ÎCCJ, decizie (scj.ro #216848)

Regimul juridic al conflictelor de interese. Principiul proporționalității.

Cuprins pe materii:

Contenciosul administrativ reglementat prin legi speciale. Integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice. Regimul juridic al conflictelor de interese

Index:

Conflict de interese

Prejudiciu

Principiul proporționalității

Legea nr. 161/2003, art. 79 alin. (1) lit. c)

Dispozițiile prevăzute de art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 nu impun, pentru reținerea conflictului de interese, dovedirea unui rezultat concret de natură patrimonială, ci numai posibilitatea influențării deciziilor.

Scopul legiuitorului, după cum reiese din chiar titlul Legii nr. 161/2003, a fost acela de prevenire a corupției, urmărindu-se ca persoana care deține o demnitate/funcție publică să adopte o conduită preventivă, de natură să o împiedice să ajungă într-un conflict de interese.

Acest scop nu poate fi deturnat prin reținerea drept conflict de interese a unor acțiuni care au produs un prejudiciu minim sau inexistent sau care au fost determinate de împrejurări obiective pentru care nu se poate reține o culpă caracterizată sub forma intenției în privința subiectului conflictului.

Din perspectiva jurisprudenței europene, (Cauza C-40/21),  gravitatea consecințelor reținerii conflictului de interese impune o analiză riguroasă a proporționalității acestor consecințe cu fapta concretă săvârșită, cu luarea în considerare a întregului său context, a împrejurărilor justificate sau nu în mod obiectiv care au determinat-o, a prejudiciului produs prin raportare comparativă și la eventualul prejudiciu rezultat în cazul în care reclamantul ar fi rămas în pasivitate și nu ar fi semnat, a caracterului formal sau determinant al deciziei adoptate, al posibilităților concrete, nu doar teoretice și abstracte de evitare a conflictului de către subiectul acuzat de acesta.

ICCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1247 din 5 martie 2024

I.1. Obiectul acțiunii deduse judecății

Prin acțiunea în contencios administrativ, înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, Secția contencios administrativ și fiscal, la data de 13.01.2023, sub nr. de dosar x/59/2023, reclamantul A. formulează contestație împotriva raportului de evaluare nr. 58191/G/II/22.12.2022, emis de Agenția Națională de Integritate, solicitând instanței să dispună admiterea contestației și anularea raportului de evaluare nr. 58191/G/II/22.12.2022, emis de Agenția Națională de Integritate și, pe cale de consecință, constatarea inexistenței conflictului de interese și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

I.2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 129 din 21 martie 2023 a Curții de Apel Timișoara, Secția contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea în contencios administrativ exercitată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

I.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 129 din 21 martie 2023 a Curții de Apel Timișoara, Secția contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamantul, solicitând casarea sentinței civile, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și, rejudecând cauza pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, potrivit art. 453 C. proc. civ.

Apreciază că instanța de judecată a făcut o aplicare greșită a prevederilor legale, interpretând că, prin depunerea acelor deconturi justificative, fiul recurentului, exercitându-și profesia, ar avea un interes patrimonial care s-ar materializa în primirea unui salariu pentru activitatea de angajat, în condițiile în care salariul pentru munca prestată se limitează la o sumă fixă lunară, cu sau fără depunerea sau aprobarea vreunor deconturi. Fiul recurentului, care depune aceste deconturi justificative încă din anul 2014 și până în prezent, ele fiind aprobate corespunzător, indiferent de persoana care a fost sau este director adjunct al D.S.V.A. Timiș, nu este remunerat în funcție de deconturi aprobate sau respinse, iar actele semnate de recurent nu l-au avantajat și nici dezavantajat pe fiul recurentului.

Raționamentul expus în hotărârea atacată nu poate fi primit, deoarece nu sunt întrunite condițiile stabilite de legiuitor prin art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 pentru existența unui conflict de interese, respectiv: funcționarul public să ia o decizie în exercitarea funcției publice, iar decizia să depindă exclusiv de voința acestuia; să existe un interes personal, de natură patrimonială în luarea deciziei.

