ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1176/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1176/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 28 mai 2024
Deliberând asupra prezentei căi de atac, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Circumstanțele litigiului.
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a, conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 04 februarie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne și Poliția Capitalei - D.G.P.M.B., a solicitat instanței să dispună anularea/casarea deciziei nr. 128617/22.08.2017; recalcularea pensiei de asigurări sociale recalculată prin decizia nr. 128617/27.05.2013, revizuirea pensiei din decizia nr. 128617/27.05.2013 și restituirea sumelor rezultate, obligarea la plata daunelor morale pentru paguba rezultată în perioada 2013-2021 și obligarea angajatorului să prezinte instanței decizia de retrogradare din funcția de colonel/ofițer specialist I pe funcția de căpitan/ofițer operativ principal II.
Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 3368 din 17 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția tardivității capetelor de cerere 1-3, respingând aceste cereri ca tardiv formulate și a respins pentru rest cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne și Poliția Capitalei - D.G.P.M.B., ca neîntemeiată.
Soluția instanței de apel
Împotriva acestei sentințe, a formulat apel reclamantul A..
Prin decizia civilă nr. 6017/07.11.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, s-a respins excepția de nulitate ca neîntemeiată și s-a respins apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinței civile nr. 3368 din data de 17.05.2022, pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimații Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și Poliția Capitalei- D.G.P.M.B., ca nefondat.
Soluția dată în contestația în anulare. Hotărârea atacată.
Împotriva acestei decizii, a formulat contestație în anulare apelantul- reclamant A..
Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 290 din 22 ianuarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, subsecvent admiterii excepției tardivității, a respins contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 6017/07.11.2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimații- pârâți Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și Poliția Capitalei - D.G.P.M.B., ca tardiv formulată.
II. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei decizii, a exercitat o nouă cale de atac contestatorul A., intitulată de către acesta apel, cale de atac ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 26.02.2024, sub nr. x/2023.
III. Procedura de soluționare la Înalta Curte de Casație și Justiție
Cu titlu prealabil, se reține că prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 04 februarie 2022, deci după intrarea în vigoare a acestei legi.
Prin rezoluția din 22 aprilie 2024, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea cauzei la data de 28 mai 2024, în ședință publică, cu citarea părților.
IV. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității căii de atac exercitate de către contestatorul A., văzând și dispozițiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
În prezenta cauză, hotărârea atacată cu "apel" (astfel cum a intitulat-o autorul căii de atac), respectiv decizia civilă nr. 290 din 22 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2023, a fost pronunțată în soluționarea contestației în anulare formulate de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 6017/07.11.2022 a aceleiași instanțe, în contradictoriu cu intimații Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și Poliția Capitalei- D.G.P.M.B.
Prin această din urmă hotărâre, s-a respins excepția de nulitate ca neîntemeiată și a fost respins apelul promovat de apelantul A. împotriva sentinței civile nr. 3368 din data de 17.05.2022, pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, într-un litigiu de asigurări sociale- contestație decizie și recalculare pensie.
Față de obiectul litigiului, devin aplicabile, în speță dispozițiile din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, care stabilesc următoarele:
art. 100: Jurisdicția în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale și curți de apel;
art. 101: Litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale;
art. 103: Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel, iar la art. 104, se dispune că: Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. (...).
Cum în litigiile de asigurări sociale, cazul în speță, calea de atac este numai apelul, se constată că hotărârea atacată cu contestație în anulare (decizia civilă nr. 6017 din 07.11.2022) are, și aceasta, caracter definitiv de la pronunțarea sa, conform art. 634 alin. (1) pct. 4. C. proc. civ., care stipulează că: sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.
Prin urmare, și decizia civilă nr. 290 din 22 ianuarie 2024 a aceleiași curți de apel, prin care a fost soluționată contestația în anulare și care face obiectul prezentei căi de atac, este, la rândul său, o hotărâre definitivă, căci așa prevăd dispozițiile art. 508 alin. (4) din C. proc. civ.: hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.
În examenul controlului de constituționalitate al acestor dispoziții, Curtea Constituțională a României a constatat că dispozițiile art. 508 alin. (4) din C. proc. civ. sunt constituționale în raport cu criticile formulate, prin Decizia nr. 178 din 16 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546/26. V.2021:
" ...Curtea reține că soluția legislativă reglementată de prevederile art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, vine să confirme judecarea acestei căi extraordinare de atac după regulile procedurale aplicabile instanței a cărei hotărâre se atacă, inclusiv sub aspectul exercitării căilor de atac (a se vedea în acest sens Decizia nr. 354 din 16 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1315 din 30 decembrie 2020, paragraful 23).
Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa constantă (...) că, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție, stabilirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului. Sub acest aspect, principiul accesului liber la justiție presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a le utiliza, în formele și în modalitățile instituite de lege".
Înalta Curte mai reține că, deși contestatorul și-a intitulat prezenta cale de atac "apel", hotărârea atacată nu se încadrează nici în dispozițiile art. 466 C. proc. civ., care reglementează obiectul apelului: "(1) Hotărârile pronunțate în primă instanță pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede în mod expres altfel. (2) Sunt supuse apelului și hotărârile date în ultimă instanță dacă, potrivit legii, instanța nu putea să judece decât în primă instanță. (3)Hotărârile date în ultimă instanță rămân neapelabile, chiar dacă în hotărâre s-a arătat că au fost pronunțate în primă instanță."
Așa cum s-a arătat mai sus, prin hotărârea atacată cu "apel", s-a soluționat o contestație în anulare formulată împotriva unei hotărâri din apel într-un litigiu de asigurări sociale și care, în raport de dispozițiile legale arătate, este definitivă.
În consecință, în aplicarea tuturor dispozițiilor legale anterior evocate la speța de față, se constată că numai sentința pronunțată în primă instanță era susceptibilă de a fi atacată pe calea apelului, cale de atac care a fost, de altfel, exercitată în cauză de către parte, astfel cum s-a arătat mai sus, iar nu o hotărâre definitivă, cum este cazul deciziei civile nr. 290 din 22 ianuarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Exercitând calea de atac, partea nu s-a conformat, așadar, unei condiții specifice de admisibilitate, devenind incidentă excepția inadmisibilității acestei căi de atac, în raport de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ.
Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.
Prin urmare, câtă vreme este exclusă în mod expres de către legiuitor, calea de atac declarată în cauză de contestator apare ca inadmisibilă.
Nu se poate aprecia că respingerea căii de atac, ca inadmisibilă, ar fi de natură să încalce dreptul de acces la justiție al părții, consacrat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de Constituția României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuând în Cauza Botten împotriva Norvegiei că modalitatea de aplicare a art. 6 depinde de caracteristicile procedurii în justiție, de întreaga procedură internă și de rolul cuvenit instanțelor în ordinea juridică internă, urmând să se țină seama de natura situației de drept intern, de competența instanțelor, de modul în care interesele reclamantului au fost expuse și prezentate în fața instanței și, în special, de natura problemei pe care aceasta a trebuit să le soluționeze.
De vreme ce contestatorul a beneficiat de o judecată în primă instanță, precum și în căile de atac prevăzute de lege, nu se poate susține că prin respingerea prezentei căi de atac, ca inadmisibilă, i s-ar îngrădi accesul la justiție, în condițiile în care hotărârea atacată este, potrivit dispozițiilor legale enunțate, definitivă.
Pentru toate aceste considerente, calea de atac intitulată "apel", declarată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 290 din 22 ianuarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac exercitată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 290 din 22 ianuarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 mai 2024.