prin sentința penală nr. 92 din data de 10.05.2023 pronunțată de Tribunalul Botoșani definitivă prin hotărârea atacată, a-a constatat că inculpatul a avut o atitudine sinceră în prezenta cauză în timpul judecății, recunoscând fapta imputată și alegând să urmeze procedura simplificată, potrivit art. 396 alin. (10) alin. (10) din C. proc. pen. în același timp reținându-se că inculpatul a săvârșit fapta sub imperiul unei emoții puternice provocate de conflictul în care erau implicați membri ai familiei sale.

Dispozițiile art. 114 alin. (2) din C. pen. prevăd că, față de minorul prevăzut în alin. (1) se poate lua o măsură educativă privativă de libertate în următoarele cazuri: a) dacă a mai săvârșit o infracțiune, pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracțiunii pentru care este judecat; b) atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață.

Conform art. 125 alin. (2) din C. pen., internarea se dispune pe o perioadă cuprinsă între 2 și 5 ani, afară de cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detențiunea pe viață, când internarea se ia pentru o perioadă cuprinsă între 5 și 15 ani.

Potrivit art. 187 din C. pen., prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.

În ceea ce privește sintagma "pedeapsă prevăzută de lege" din conținutul articolului mai sus menționat, se constată că prin decizia Curții Constituționale nr. 304 din 25 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 801 din 5 septembrie 2023 s-au făcut unele precizări în această privință.

Astfel, Curtea Constituțională a statuat că "din punctul de vedere al săvârșirii, infracțiunile au o formă perfectă - care este forma consumată - și o formă imperfectă - tentativa -, ambele pedepsibile în condițiile prevăzute în C. pen.. Infracțiunea fapt consumat este acea infracțiune al cărei rezultat se produce odată cu executarea în întregime a elementului material al laturii obiective. În aceste condiții, în ceea ce privește forma perfectă a infracțiunii, prin "pedeapsă prevăzută de lege" se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei (tentativă, circumstanțe atenuante sau agravante, forma continuată a infracțiunii, concurs de infracțiuni, stare de recidivă etc.). (...)

Așa fiind, Curtea a reținut că noțiunea de "pedeapsă prevăzută de lege", deși are o accepțiune autonomă, urmează a fi pusă în balanță în operațiunea de interpretare și aplicare a legii în funcție de incidența uneia sau mai multor cauze de reducere a pedepsei. Tocmai de aceea, legiuitorul definind conceptul de "pedeapsă prevăzută de lege" a stabilit că aceasta este cea prevăzută în textul incriminator, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei. (...)

Curtea a menționat că aceste cauze de atenuare/agravare nu trebuie confundate cu variantele calificate (atenuate sau agravate) ale unor infracțiuni, prevăzute ca variațiuni ale acestora în texte de sine stătătoare (din considerente de politică penală sau de tehnică legislativă) față de varianta-tip și care dispun, după caz, majorarea sau reducerea limitelor speciale de pedeapsă prevăzute pentru fapta ilicită. În aceste cazuri, prin expresia "pedeapsă prevăzută de lege" se înțelege pedeapsa fixată de legiuitor pentru aceste variante calificate, și nu cea stipulată în varianta-tip a acelei infracțiuni."

Pentru tentativa la infracțiunea de omor pentru care a fost judecat inculpatul, legiuitorul a prevăzut în art. 188 alin. (2) din C. pen. că tentativa se pedepsește, respectiv cu închisoarea cuprinsă între 5 și 10 ani.

Înalta Curte reține că la stabilirea limitelor măsurii educative aplicate inculpatului instanța de apel a luat în considerare faptul că acesta a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art. 374 alin. (4) rap. la art. 375 din C. proc. pen.

Or, consecința aplicării procedurii simplificate de soluționare a cauzelor penale prevăzută de art. 396 alin. alin. (10) din C. proc. pen. este aceea că în stabilirea cuantumului măsurii educative concrete ce se aplică inculpatului minor, se ține cont de limitele de pedeapsă prevăzute de art. 125 alin. (2) teza I din C. proc. pen., respectiv între 2 și 5 ani (dat fiind că pedeapsa prev. de art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) și (2) din C. pen., este între 5 și 10 ani închisoare, iar potrivit deciziei Curții Constituționale în interpretarea art. 187 din C. pen., pedeapsa prevăzută de lege este pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în varianta calificată atenuată) care reduse cu o treime, având în vedere incidența cauzei de reducere, respectiv, recunoașterea învinuirii, reiese că limitele măsurii educative sunt între 1 an 4 luni și 3 ani 4 luni.

Prin urmare, pedeapsa stabilită de instanța de apel (măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni) este în limitele legale.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva deciziei penale nr. 1523 din 07 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2022, privind pe intimatul inculpat A..

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava rămân în sarcina statului.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva deciziei penale nr. 1523 din 07 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2022, privind pe intimatul inculpat A..

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 februarie 2024.