În ceea ce privește interesul personal, acesta trebuie să fie obligatoriu de natură patrimonială, aspect care rezultă expres din prevederile art. 70 și art. 19 lit. c) din Legea nr. 161/2003, și nu cum a interpretat curtea în mod eronat, invocând un interes profesional ca echivalent al interesului patrimonial. Legiuitorul nu interpretează interesul personal patrimonial sau folosul material în sens larg, ci restrâns, acela de folos material necuvenit, care ar putea fi dobândit doar ca urmare a calității deținute de persoana învestită cu autoritate publică, iar aceasta ar trebui să se folosească de calitatea sa pentru a exista un raport de cauzalitate, care să determine incompatibilitatea folosului dobândit de fiul acestuia.

În cazul licitației, S.C. B. S.R.L. a desemnat, înainte de a câștiga licitația, în conformitate cu caietul de sarcini, personalul care va lucra în cadrul fiecărei circumscripții în cazul în care va fi desemnată câștigătoare.

Decontul justificativ lunar cumulativ pentru consumul de produse medicinale veterinare imunologice și reagenți, produse parafarmaceutice pentru efectuarea acțiunilor sanitar-veterinare se întocmește pentru descărcarea din gestiune a produselor medicinale folosite în luna respectivă puse la dispoziția circumscripției de către D.S.V.S.A. Timiș pentru îndeplinirea programului strategic, nu are valoare financiară pentru prestator (doar pentru D.S.V.S.A.) și arată doar descărcarea de gestiune a produselor medicinale folosite, fără ca firma care 1-a folosit să câștige vreo sumă de bani din acest document.

I.4. Apărările formulate în cauză

Intimata Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că, în mod corect, instanța de fond a aplicat prevederile legale incidente.

Pentru perioada supusă evaluării, recurentul A. a deținut funcția de director executiv adjunct la Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Timiș (exercitare temporară/delegare atribuții funcție publică de conducere vacantă), în perioada 17.04.2019 - 25.11.2020, calitate în care a aprobat și semnat un număr de 23 de deconturi justificative pentru S.C. B. S.R.L, avizate de domnul C. - medic veterinar (rudă de gradul I - fiul persoanei evaluate), angajat în cadrul acestei societăți, cu contract individual de muncă, deconturi în urma cărora societatea comercială a încasat suma de 54.823,86 lei.

Criticile recurentului din cuprinsul recursului formulat împotriva sentinței de fond sunt nefondate și nu înlătură conflictul de interese reținut în sarcina sa prin raportul de evaluare contestat din următoarele considerente:

- În mod corect, instanța de fond a considerat că interesele patrimoniale ale fiului recurentului pot influența deciziile acestuia de aprobare a deconturilor întocmite, fiind incidentă situația prevăzută de art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, în care interesele patrimoniale ale fiului au influențat deciziile pe care recurentul le-a luat în exercitarea funcției publice.

- Dispozițiile art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 nu impun dovedirea unui rezultat concret de natură patrimonială, ci numai posibilitatea influențării deciziilor recurentului de interesele patrimoniale ale fiului acestuia.

În mod corect, instanța de fond a reținut faptul că recurentul, în calitatea sa de funcționar public, pentru evitarea conflictului de interese, avea obligația să se abțină să emită actele administrative, să încheie acte juridice ori să emită o dispoziție în executarea funcției, care ar produce un avantaj pentru sine sau pentru soția sa, cum este cazul în speță.

Contrar criticilor recurentului, în cauză sunt întrunite toate condițiile pentru existența unui conflict de interese, și anume: exercițiul unei demnități publice - reclamantul deținea funcția de director executiv adjunct la Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Timiș; existența unui interes personal - a aprobat și semnat un număr de 23 de deconturi justificative pentru S.C. B. S.R.L.; obținerea unui avantaj - în baza acestor acte s-au efectuat plăți de 54.823,86 lei pentru S.C. B. S.R.L, societate comercială unde fiul și soția reclamantului erau angajați în baza unor contracte individuale de muncă.

Având în vedere situația de fapt, corect, instanța de fond a reținut că ipoteza prevăzută de prevederile art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 sancționează cazurile în care interesele patrimoniale ale fiului reclamantului pot influența deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcției publice.

Recurentul A. avea obligația să se abțină de la aprobarea deconturilor justificative și să-l informeze de îndată pe șeful ierarhic, conform prevederilor art. 79 alin. (2) din același act normativ, prevedere legală ce nu a fost respectată de către acesta.

