ÎCCJ, Decizia nr. 54/2024

Ședința publică din data de 18 martie 2024

Asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Acțiunea disciplinară

Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul secției pentru procurori în materie disciplinară, Inspecția Judiciară a solicitat aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată, cu modificările și completările ulterioare, pârâtului A., prim-procuror militar adjunct al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, cercetat sub aspectul săvârșirii abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) și b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea acțiunii, în esență, s-a reținut că procurorul A. a avut un comportament neadecvat statutului de magistrat rezultat din modul de exteriorizare pe pagina grupului denumit "B." de pe rețeaua de socializare Facebook, sub pseudonimul de utilizator "C.", prin folosirea unor expresii/afirmații defăimătoare și a unui limbaj jignitor la adresa unor magistrați cu funcții de conducere în cadrul Ministerului Public (procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D., prim adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, E.), a unui membru judecător al Consiliului Superior al Magistraturii (judecător F.), a foștilor ministri de justiție, G., H. și I., președintelui României precum și a sistemului judiciar, a procurorilor din cadrul Ministerului Public și a poliției judiciare.

Hotărârea secției pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii

Prin Hotărârea nr. 9P din 13 septembrie 2023, Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori în materie disciplinară a respins acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva pârâtului A., prim-procuror militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, cercetat sub aspectul săvârșirii abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) și b) din Legea nr. 303/2004, ca neîntemeiată.

În motivare, s-a avut în vedere situația de fapt, respectiv că la 8 mai 2021 pe site-ul www.x.ro a fost publicat articolul "J., episodul 4 Când procurorul general devine ‘duduie cu intelect redus’ pentru procurorii din subordine", fiind redate mai multe postări cu mesaje ale utilizatorului cu pseudonimul "C." de pe grupul de Facebook "B.", despre care Inspecția judiciară a reținut că aparțin pârâtului procuror A..

Instanța disciplinară a constatat că nu s-a făcut dovada faptului că autorul mesajelor prezentate în cadrul articolului "J., episodul 4 Când procurorul general devine ‘duduie cu intelect redus’ pentru procurorii din subordine", publicat la data de 8 mai 2021 pe site-ul www.x.ro, ar fi pârâtul procuror A., utilizatorul cu pseudonimul "C." din grupul de Facebook "B.".

Aceasta întrucât proba ce a fost administrată în cauză, din care ar fi rezultat concluzia anterior prezentată, este reprezentată de capturi de ecran ale unor postări de provenineță neidentificată, despre care doar se susține că aparțin domnului procur.

Secția a avut în vedere prevederile art. 249 din C. proc. civ., față de care a constatat că sarcina probei revine Inspecției Judiciare, care, la termenul din 21 iunie 2023, a depus toate înscrisurile care se regăsesc la dosarul cauzei.

Din analiza acestora, secția a constatat că simpla apariție în presă a unor mesaje sub forma unor capturi de ecran nu poate face dovada existenței unei fapte care să poată să fie imputată pârâtului procuror. În acest sens, se reține că nici jurnaliștii care au publicat mesajele respective și nici Inspecția Judiciară nu au avut acces în mod nemijlocit la conținutul original al postărilor.

Așadar, din perspectiva obținerii și difuzării capturilor de ecran se constată că aceste operațiuni sunt unele de proveniență necunoscută și neasumate de vreo altă persoană/parte/instituție, care să certifice că aparțin persoanei/utilizatorului unui cont prin vreun element de identificare sau confirmate de alți membri ai grupului de Facebook.

În consecință, secția a reținut că probele administrate în cauză nu sunt apte să creeze convingerea, dincolo de orice dubiu, că mesajele prezentate în mass-media, sub forma unor capturi de ecran, ar fi fost postate în mod real pe grupul respectiv de Facebook și, implicit, că postările i-ar aparține pârâtului procuror, existența dubiului profitându-i pârâtului în aplicarea principiului in dubio pro reo.

Recursul exercitat împotriva hotărârii instanței disciplinare

Împotriva hotărârii anterior menționate, Inspecția Judiciară a formulat recurs, susținând că este atât netemeinică, cât și nelegală, întrucât cuprinde motive contradictorii, făcând referire la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Inspecția a arătat că în considerentele hotărârii se susține, pe de-o parte, că nu s-ar fi făcut dovada că autorul mesajelor este domnul procuror, care este utilizatorul cu pseudonimul "C.", iar pe de altă parte, că domnul procuror este utilizatorul cu respectivul pseudonim. De asemenea, instanța disciplinară a apreciat că nu este dovedit sub orice dubiu că mesajele respective au fost postate în mod real pe grupul respectiv.

