ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 962/2024

Ședința publică din data de 25 aprilie 2024

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin hotărârea arbitrală nr. 183 din data de 22.05.2023, Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat a constatat că este competent să soluționeze litigiul, respingând ca neîntemeiată excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu.

Totodată, a admis în parte acțiunea, fiind obligată pârâta să achite reclamantei suma de 3.204,80 RON, reprezentând diferența de despăgubire neachitată, aferentă dosarului de daună x, penalități de 0,2%/zi de întârziere, raportat la debitul de 3.204,80 RON, calculate începând cu data de 26.01.2021 și până la plata integrală a debitului principal și suma de 1.327,38 RON, reprezentând taxe arbitrale în sumă de 1.027,38 RON și taxă de înregistrare dosar în sumă de 300 RON.

Prin sentința nr. 55 din 26 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, în dosarul x/2023, s-a admis excepția inadmisibilității, invocată de reclamanta A. S.R.L. și a fost respinsă acțiunea în anulare, ca inadmisibilă.

În motivare, recurenta a susținut că instanța a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a normelor de drept material ce guvernează materia arbitrajului, fără a avea în vedere faptul că arbitrajul constituie o excepție de la principiul potrivit căruia înfăptuirea justiției se realizează prin instanțele judecătorești, potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 100 din 7 martie 2017.

Ca urmare a adresei instanței, recurenta a depus la 8 decembrie 2023 cererea de recurs semnată olograf, în original, prin care a completat motivele de recurs.

În acest sens, recurenta a arătat că instanta, în mod greșit, a reținut faptul că din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 542 alin. (1) C. proc. civ. și art. 7 alin. (3) și (4) din Norma ASF nr. 18/2017, rezultă, pe de o parte, că litigiile din materia asigurărilor nu sunt excluse domeniului arbitrajului, iar, pe de altă parte, că în aceste litigii consumatorul are posibilitatea de a solicita solutionarea pe calea arbitrajului, fără ca această posibilitate să fie condiționată de acordul societăților de asigurare sau de inserarea unei clauze contractuale prealabile în contractul de asigurare.

În continuare, recurenta a susținut că interpretarea dată de curtea de apel, în sensul includerii litigiilor dintre terțul păgubit și asigurătorul RCA în categoria litigiilor ce pot fi soluționate pe calea arbitrajului, încalcă în mod flagrant principiul autonomiei de voință al asigurătorului.

În aprecierea recurentei, instanta trebuia să dispună anularea hotărârii arbitrale atacate potrivit art. 608 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.,.

La 12 ianuarie 2024 intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității declarării recursului și excepția inadmisibilității acestuia, raportat la dispozițiile art. 608 alin. (2) și art. 592 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată la 21 noiembrie 2023 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, iar prin rezoluția din 8 februarie 2024, s-a fixat termen de judecată la 25 aprilie 2024.

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", iar potrivit art. 489 alin. (2) din același cod, "sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din același cod, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, întrucât este o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, părțile având la dispoziție o judecată în fond, în fața primei instanțe.

Înalta Curte constată că prezentul recurs este întemeiat doar formal pe motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, recurenta a susținut că hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material ce guvernează materia arbitrajului, fără însă a indica, în concret, dispozițiile aplicate greșit, pentru a se putea exercita controlul de legalitate de către instanța de recurs.

O altă critică a recurentei vizează faptul că instanța a nesocotit Decizia Curții Constituționale nr. 100 din 7 martie 2017, prin care s-a reținut că arbitrajul constituie o excepție de la principiul potrivit căruia înfăptuirea justiției se realizează prin instanțele judecătorești.

Examinând sentința recurată, Înalta Curte constată că instanța a respins acțiunea în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. civ., ca inadmisibilă, reținând că pârâta B. S.A. nu a invocat lipsa convenției arbitrale în fața instanței arbitrale, în condițiile art. 592 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât, prin raportare la prevederile art. 608 alin. (2) din același cod, acest aspect nu mai putea fi invocat ca motiv pentru anularea hotărârii arbitrale.

Prin urmare, se constată că, prin motivul referitor la nesocotirea Deciziei Curții Constituționale nr. 100 din 7 martie 2017, recurenta nu critică raționamentul curții de apel, prin care s-a stabilit că acțiunea în anulare este inadmisibilă pentru neinvocarea lipsei convenției arbitrale în fața tribunalului arbitral, potrivit art. 608 alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce privește motivele de recurs suplimentare, formulate la 8 decembrie 2023, Înalta Curte constată că nu pot fi analizate, întrucât au fost depuse cu depășirea termenului de motivare a recursului prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ. sub sancțiunea nulității, indicată expres la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod.

În considerarea celor prezentate, criticile invocate de recurentă nu reprezintă o motivare a recursului în sensul prevăzut de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., prin prezentarea motivelor de nelegalitate punctuale ale hotărârii atacate, respectiv prin prezentarea greșelilor de judecată săvârșite de instanța, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 din același cod, de strictă interpretare și aplicare.

Or, accesul la justiție presupune și respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii extraordinare de atac.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Ca atare, constatând că recurenta nu a indicat în mod efectiv în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și nu au fost identificate nici motive de casare de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din același cod, se impune a fi aplicată sancțiunea nulității recursului, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâta B. S.A. prin lichidator judiciar C.. împotriva sentinței nr. 55 din 26 septembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta B. S.A. prin lichidator judiciar C.. împotriva sentinței nr. 55 din 26 septembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 aprilie 2024.