ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3378/2021

Ședința publică din data de 3 iunie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Caraș-Severin sub nr. x/2009 la data de 21.07.2009, reclamantul Ministerul Apărării Naționale a solicitat instanței – în contradictoriu cu pârâții Orașul Băile Herculane, prin Primar, Consiliul local Băile Herculane și A. – să se dispună obligarea pârâților de a-i lăsa în deplină proprietate și posesie imobilul situat în str. x, "grădină în Lunca de sus cu construcție", înscris în CF nr. x Băile Herculane, nr. cadastral xb și, în consecință, să rectifice cartea funciară în sensul radierii dreptului de proprietate al Orașului Băile Herculane, din CF nr. x și restabilirii situației anterioare de carte funciară, prin reînscrierea dreptului de proprietate al reclamantului, în CF nr. x.

S-a solicitat totodată, evacuarea pârâtului A., de pe terenul ocupat fără drept și obligarea acestuia de a ridica construcțiile pe care reclamantul nu înțelege să le păstreze sau autorizarea acestuia de a le ridica pe cheltuiala pârâtului.

Prin precizarea de acțiune de la dosar, reclamantul Ministerul Apărării Naționale a chemat în judecată pe pârâții B., C. și soția D., E. și soția F., G. și soția H., S.C. I. S.R.L. și a solicitat să se dispună restituirea și lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a imobilului situat în str. x, nr. top. xb, înscris inițial în CF nr. x Băile Herculane. De asemenea, a solicitat anularea documentațiilor privind înscrierea drepturilor acestora în cartea funciară, să ridice (desființeze), pe cheltuiala lor construcțiile edificate pe teren fără acordul proprietarului; în situația în care nu se conformează dispoziției instanței, a solicitat autorizarea de a desființa, pe cheltuiala deținătorilor, construcțiile realizate fără drept.

Prin sentința civilă nr. 221 din 12 iulie 2019 a Curții de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a H.G. nr. 532/2002, s-au respins excepțiile lipsei capacitații procesuale de folosința și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Orașului Băile Herculane și a Primăriei Orașului Băile Herculane, s-a respins cererea formulată de reclamantul Ministerul Apărării Naționale în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Consiliul Local al Orașului Băile Herculane, Orașul Băile Herculane prin Primar, B., C., D., E., F., S.C. I. S.R.L., J., K. în calitate de unic moștenitor al lui A. - decedat, G., L., și M., având ca obiect excepția de nelegalitate a H.G. nr. 532/2002.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul Ministerul Apărării Naționale.

În motivarea recursului recurentul-reclamant a arătat că, în mod greșit, instanța de fond a apreciat că la data adoptării H.G. nr. 532/2002 imobilul în litigiu s-ar fi aflat în proprietatea Statului. Recurentul afirmă că între momentul înscrierii imobilului din 1928 în proprietatea Ministerului de Război și cel al înscrierii din 2003 nu a existat nicio altă înscriere, detentorii precari, inclusiv Statul Român nu au avut un titlu legal pentru deținerea imobilului. Înscrierea în cartea funciară din anul 2003 în favoarea Orașului Băile Herculane s-a făcut fără o operațiune de radiere a vechiului proprietar tabular ceea ce este nelegal.

Mai mult, se arată că dacă imobilul ar fi intrat în proprietatea Statului el ar fi aparținut domeniului public al acestuia nu domeniului public de interes local astfel încât înscrierea imobilului în domeniul public al unității administrativ teritoriale este nelegală și sub acest aspect.

În ceea ce privește aprecierea instanței de fond potrivit căreia, pe calea excepției de nelegalitate, s-ar fi formulat critici referitoare la HCM nr. 9/1960 recurentul arată că respectivul act a fost menționat la circumstanțierea situației de fapt pentru a arăta condițiile în care Ministerul a pierdut posesia dar din faptul că Statul Român nu a înscris proprietatea sa rezultă că această preluare a fost una abuzivă. Acest lucru a fost stabilit prin sentința civilă nr. 932/1999 prin care s-a reținut cu putere de lucru judecat faptul că prin HCM nr. 9/1960 s-a pierdut doar prerogativa dispoziției juridice fără a se transfera și dreptul de proprietate asupra imobilului. Imobilul în litigiu nu putea face parte din domeniul public al Statului Român și, implicit, nici al UAT Băile Herculane deoarece aceasta ar fi presupus existența unui titlu valabil, respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lui de către Stat. Aceste prevederi nu au fost respectate astfel încât preluarea imobilului a fost una abuzivă, dreptul de proprietate asupra acestuia nefiind niciodată pierdut de Ministerul Apărării Naționale și nici dobândit în mod legal noului dobânditor.