În ceea ce privește semnarea deconturilor justificative pentru S.C. B. S.R.L. de către recurent, corect, instanța de fond a reținut faptul că acesta a aprobat nu numai deconturi pentru consumul de produse medicinale veterinare (care nu implică plata unor sume de bani către B. S.R.L., ci confirmă consumul unor produse transmise spre consum de către D.S.V.S.A Timiș către societate), dar și alte tipuri de deconturi care implică aprobarea plății unor sume de bani către B. S.R.L., cum ar fi: deconturi justificative pentru încasarea contravalorii manoperei acțiunilor/serviciilor de înregistrare și identificare a animalelor și pentru efectuarea acțiunilor/serviciilor sanitar-veterinare.

Toate aceste deconturi, aprobate de recurent, în calitate de director executiv adjunct al D.S.V.S.A Timiș, au fost întocmite de fiul domniei sale în vederea producerii efectelor juridice prevăzute de lege în cazul contractelor încheiate cu această instituție de B. S.R.L. și sunt reglementate ca acte justificative în baza cărora respectivele societăți primesc sume de bani și probează consumul de produse medicinale în executarea contractelor încheiate cu D.S.V.S. Timiș, în baza aprobării acestora de către recurent.

Temeinic, instanța de fond reține faptul că, prin depunerea deconturilor, fiul recurentului avea cel puțin interesul profesional ca acestea să fie aprobate, spre a dovedi îndeplinirea sarcinilor de serviciu la care este obligat prin încheierea cu B. S.R.L. a contractului individual de muncă.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt și de drept relevante

Potrivit situației de fapt reținute de instanța de fond și necontestate în prezentul recurs, cu privire la recurentul-reclamant A., Agenția Națională de Integritate a reținut, prin raportul de evaluare nr. 58191/G/II/22.12.2022, nerespectarea regimului juridic al conflictelor de interese, întrucât acesta, în exercitarea funcției publice de director executiv adjunct în cadrul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Timiș, a aprobat un număr de 23 de deconturi justificative întocmite de către domnul C. (rudă de gradul I), în urma efectuării de acțiuni/servicii sanitar-veterinare, pentru S.C. B. S.R.L, societate în cadrul căreia acesta deține funcția de medic veterinar cu contract individual de muncă, deconturi în urma cărora S.C. B. S.R.L. a încasat suma de 54.823,68 lei.

Fără a contesta această situație de fapt, recurentul-reclamant, atât în fața primei instanțe, cât și în prezentul recurs a contestat calificarea acestei situații ca fiind un conflict de interese, susținând, în esență, că C., fiul său, este angajat al S.C. B. S.R.L. încă din anul 2012, remunerat cu salariu fix, conform contractului individual de muncă, pe care îl are încheiat cu firma prestatoare și își începe activitatea ca medic veterinar angajat la data de 10.11.2014 la C.S.V. Liebling, unde a efectuat acțiunile sanitare veterinare, identificările, le-a centralizat în documente justificative, a întocmit dosarele justificative, a semnat și ștampilat documentele din cadrul dosarelor justificative, în mod regulat, până la zi și a depus aceste deconturi justificative încă din anul 2014, acestea fiind aprobate corespunzător, indiferent de persoana care a fost sau este director adjunct al D.S.V.A. Timiș.

A mai susținut recurentul-reclamant că decontul justificativ lunar cumulativ pentru consumul de produse medicinale veterinare imunologice și reagenți (produse parafarmaceutice) nu are valoare financiară pentru prestator (ci doar pentru D.S.V.S.A.) și arată doar descărcarea de gestiune a produselor medicinale folosite, fără ca firma care le-a folosit să câștige vreo sumă de bani din acest document.

Pentru corecta stabilire a limitelor învestirii în prezenta cauză, Înalta Curte reține că nu formează obiectul prezentului recurs, fiind intrate în puterea lucrului judecat prin nepromovarea de către Agenția Națională de Integritate a unui recurs incident, considerentele instanței de fond potrivit cărora nu se poate reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 79 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

Prin urmare, obiectul prezentului recurs îl formează aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora:

„(1) Funcționarul public este în conflict de interese dacă se află în una dintre următoarele situații: c) interesele sale patrimoniale, ale soțului sau rudelor sale de gradul I pot influența deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcției publice.”.

