ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2510/2021

Ședința publică din data de 15 aprilie 2021

Deliberând, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., asupra excepției de necompetență materială invocată din oficiu, analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Excepția necompetenței materiale este o excepție de procedură, întrucât prin intermediul acesteia se invocă neregularități procedurale, respectiv încălcarea normelor referitoare la aptitudinea unei instanțe de a judeca un anumit litigiu.

Astfel, Înalta Curte constată că cererea de strămutare cu care a fost învestită este întemeiată pe motive de bănuială legitimă și vizează dosarul nr. x/2020 aflat pe rolul Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Instanța competentă să soluționeze cererea de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă este curtea de apel în circumscripția căreia se află instanța de la care se cere strămutarea procesului, curte de apel care, potrivit art. 145 din C. proc. civ., în caz de admitere a cererii de strămutare, va trimite procesul spre judecată unei alte instanțe de același grad din circumscripția sa.

Bănuiala se consideră legitimă în cazurile în care există îndoială cu privire la imparțialitatea judecătorilor din cauza circumstanțelor procesului, calității părților ori unor relații conflictuale locale, conform art. 140 alin. (2) C. proc. civ.

Rațiunea stabilirii curții de apel ca instanță competentă să judece cererile de strămutare de la judecătoriile sau tribunalele din circumscripția sa ține de buna administrare a justiției, asigurată prin apropierea instanței care soluționează cererea de strămutare de locul în care se susține că s-au ivit împrejurările invocate de către petent.

Astfel, având în vedere dispozițiile art. 142 alin (1) din C. proc. civ., în conformitate cu care "cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competența curții de apel, dacă instanța de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripția acesteia", instanța supremă având competența de a soluționa numai cererile de strămutare întemeiate pe motive de siguranță publică, precum și cele care se referă la strămutarea cauzelor de pe rolul curților de apel, Înalta Curte va constata, în baza art. 130 alin. (2) și art. 132 alin. (3) coroborat cu art. 129 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., că nu este competentă să soluționeze prezenta cerere de strămutare, motiv pentru care va admite excepția de necompetență materială invocată din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a cauzei, invocată din oficiu.

Declină competența de soluționare a cererii formulată de petentul Penitenciarul Timișoara privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2021.