Recurentul critică și considerentele instanței potrivit cărora nu ar fi invocat aspecte ale nelegalității adoptării H.G. nr. 532/2002 prin raportare la care instanța să fie în măsură să facă o analiză a legalității actului contestat, arătând că atât prin excepția de nelegalitate, cât și prin răspunsul la întâmpinare a arătat că excepția vizează nelegalitatea înscrierii de către UAT Băile Herculane a imobilului în litigiu al cărui proprietar tabular este, din anul 1928, Ministerul Apărării Naționale în Inventarul bunurilor din domeniul public al orașului Băile Herculane în lipsa oricărui titlu valabil. Guvernul României a validat această înscriere fără să verifice situația juridică a imobilului în litigiu, schimbând regimul juridic al acestuia din bun aflat în proprietatea Ministerului Apărării Naționale în bun aparținând Orașului Băile Herculane.

Este criticată și constatarea instanței de fond referitoare la caracterul de utilitate publică al imobilului, recurentul arătând că această constatare este lipsită de orice utilitate practică atât timp cât titlul prin care acest bun a intrat în proprietatea UAT Băile Herculane este unul nevalabil.

Orice bun poate fi declarat de utilitate publică cu urmarea unei proceduri legale dar, conform art. 44 alin. (3) din Constituția României "Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire". Iar art. 1 din legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică stipulează că "exproprierea se poate face doar cu o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească". Așa cum s-a statuat în decizia civilă nr. 379/A/2000, nerecunoașterea dreptului de proprietate al Ministerului Apărării Naționale asupra imobilului în litigiu ar echivala cu o expropriere după anul 1990. Or, Ministerul Apărării Naționale nu a primit o dreaptă și prealabilă despăgubire nici în anul 1960 nici în anul 2003.

În cauză au formulat întâmpinări pârâții UAT Băile Herculane și Consiliul Local Băile Herculane, B., E., F., C., D., S.C. I. S.R.L., Guvernul României și G., solicitând respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând probele administrate în cauză Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Excepția de nelegalitate a fost formulată în cadrul unei acțiuni în revendicare prin care recurentul a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Orașul Băile Herculane, prin Primar, Consiliul local Băile Herculane și A. – să se dispună obligarea pârâților de a-i lăsa în deplină proprietate și posesie imobilul situat în str. x, "grădină în Lunca de sus cu construcție", înscris în CF nr. x Băile Herculane, nr. cadastral xb și, în consecință, să rectifice cartea funciară în sensul radierii dreptului de proprietate al Orașului Băile Herculane, din CF nr. x și restabilirii situației anterioare de carte funciară, prin reînscrierea dreptului de proprietate al reclamantului, în CF nr. x.

Prima instanță a respins excepția apreciind că principalele critici formulate de reclamant prin intermediul excepției de nelegalitate vizează exclusiv valabilitatea trecerii imobilului în litigiu din proprietatea Ministerului de Război în proprietatea Statului Român în anul 1960, nefiind invocate aspecte ale nelegalității adoptării H.G. nr. 532/2002, prin raportare la care instanța sa fie în măsură să facă o analiza a legalității actului contestat.

Deși recursul este structurat pe patru puncte, în esență este reluat același argument referitor la lipsa de valabilitate a HCM nr. 9/1960, susținută și de lipsa unei modificări a înregistrărilor din cartea funciară în care apare intabulat fostul Minister de Război începând cu anul 1928. Afirmând că înscrierea în inventarul bunurilor aparținând domeniului public al Orașului Băile Herculane a terenului în litigiu s-a făcut fără niciun titlu valabil recurentul nu face altceva decât să susțină că titlul care a întemeiat această înscriere, respectiv HCM nr. 9/1960, nu era valabil, preluarea realizată în perioada comunistă fiind una abuzivă. Așadar, în mod corect a constatat și prima instanță că toate criticile de nelegalitate privind H.G. nr. 532/2002 se referă la nevalabilitatea titlului în temeiul căruia s-a procedat la înscrierea în inventarul bunurilor din domeniul public al Orașului Băile Herculane a terenului revendicat în dosarul de fond, respectiv la lipsa de valabilitate a HCM 9/1960 prin care s-a procedat la trecerea imobilului din proprietatea Ministerului de Război în proprietatea Statului Român.