Înalta Curte reține ca fiind aplicabile cauzei și dispozițiile art. 79 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora: „(2)

În cazul existenței unui conflict de interese, funcționarul public este obligat să se abțină de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii și să-l informeze de îndată pe șeful ierarhic căruia îi este subordonat direct. Acesta este obligat să ia măsurile care se impun pentru exercitarea cu imparțialitate a funcției publice, în termen de cel mult 3 zile de la data luării la cunoștință

.”

În raport de aceste dispoziții, Înalta Curte reține criticile recurentului ca fiind parțial fondate.

Astfel, în acord cu aceste dispoziții, existența conflictului de interese se verifică în situația în care decizia persoanei supuse interdicției legale este influențată sau prezintă riscul de a fi influențată de interesul său personal, al soției sau al rudelor și ar afecta major luarea deciziilor corecte și imparțiale de către acea persoană.

Înalta Curte reține ca fiind parțial corect raționamentul instanței de fond care a condus la reținerea stării de conflict de interese.

În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție confirmă interpretarea dată de instanța de fond a art. 70 din Legea nr. 161/2003, în sensul că legiuitorul nu pretinde, pentru constatarea existenței conflictului de interese, ca interesul personal de natură patrimonială al persoanei ce ocupă o funcție publică sau o demnitate publică să influențeze efectiv îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin în cadrul funcției sau demnității, fiind suficient, în acest scop, să se constate că acel interes este de natură să ridice suspiciuni asupra obiectivității acelei persoane în îndeplinirea atribuțiilor.

Cu toate acestea, instanța de fond a dat o interpretare superficială acestor texte de lege, arătând în mod abstract că: „

prin depunerea deconturilor, fiul reclamantului are

cel puțin interesul profesional

ca acestea să fie aprobate, spre a dovedi îndeplinirea sarcinilor de serviciu la care este obligat prin încheierea - cu B. S.R.L. - a contractului individual de muncă

”. Deși a reținut corect, amplu și detaliat circumstanțele de fapt, instanța de fond nu a procedat la o analiză reală a implicațiilor și gravității faptei imputate reclamantului, a eventualului prejudiciu produs, precum și la o justă punere în balanță a intereselor potențial afectate în cauză.

Înalta Curte subliniază rolul fundamental al garanțiilor procedurale în litigiile care, precum cel de față, produc consecințe ireversibile de o gravitate deosebită asupra carierei profesionale a recurentului printr-o eventuală constatare a conflictului de interese.

Instanța de fond nu a avut în vedere toate împrejurările relevante ale cauzei, inclusiv din perspectiva criteriul proporționalității, o cerință pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-40/21, a apreciat că instanța trebuie să o aibă în vedere în analiza legalității raportului de evaluare, de vreme ce o eventuală constatare a legalității acestuia este urmată automat de aplicarea unor sancțiuni de o gravitate deosebită.

În acest sens, instanța europeană a subliniat că aplicarea legislației în materie de incompatibilități trebuie să conducă la aplicarea unei sancțiuni adecvate gravității încălcării pe care o reprimă, ținând seama de obiectivul de a asigura integritatea și transparența în exercitarea funcțiilor și a demnităților publice, precum și de a preveni corupția instituțională. Această situație nu s-ar regăsi atunci când, în mod excepțional, având în vedere obiectivul amintit, comportamentul ilicit constatat nu prezintă niciun element de gravitate, în timp ce impactul măsurii respective asupra situației personale, profesionale și economice a acestei persoane se dovedește deosebit de grav.

Dreptul la o cale de atac efectivă presupune, printre altele, ca titularul acestui drept să poată avea acces la o instanță competentă să asigure respectarea drepturilor care îi sunt garantate de dreptul Uniunii și, în acest scop, să examineze toate aspectele de drept și de fapt pertinente pentru soluționarea litigiului cu care este sesizată. În speță, acest drept presupune ca instanța să poată controla legalitatea raportului de evaluare care îl privește pe reclamant și, dacă este cazul, să anuleze raportul respectiv, precum și sancțiunile aplicate în temeiul acestuia, inclusiv sub aspectul criteriului proporționalității.