În opinia recurentei, aceste considerente sunt contradictorii, în sensul că unul admite existența faptică a mesajelor în speță, iar celălalt, dimpotrivă, apreciază că nu este dovedită, dincolo de orice dubiu, existența sau realitatea respectivelor mesaje.

Referitor la netemeinicia hotărârii, s-a arătat că din probatoriul administrat rezultă fără îndoială că mesajele ce fac obiectul cauzei disciplinare prezente au existat în realitate, fiind postate pe grupul de Facebook denumit "B." de către utilizatorul cu pseudonimul "C." și că acestea conțin afirmații profund jignitoare l a adresa unor persoane cu funcții importante, instituții, structuri ale statului și care evocă un comportament neadecvat, contrar standardelor de conduită și obligațiilor prevăzute de lege, regulamente și Codul deontologic al magistraților.

De asemenea, rezultă că domnul procuror este utilizatorul cu pseudonimul "C.", din grupul de Facebook denumit "B.".

Inspecția Judiciară a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și reținerea spre rejudecare a acțiunii disciplinare, în limitele prevăzute de art. 501 din C. proc. civ. în rejudecare, admiterea acțiunii și aplicarea unei sancțiuni disciplinare.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători

Cu titlu preliminar, față de faptul că recurenta și-a subsumat criticile cazului de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., se impune precizarea că recursul reglementat de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii constituie o veritabilă cale devolutivă de atac împotriva hotărârilor secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, pronunțate în materie disciplinară, cale de atac ce va fi soluționată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin luarea în considerare a aspectelor invocate de recurentă și prin verificarea atât a legalității procedurii, cât și a temeiniciei hotărârii instanței disciplinare, așa cum a decis Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 381 din 31 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 634 din 20 iulie 2018.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Critica privind motivare contradictorie a deciziei recurate este nefondată.

Înalta Curte reține că, potrivit motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", nemotivarea hotărârii judecătorești fiind analizată din aceeași perspectivă.

Verificând hotărârea criticată, Înalta Curte reține că aceasta corespunde exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.. se are în vedere că motivarea hotărârii înseamnă stabilirea în concret, clar și concis a stării de fapt urmând o ordine cronologică, încadrarea unei situații particulare, de speță, în cadrul prevederilor generale și abstracte ale unei legi, întrucât scopul motivării este acela de a explica soluția adoptată de instanță. Prin urmare, motivarea hotărârii reprezintă arătarea stării de fapt și de drept în baza cărora judecătorul pronunță soluția și constituie o garanție procesuală ce permite efectuarea controlului judiciar în calea de atac exercitată împotriva acesteia.

De altfel, obligativitatea motivării hotărârii constituie o condiție a procesului echitabil prevăzută de art. 21 din Constituție și respectiv art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Or, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt examinate de instanța ce are obligația legală de a proceda la o analiză a susținerilor, argumentelor și mijloacelor de probă, pentru a le aprecia pertinența.

Raportând cele expuse la litigiul pendinte, precum și la criticile formulate, Înalta Curte reține că hotărârea recurată respectă condițiile prevăzute de art. 425 C. proc. civ. referitoare la motivarea hotărârii, câtă vreme instanța disciplinară a analizat acțiunea disciplinară din perspectiva ambelor abateri disciplinare imputate magistratului, respectiv art. 99 lit. a) și b) din Legea nr. 303/2004, a analizat probatoriul administrat cu respectarea art. 264 din C. proc. civ., respectiv capturile de ecran care conținea mesaje atribuite magistratului cercetat și a constatat că nu s-a dovedit, dincolo de orice dubiu, că acestea ar aparține domnului procuror.

Așadar, instanța disciplinară a detaliat, arătând că simpla apariție în mass-media a unor mesaje sub forma unor capturi de ecran nu poate face dovada faptei imputate magistratului, cu atât mai mult cu cât operațiunea de diseminare în spațiul mediatic nu a fost asumată de vreo persoană sau instituție, prin raportare la principiul in dubio pro reo, fiind nefondate criticile recurentei pe aceste aspecte.

Criticile privind netemeinicia soluția adoptate de secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii sunt, de asemenea, nefondate.

