ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4032/2021

Ședința publică din data de 16 septembrie 2021

Deliberând, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., asupra excepției de necompetență materială invocată din oficiu, analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Excepția necompetenței materiale este o excepție de procedură, întrucât prin intermediul acesteia se invocă neregularități procedurale, respectiv încălcarea normelor referitoare la aptitudinea unei instanțe de a judeca un anumit litigiu.

Astfel, Înalta Curte constată că cererea de strămutare cu care a fost învestită este întemeiată pe motive de bănuială legitimă și vizează dosarul nr. x/2020 aflat pe rolul Tribunalului București – secția a II – a de contencios administrativ și fiscal.

Instanța competentă să soluționeze cererea de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă este curtea de apel în circumscripția căreia se află instanța de la care se cere strămutarea procesului, curte de apel care, potrivit art. 145 din C. proc. civ., în caz de admitere a cererii de strămutare, va trimite procesul spre judecată unei alte instanțe de același grad din circumscripția sa.

Bănuiala se consideră legitimă în cazurile în care există îndoială cu privire la imparțialitatea judecătorilor din cauza circumstanțelor procesului, calității părților ori unor relații conflictuale locale, conform art. 140 alin. (2) C. proc. civ.

Rațiunea stabilirii curții de apel ca instanță competentă să judece cererile de strămutare de la judecătoriile sau tribunalele din circumscripția sa ține de buna administrare a justiției, asigurată prin apropierea instanței care soluționează cererea de strămutare de locul în care se susține că s-au ivit împrejurările invocate de către petent.

Astfel, având în vedere dispozițiile art. 142 alin. (1) din C. proc. civ., în conformitate cu care "cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competența curții de apel, dacă instanța de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripția acesteia", dar și faptul că în competența de soluționare a instanței supreme intră doar cererile întemeiate pe motive de siguranță publică, precum și cele care se referă la strămutarea cauzelor aflate spre soluționare pe rolul curților de apel, Înalta Curte în baza art. 130 alin. (2) și art. 132 alin. (3) coroborat cu art. 129 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., va admite excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și va declina competența de soluționare a cererii formulate de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Tribunalului București – secția a II – a de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție– secția de contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu.

Declină competența de soluționare a cererii formulate de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Tribunalului București – secția a II – a de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2021.