ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4241/2021

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin sentința nr. 288 din 16 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2018, s-a respins contestația în anulare formulată de contestatorul A., împotriva sentinței nr. 174 din 22.03.2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2018. Împotriva acestei sentințe contestatoarea S.C. B. formulat contestație în anulare.

Hotărârea instanței investită cu contestația în anulare Prin sentința civilă nr. 18/2019 din data de 16 ianuarie 2019 a Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal a constatat ca fiind perimată contestația în anulare formulată de către contestatoarea S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței nr. 288 din data de 16 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 18/2019 din data de 16 ianuarie 2019, a formulat recurs contestatoarea, susținând că judecătorul a încălcat disp. art. 157 alin. (1) lit. c), g), h), k) și j), art. 397 alin. (1), art. 416 alin. (1) și (3) și art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Nu au fost formulate apărări în cauză.

Cu privire la examinarea recursului În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 22.04.2019 s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de la data de 28 septembrie 2021. II. Soluția instanței de recurs 1. Argumente de fapt și de drept relevante Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul nu este timbrat și îl va anula pentru următoarele considerente: Dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, statuează în mod expres că: "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege". În acest sens sunt și dispozițiile art. 148 alin. (6) din C. proc. civ., potrivit cărora: "Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum și dispozițiile art. 197 din același act normativ care dispun în mod expres că: "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii." Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligația recurentei de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat. Sub acest aspect se constată că, prin rezoluția judecătorului din 23 aprilie 2019 s-a pus în vedere recurentei să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON. Or, se constată că, până la termenul de judecată din data de 28 septembrie 2021, recurenta S.C. B. S.R.L. nu și-a îndeplinit obligația de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul dispus de instanță, astfel că este incidentă sancțiunea anulării recursului. Înalta Curte mai constată că pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt înregistrate numeroase dosare, având ca obiect recursuri și contestații în anulare, consecutive și cu conținut identic, formulate de numitul A., în nume personal sau în calitate de reprezentant al societății B. S.R.L. Potrivit art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ.: "(1) Dacă legea nu prevede altfel, instanța, potrivit dispozițiilor prezentului rticol, va putea sancționa următoarele fapte săvârșite în legătură cu procesul, astfel: 1. cu amendă judiciară de la 100 RON la 1.000 RON: a) introducerea, cu rea-credință, a unor cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale, precum și pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice." Față de exercitarea repetată a căii de atac a recursului, aspect de natură a contura reaua-credință a acestuia în exercitarea dreptului prevăzut de art. 503 și urm. din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că în speță sunt incidente prevederile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ., astfel încât va aplica numitului A., în calitatea sa de administrator al S.C. B. S.R.L. o amendă judiciară în cuantum de 1000 RON. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 148 alin. (6) și art. 197 C. proc. civ., raportat la art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte va dispune anularea recursului ca netimbrat.