Astfel, recurenta a criticat hotărârea recurată, apreciind că din probatoriul administrat rezultă că mesajele ce fac obiectul prezentei cauze disciplinare au existat cu adevărat, fiind postate pe grupul de Facebook denumit "B." de către utilizatorul sub pseudonim "C.", că acestea conțin afirmații profund jignitoare la adresa mai multor persoane cu funcții importante, structuri ale statului și instituții, precum și că procurorul militar A. este utilizatorul ce postează sub respectivul pseudonim.

În primul rând, se reține că este lipsită de suport susținerea formulată ca o critică a hotărârii recurate, în sensul că respectivele mesaje postate pe Facebook conțin afirmații profund jignitoare la adresa mai multor persoane cu funcții importante, structuri ale statului și instituții. Acest aspect nu a fost reținut în hotărârea recurată ca un considerent în sprijinul soluției date și nici nu a fost contestat de vreuna din părți.

Pe fondul cauzei, Înalta Curte reține că ceea ce se impută domnului procuror este că ar fi avut un comportament neadecvat statutului de magistrat, rezultat din conținutul mesajelor postate sub pseudonim pe grupul magistraților activi pe rețeaua de socializare Facebook, atitudini ce au fost circumscrise abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) și b) din Legea nr. 303/2004.

Potrivit art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, constituie abatere disciplinară "manifestările care aduc atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției, săvârșite în exercitarea sau în afara exercitării atribuțiilor de serviciu".

Pentru existența laturii obiective a acestei abateri disciplinare, se cere ca magistratul, în exercitarea funcției sau în afara exercitării acesteia, să încalce standardele de conduită universal acceptate de comunitatea în care trăiește sau să se implice în activități ce prejudiciază reputația instanțelor ori a parchetelor sau a sistemului judiciar în ansamblul său.

Săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 presupune ca judecătorul să uzeze de libertatea sa fundamentală la exprimare într-o modalitate care încalcă în mod grav și nejustificat obligația sa de rezervă.

Potrivit art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004, republicată, constituie abatere disciplinară încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilități și interdicții privind judecătorii și procurorii.

Legea sancționează orice faptă, acțiune sau inacțiune, prin care judecătorii și procurorii desfășoară activități sau exercită funcții anume prevăzute de lege ca fiind incompatibile cu calitatea de magistrat.

Pentru a asigura independența și imparțialitatea judecătorilor și procurorilor, legiuitorul a impus acestora interdicții care vizează desfășurarea unor activități care au fost apreciate ca fiind incompatibile cu poziția pe care o deține magistratul în societate. Astfel, prin legile privind reforma sistemului judiciar român au fost instituite o serie de măsuri care au drept scop asigurarea celor mai bune garanții de competență, independență și imparțialitate a judecătorilor, pentru instaurarea unui sistem juridic eficient și echitabil, care să asigure supremația legii și respectarea drepturilor și libertăților persoanelor.

În legătură cu interdicțiile impuse judecătorilor și procurorilor în art. 8 din Legea nr. 303/2004 și în alte acte normative, trebuie avut în vedere statutul funcției de magistrat, cu toate drepturile și obligațiile ce decurg din acesta.

Statutul de magistrat deținut de domnul procuror impune acestuia o anumită conduită; independența sistemului judiciar îi conferă magistratului drepturi, însă, în egală măsură îi impune obligații. Sfera interdicțiilor și incompatibilităților este mai extinsă în privința judecătorilor și procurorilor decât în privința altor categorii tocmai în considerarea statutului special al magistraților.

Relativ la angajarea răspunderii în context disciplinar pentru conținutul mesajelor postate în cadrul grupului Facebook "B." menționate anterior, trebuie precizat că răspunderea disciplinară este definită ca fiind acea formă a răspunderii juridice, specifică dreptului muncii, ce constă în sancționarea faptelor ilicite, de încălcare cu vinovăție de către orice angajat a normelor legale, regulamentare, a obligațiilor de serviciu, calificate ca abateri disciplinare.

În cazul magistraților, disciplina muncii a fost definită ca fiind acea ordine necesară impusă prin legi și regulamente pe care judecătorii și procurorii sunt datori să o respecte ca o garanție a înfăptuirii în condiții de eficiență și imparțialitate a actului de justiție, iar răspunderea disciplinară a judecătorilor este forma specifică de răspundere pentru săvârșirea cu vinovăție a unor fapte de încălcare a normelor constituționale, legale și regulamentare, prevăzute de lege ca abateri disciplinare.