Prin recurs se încercă acreditarea tezei potrivit căreia lipsa de valabilitate a HCM nr. 9/1960 este un fapt stabilit și instanța ar fi trebuit să analizeze legalitatea actului contestat (H.G. nr. 532/2002) în raport cu această situație juridică or Înalta Curte de Casație și Justiție constată că o astfel de abordare nu era posibilă în condițiile în care HCM nr. 9/1960 nu a fost anulat, bucurându-se de prezumția de legalitate.

Existența unor considerente în cadrul unor hotărâri pronunțate în contradictoriu cu alte părți decât cele din prezentul litigiu prin care se fac aprecieri cu privire la efectele pe care le-a produs HCM nr. 9/1960 nu sunt suficiente pentru invalidarea actului respectiv.

Nici omisiunea de intabulare a dreptului Statului Român ulterior anului 1960 nu constituie un aspect relevant pentru excepția de nelegalitate de față întrucât tinde tot la punerea în discuție a legalității HCM 9/1960, nelegalitate H.G. nr. 532/2002 urmând să decurgă din eventuala nelegalitate a actului de preluare.

Aceste critici nu pot fi valorificate în cadrul unei excepții de nelegalitate întrucât, în acest cadrul procesual restrâns, se verifică doar legalitatea actului contestat fără a se putea antama probleme legate de valabilitatea actelor administrative pe care se sprijină actul cu privire la care s-a formulat excepția de nelegalitate.

Eventualul caracter abuziv al unei preluări realizate în perioada comunistă este de natură să deschidă calea unei acțiuni în revendicare, așa cum prevede art. 6 din legea 213/1998. Potrivit acestui text de lege " (1) Fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.

(2) Bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație.

(3) Instanțele judecătorești sunt competente să stabilească valabilitatea titlului."

În concluzie, așa cum a arătat prima instanță, criticile invocate de către reclamant în legătura cu trecerea în mod abuziv a terenului în litigiu în proprietatea Statului Român cu lezarea dreptului său de proprietate vor putea fi analizate în cadrul acțiunii în revendicare formulate în care, dacă părțile prezintă titluri provenind de la autori diferiți, instanța civilă învestită cu acțiunea în revendicare va fi îndrituită să le compare pentru a-l stabili pe cel preferabil, luând în considerare nu numai conformitatea cu legea din punct de vedere formal, ci și consistența drepturilor autorilor de la care provin titlurile.

Cât privește susținerea recurentului potrivit căreia, dacă imobilul ar fi intrat în proprietatea Statului el ar fi aparținut domeniului public al acestuia nu domeniului public de interes local, prima instanță a reținut faptul că în CF x Băile Herculane la data de 02.12.2003, pe parcela cu nr. top xb a fost evidențiată N. din str. x, imobil de utilitate publică care găzduiește dispensarul localității. Imobilul este același cu cel evidențiat în poziția 10 Anexa 5 din H.G. nr. 532/2002 însușită prin HCL nr. 16/20.04.2001. In cuprinsul raportului de expertiza întocmit în cadrul dosarului nr. x/2009 al Curții de Apel Timișoara, expertul O. precizează că în această clădire funcționează Stația de Ambulanță a Orașului Băile Herculane.

În raport de această destinație a bunului nu se poate susține că imobilul, prin natura sa sau prin lege, ar aparține domeniului public al statului, apartenența la domeniul public al localității fiind pe deplin justificată.

De altfel, criticile recurentului pe acest aspect sunt sumare, recurentul limitându-se să susțină că imobilul ar trebui, eventual, să aparțină domeniului public al Statului, dar fără să prezinte argumente concrete în susținerea acestui punct de vedere.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 din C. proc. civ. de la 1865, raportat la art. 20 din legea nr. 554/2004 Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Ministerul Apărării Naționale reprezentat de Direcția Generală Juridică împotriva sentinței civile nr. 221 din 12 iulie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată astăzi, 3 iunie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.