ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1218/2021

Ședința publică din data de 26 februarie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secția a II a civilă, de contencios administrativ si fiscal, complet specializat litigii cu profesioniștii, la data de 10.12.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.A. a solicitat in contradictoriu cu pârâta societatea B. S.R.L, în principal, să se constatate nulitatea relativă a actelor juridice intitulate Contracte subsecvente nr. x/18.01.2019 și nr y/19.07.2019 — atribuite în baza acordului cadru nr. C 26556/L/11.12.2018 LOT x încheiate cu pârâta, invocând eroarea esențială ca viciu de consimțământ, în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor privind modul de decontare/plată a prestațiilor, să se dispună anularea parțială a contractelor subsecvente menționate până la limita sumei de 499.507,16 RON la care se adaugă TVA și, pe cale de consecință să fie obligata pârâta la restituirea sumei de 937.883,48 RON la care se adaugă TVA, reprezentând suma achitată în plus de către reclamanta, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective și integrale.

În subsidiar s-a solicitat să se constatate eroarea de calcul în ceea ce privește suma achitată de reclamanta în plus și nedatorată, raportat la valoarea corectă a prestațiilor și în consecință, să se dispună rectificarea valorii contractelor până la limita sumei de 499.507,16 RON la care se adaugă TVA și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 937.883,48 RON la care se adaugă TVA.

Prin sentința nr. 274 din 8 iulie 2020, Tribunalul Sibiu – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.A. Prin C., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L, în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ si fiscal.

Prin sentința nr. 937/CA din 25 noiembrie 2020, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și de către pârâtă și, în consecință, a declinat competenta de soluționare în favoarea Tribunalului Sibiu.

Constatând ivit conflictul negativ de competență teritorială, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Obiectul principal al demersului judiciar inițiat de reclamantă, generator al conflictului negativ teritorial de competență, îl reprezintă constatarea nulității relative a actelor juridice intitulate contracte subsecvente nr. x/18.01.2019 și y/19.07.2019 atribuite în baza acordului cadru nr. C 26556/L/11.12.2008 LOT x, încheiate între reclamant și societatea pârâtă, pe motiv de eroare esențială ca viciu de consimțământ si anularea parțială a contractelor subsecvente până la limita sumei de 499.507,16 RON la care se adaugă T.V.A. și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 937.883,48 RON la care se adaugă TVA, reprezentând suma achitată în plus de către reclamantă și nedatorată.

În ceea ce privește competența materială de soluționare a cauzei s-a stabilit prin hotărâre definitiv că aceasta aparține secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, prin completuri specializate în achiziții publice.

În ceea ce privește instanța competentă teritorial să soluționeze prezentul litigiu, Înalta Curte reține că sunt aplicabile dispozițiile art. 53 din Legea 101/2016, potrivit cărora:"(1) Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziții publice."

În raport de această normă legală, chestiunea de drept care trebuie dezlegată în speță pentru a stabili instanța competentă din punct de vedere teritorial să judece prezenta cauză constă în a stabili care este autoritatea contractantă, în sensul art. 53 din Legea nr. 101/2016, potrivit contractelor administrative a căror anulare se solicită.

Din Acordul–cadru de lucrări nr. x/11.12.2018 și contractele subsecvente a căror anulare s-a solicitat s-a prevăzut că are calitate de Promitent -achizitor A. S.A. prin beneficiar C. care a și semnat aceste contracte în nume propriu.

Din conținutul contractelor administrative menționate rezultă că toate lucrările de execuție la care s-a obligat societatea pârâtă B. S.R.L. trebuiau realizate în beneficiul C., născându-se astfel un raport juridic obligațional direct între beneficiar și executant.

Prin urmare, faptul că C. are statut de sucursală față de A. S.A., neavând personalitate juridică, nu are relevanță în planul dreptului administrativ, deoarece ceea ce interesează din această perspectivă, este capacitatea administrativă a acestei entități.

Or, atâta vreme cât C. a intrat în relații contractuale directe cu executantul, asumându-și drepturi și obligații, în mod evident s-a produs o delegare de competențe administrativ-juridice de la societatea mamă către sucursală, situație transpusă și în plan procesual, în sensul în care capacitatea administrativă s-a concretizat în capacitatea de a sta în judecată în nume propriu prin dobândirea calității procesuale active de autoritate contractantă - beneficiară a contractelor administrative subsecvente a căror anulare se solicită.

Prin urmare, aplicând dispozițiile art. 53 din Legea nr. 101/2016, la cadrul procesual și situația concretă dedusă judecății rezultă că instanța competentă teritorial este cea de la sediul autorității contractante reclamante C., respectiv Tribunalul Sibiu – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.A. prin S.D.E.E. Sibiu și pe pârâta S.C. B. S.R.L., în favoarea Tribunalului Sibiu – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2021.