Prin raportare la natura faptei de conflict de interese, faptă ilicită care impune cu necesitate reținerea atât a existenței unei acțiuni contrare normelor de drept apărate de legiuitor cu prilejul incriminării, dar și a vinovăției persoanei în cauză, rezultă că instanța nu a motivat corespunzător modalitatea concretă în care aceste două elemente au fost reținute în cauză în ceea ce îl privește pe recurentul-reclamant.

Plecând de la natura juridică ilicită a conflictului de interese, aceasta presupune în mod obligatoriu acțiuni materiale concrete ale persoanei în cauză și aspecte de imputabilitate, nefiind admis ca aceasta să subziste doar în contextul unor acțiuni ce nu îi pot fi imputate.

Prin urmare, cercetarea judecătorească este incompletă, inclusiv din perspectiva analizării acestor elemente.

Înalta Curte reiterează, în considerentele ce urmează, circumstanțele pe care reclamantul le-a invocat prin cererea de chemare în judecată și pe care instanța de fond le-a reținut în mod corect, lăsând însă neantamate eventualele consecințe pe care acestea le-ar avea din perspectiva criteriul proporționalității, o analiză care se impunea a fi făcută în lumina jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene din cauza C-40/21.

Astfel, se impunea ca instanța de fond să analizeze din perspectiva criteriului proporționalității următoarele aspecte pe care, în mod corect, le-a reținut ca situație de fapt:

- Faptul că Agenția Națională de Integritate nu contestă legalitatea contractului încheiat de Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Timiș cu B. S.R.L., nici legalitatea plăților făcute de Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Timiș acestei societăți și care au fost aprobate de alți directori adjuncți ai acestei instituții și nu a reproșat un conflict de interese în cazul celorlalți directori adjuncți, ci numai în situația reclamantului, raportat la relația de rudenie a reclamantului cu fiul său, care este angajatul B. S.R.L.

- Faptul că reclamantul a semnat și aprobat și alte deconturi emise de B. S.R.L., dar semnate de alți medici veterinari, iar nu de fiul reclamantului, ceea ce implică faptul că Agenția Națională de Integritate nu reproșează reclamantului aprobarea tuturor deconturilor depuse de B. S.R.L., ci numai a acelora întocmite și semnate de fiul reclamantului.

- Faptul că și soția reclamantului este angajata B. S.R.L., fără ca Agenția Națională de Integritate să își întemeieze actul numai pe simpla calitate de angajați ai B. S.R.L. a fiului și soției reclamantului, temeiul pretinsului conflict de interese constituindu-l exclusiv aprobarea de către reclamant a deconturilor întocmite și semnate de fiul său, în calitate de angajat al B. S.R.L., iar nu aprobarea de către reclamant a tuturor deconturilor depuse de această societate la Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Timiș.

- Faptul că reclamantului nu i se reproșează existența unui interes patrimonial personal în speță, ci existența unui interes patrimonial al fiului său, în calitate de angajat al B. S.R.L. și de semnatar al deconturilor depuse spre aprobare la Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Timiș.

- Urmează a fi avută în vedere în analiza raportului de proporționalitate natura juridică și finalitatea acestor deconturi, după distincțiile corect reținute de instanța de fond, respectiv dacă este vorba despre deconturi pentru consumul de produse medicinale veterinare (care nu implică plata unor sume de bani către B. S.R.L., ci confirmă consumul unor produse transmise spre consum de către D.S.V.S.A Timiș către societate), deconturi justificative pentru încasarea contravalorii manoperei acțiunilor/serviciilor de înregistrare și identificare a animalelor sau deconturi justificative pentru efectuarea acțiunilor/serviciilor sanitar-veterinare prevăzute în Programul acțiunilor de supraveghere, prevenire și control al bolilor la animale, al celor transmisibile de la animale la om, protecția animalelor și protecția mediului, de identificare și înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor, caprinelor și ecvideelor, categorii de deconturi ce implică aprobarea plății unor sume de bani către B. S.R.L.

- Afirmația reclamantului, reținută ca fiind reală de către instanța de fond, conform căreia sumele respective revin B. S.R.L., iar nu fiului său, care este remunerat sub forma unui salariu lunar.

