ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4091/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4091/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 22 septembrie 2021
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 30.10.2017 sub nr. x/2017, contestatoarea A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Rezoluției de clasare din data de 26.09.2017 emisă de intimata Inspecția Judiciară în dosarul nr. x/2017.
Prin răspunsul la întâmpinare contestatoarea a formulat și cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 322 pct. 4 C. proc. civ. 1865, art. 47 alin. (1) lit. (b din Legea nr. 317/2004 și a art. 31 din Legea nr. 47/1992, în raport de art. 21 și art. 142 din Constituția României.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința nr. 5473 din 19 decembrie 2018, Curtea de Apel București– secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal:
- a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale a României;
- a dispus sesizrea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 4 C. proc. civ. din 1865, art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 și a art. 31 din Legea nr. 47/1992, în raport de art. 21 și art. 142 din Constituția României;
- a respins contestația formulată de contestatoarea A., împotriva Rezoluției de clasare din 26.09.2017 emisă de intimata Inspecția Judiciară în dosarul nr. x/2017, ca neîntemeiată.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței nr. 5473 din 19 decembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București– secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1,3, 4 și 5 din C. proc. civ.
În susținerea căii de atac formulate, recurenta-reclamanta a susținut că sentința atacată a fost pronunțată de un complet de judecată nelegal constituit, cu încălcarea competenței de ordine publică și a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.
Apărările intimatei-pârâte
Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a solicitat să se constate incidența în cauză a dispozițiilor prevăzute de art. 489 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ. privind sancțiunea nulității recursului.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Analizând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."
Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.
Cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului recurs se circumscrie dispozițiilor art. 45 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, instanța fiind învestită cu cererea privind anularea unei rezoluții de clasare, emise de pârâta Inspecția Judiciară.
Prin Decizia nr. 397 din 03 iulie 2014, Curtea Constituțională a constatat că sintagma "rezoluția de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, este neconstituțională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeași lege.
Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituția României, legile și ordonanțele în vigoare, constatate a fi neconstituționale "își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept".
Întrucât, la expirarea termenului de 45 de zile, nu au fost operate modificările legislative necesare punerii în acord a dispozițiilor Legii nr. 317/2004 cu prevederile constituționale, Înalta Curte, în exercitarea rolului de unificator al jurisprudenței, prin Soluția de principiu adoptată la data de 13 februarie 2017, de către secția de contencios administrativ și fiscal, a stabilit că: "Rezoluția de clasare a sesizării pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcția de Inspecție Judiciară în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, poate fi contestată, în fața instanței de contencios administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile."
Pentru a dispune în acest sens, secția de contencios administrativ și fiscal a reținut că judecarea pricinilor privind contestarea rezoluției de clasare se face potrivit dispozițiilor edictate pentru instituția juridică asemănătoare (cea mai apropiată), respectiv conform regimului juridic aplicabil acțiunii exercitate împotriva rezoluției de respingere a sesizării, reglementat de art. 47 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, și nu potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004, ce constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ.
De asemenea, prin Soluția de principiu adoptată la data de 09 octombrie 2017, de către secția de contencios administrativ și fiscal din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a reținut că " În ipoteza în care contestația formulată împotriva rezoluției de clasare a sesizării pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcția de Inspecție Judiciară în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, a fost soluționată pe fond de prima instanță prin prisma dispozițiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil."
Această interpretare a fost generată de împrejurarea că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 317/2004 nu pot fi aplicate parțial, doar în ceea ce privește aspectele legate de îndeplinirea procedurii prealabile, și ignorate în privința altor aspecte procedurale, precum regimul căilor de atac, o astfel de situație putând duce la aplicarea unei lex tertia, prin aplicarea concomitentă a dispozițiilor Legii nr. 554/2004 și dispozițiilor Legii nr. 317/2004.
Având în vedere că, prin dispozițiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, s-a prevăzut că hotărârile Curții de Apel București sunt irevocabile ("definitive" în sistemul actualului C. proc. civ.), iar aceste prevederi legale sunt incidente și în cazul contestării rezoluțiilor de clasare, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantă este inadmisibil, fiind îndreptat împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Este adevărat că prin Legea nr. 234/2018 au fost modificate dispozițiile Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, prin introducerea art. 45
1
, care permite contestarea rezoluției inspectorului șef prin care au fost respinse plângerea și Rezoluția de clasare, în termen de 15 zile de la comunicare, la CAB – SCAF, iar soluția instanței de fond poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare la Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal, însă aceste modificări au intrat în vigoare la 11.10.2018.
Dispozițiile Legii nr. 317/2004, astfel cum au fost completate și modificate prin Legea nr. 234/2018, trebuie coroborate cu dispozițiile tranzitorii din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care statuează că procesele începute prin cereri depuse în condițiile legii la poștă, unități militare sau locuri de deținere înainte de data intrării în vigoare a C. proc. civ., rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt înregistrate la instanță după această dată.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 76/2012, aplicarea noilor dispoziții din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii se va face în cauzele înregistrate pe rolul Curții de Apel București ca urmare a cererilor înaintate acestei instanțe începând cu data de 11 octombrie 2018.
Or, acțiunea reclamantei A., având ca obiect contestația formulată împotriva Rezoluției de clasare din 26.09.2017 dispusă în dosarul nr. x/2017, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 30.10.2017.
În consecință, instanța de control judiciar constată că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinței atacate, întrucât, pe de o parte aceasta a fost îndreptată împotriva unei hotărâri definitive, hotărâre care nu face parte din categoria celor supuse recursului, iar pe de altă parte, calea de atac formulată nu este prevăzută de textul de lege special, respectiv art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, forma în vigoare la data formulării acțiunii.
Față de această situație și, având în vedere soluția de dezînvestire ce urmează a se pronunța în ceea ce privește admisibilitatea prezentei căi de atac, nu se mai impune analizarea excepției nulității recursului invocată prin întâmpinare.
III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 496 alin. (1) și art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu și va respinge recursul promovat de reclamanta A., ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu.
Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 5473 din 19 decembrie 2018 a Curții de Apel București– secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 septembrie 2021.