Răspunderea disciplinară este independentă de celelalte forme de răspundere și are un caracter exclusiv personal, care poate fi dedus din caracterul intuitu personae al contractului individual de muncă sau, în cazul judecătorilor, al raportului de muncă, astfel că nu poate fi angajat acest tip de răspundere pentru fapta altei persoane.

Pentru a fi reținută existența unei fapte cu caracter disciplinar este necesar ca aceasta să fie constatată dincolo de orice îndoială și să rezulte cu certitudine din probele administrate în cauză, situație ce nu se regăsește în cauza de față .

Astfel, ceea ce se impută domnului procuror este conținutul unor mesaje postate sub pseudonim în cadrul grupului Facebook "B. judecătorilor", mesaje publicate într-un articol de presă.

Referitor la identificarea utilizatorului care s-a conectat în rețeaua Facebook cu numele pârâtului trimis în judecată disciplinară, se reține că grupurile Facebook le oferă proprietarilor de pagini o platformă și instrumentele necesare pentru a comunica. Pentru grupuri există 2 setări de confidențialitate: grupuri publice care pot fi accesate de orice persoană, iar conținutul mesajelor/postărilor este vizibil publicului și grupurilor private al căror conținut poate fi vizualizat doar de către membri.

Este cunoscut că pentru a crea un cont de Facebook este necesară introducerea unor date personale cum ar fi nume, prenume, adresa de e-mail, însă, este posibil, ca aceste date să fie fictive, fără a corespunde persoanei reale care administrează contul respectiv.

Analizând materialul probator administrat în cauză, Înalta Curte apreciază, în acord cu instanța disciplinară, că nu s-a făcut dovada faptului că mesajele sub forma capturilor de ecran au fost postate în grupul de socializare Facebook de domnul procuror.

Astfel, în condițiile în care prin probele administrate nu s-a stabilit cu certitudine identitatea autorului postărilor apărute pe grupul "B.", simpla apariție în presă a acestor mesaje nu poate face dovada în sine a existenței unei fapte care să poată să fie imputată domnului procuror.

În același sens se reține că nici jurnaliștii care au publicat mesajele respective și nici Inspecția Judiciară nu au avut acces în mod direct și nemijlocit la conținutul original al postărilor.

În plus, Inspecția Judiciară și-a probat acțiunea cu care a învestit instanța disciplinară cu copii ale capturilor de ecran, unde au fost evidențiate mesaje despre care se susține că ar fi fost postate pe grupul Facebook de utilizatorul "C.", care ar fi pseudonimul procurorului cercetat.

Se reține că sesizarea Inspecției Judiciare s-a realizat urmare a apariției unui articol de presă pe site-ul www.x.ro, articol care era însoțit de o serie de imagini-capturi de ecran ale mesajelor imputate domnului procuror.

Relativ la veridicitatea conținutului acestor mesaje, instanța supremă reține că Inspecția Judiciară nu a avut acces direct la mesajele postate pe grupul "B.", așa cum s-a arătat anterior, iar în judecata în fața secției nu s-a făcut dovada că postările făcute public ar aparține, în concret, domnului procuror.

Din această perspectivă, nu poate fi atrasă răspunderea disciplinară a domnului procuror pentru fapte ce aparțin unor utilizatori ai unei rețele de socializare doar pentru considerentul că acesta ar avea calitatea de membru al grupului "B.", în lipsa unor dovezi certe că postările reținute prin acțiunea disciplinară sunt reale și îi aparțin.

În consecință, Înalta Curte constată că probele administrate în cauză nu sunt apte să creeze convingerea, dincolo de orice dubiu, că afirmațiile imputate domnului procuror sunt reale și îi aparțin, astfel încât să poată antrena răspunderea disciplinară.

Așadar, este corectă aprecierea instanței disciplinare în sensul că circumstanțele de fapt reliefate de probatoriul administrat nu sunt suficiente, în lipsa unor elemente obiectivate într-o situație concretă, pentru a se constata fără echivoc atât sub aspectul elementului material al abaterii, cât și al urmărilor pretins a fi produse, dubiu ce profită pârâtului în aplicarea principiului in dubio pro reo (a se vedea în acest sens și Decizia nr. 116/2023 a Completului de 5 judecători).

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză de recurenta Inspecția Judiciară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Inspecția Judiciară împotriva Hotărârii nr. 9P din 13 septembrie 2023 pronunțate de secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 martie 2024.