Înalta Curte nu contrazice cele reținute de către instanța de fond, în sensul că dispozițiile art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 nu impun, pentru reținerea conflictului de interese, dovedirea unui rezultat concret de natură patrimonială, ci numai posibilitatea influențării deciziilor reclamantului de interesele patrimoniale ale fiului său, însă reafirmă necesitatea analizării cauzei din perspectiva criteriului proporționalității, cu luarea în considerare a circumstanțelor particulare ale acesteia: preexistența contractului de muncă, lipsa influenței asupra salariului, care a rămas fix, semnarea deconturilor indiferent de cine erau depuse și indiferent de cine era director, natura juridică a acestor deconturi, dacă reprezintă veritabile operațiuni juridice sau doar operațiuni materiale necesare derulării unor raporturi juridice distincte și preexistente, încheiate între alte părți contractuale, efectele lor juridice și patrimoniul în care se produc, finalitatea acestora.

Din perspectiva acestei analize de proporționalitate nu se poate reține, fără a se încălca cele cu caracter obligatoriu, statuate prin jurisprudența CJUE citată, ca fiind complet lipsită de importanță, așa cum a apreciat instanța de fond, lipsa prejudiciului sau lipsa folosului patrimonial pentru fiul reclamantului.

Nu mai puțin, se impunea o analiză a  probabilității concrete, susținute de indicii temeinice, iar nu doar teoretice, ca decizia recurentului de a semna acele deconturi să fi fost influențată de relația de rudenie cu cel care efectuează operațiunea de depunere a acestora, fără un beneficiu patrimonial direct din această operațiune materială.

Deși a reținut în detaliu toate aceste circumstanțe, instanța s-a limitat la o aplicare formalistă a textelor de lege mai sus citate, fără o analiză în concret a consecințelor faptei imputate reclamantului, a implicațiilor pe care aceste circumstanțe le aveau din perspectiva criteriului proporționalității.

Scopul legiuitorului, după cum reiese din chiar titlul Legii nr. 161/2003, a fost acela de prevenire a corupției, urmărindu-se ca persoana care deține o demnitate/funcție publică să adopte o conduită preventivă de natură să o împiedice să ajungă într-un conflict de interese.

Acest scop nu poate fi deturnat prin reținerea drept conflict de interese a unor acțiuni care au produs un prejudiciu minim sau inexistent sau care au fost determinate de împrejurări obiective pentru care nu se poate reține o culpă caracterizată sub forma intenției în privința subiectului conflictului.

Din perspectiva jurisprudenței europene mai sus citate, gravitatea consecințelor reținerii conflictului de interese impune o analiză riguroasă a proporționalității acestor consecințe cu fapta concretă săvârșită, cu luarea în considerare a întregului său context, a împrejurărilor justificate sau nu în mod obiectiv care au determinat-o, a prejudiciului produs prin raportare comparativă și la eventualul prejudiciu rezultat în caz în care reclamantul ar fi rămas în pasivitate și nu ar fi semnat, a caracterului formal sau determinant al deciziei adoptate, al posibilităților concrete, nu doar teoretice și abstracte, de evitare a conflictului de către subiectul acuzat de acesta.

Procedând la o analiză exclusiv formală a dispozițiilor legale mai sus amintite, fără o analiză în concret a tuturor aspectelor mai sus evidențiate, instanța de fond a interpretat și aplicat greșit aceste dispoziții legale, prin neluarea în considerare a jurisprudenței europene în lumina cărora trebuiau interpretate.

Reținând incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct.8 C. proc. civ., Înalta Curte concluzionează în sensul admiterii recursului și casării sentinței atacate.

Cu ocazia rejudecării cauzei după casarea cu trimitere, instanța de fond va fi ținută, prin raportare la decizia CJUE, C-40/21, să facă o analiză a raportului de evaluare atacat, inclusiv din perspectiva principiului proporționalității între eventualele abateri de la regimul conflictului de interese și consecințele pe care reclamantul-recurent ar urma să le suporte, ținându-se seama de gradul de vinovăție al acestuia, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei. În acest sens, instanța de fond va analiza cauza din perspectiva tuturor aspectelor mai sus reliefate ca fiind relevante pentru analiza criteriului proporționalității, urmând, de asemenea, să stabilească nu doar latura obiectivă a incompatibilității, ci și vinovăția, ca element subiectiv al acesteia.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004  Înalta Curte a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.