ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 931/2024

Ședința publică din data de 15 februarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 07.03.2023 reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, pronunțarea unei hotărâri prin care:

- să se constate vătămarea drepturilor si intereselor sale legitime în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;

- obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 si art. 60, din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în M.Of. nr. 41 din 13.01.2023.

- obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne să restituie sumele reținute din pensie rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificarile aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 si art. 60 din Legea nr. 223/2015, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 15.06.2016 si H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicate în M.Of. nr. 41 din 13.01.2023, art. I și art. 2, conform gradului colonel, sume actualizate cu indicele de inflație, dacă este cazul și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Reclamantul a invocat și excepția de neconstituționalitate extrinsecă a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție, care afectează ordonanța de urgență în ansamblul său.

Prin sentința nr. 950 din data de 31 august 2023 Tribunalul Timiș, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că obiectul cererii deduse judecății, nu poate fi supus jurisdicției de asigurări sociale, el vizând un act administrativ cu caracter normativ emis o autoritate publică centrală. Astfel, reclamantul solicită, în primul rând, să se constate că actualizarea pensiei prin aplicarea dispozițiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, a cărei neconstituționalitate se invocă, reprezintă o măsură care a condus la vătămarea drepturilor și intereselor legitime ale reclamantului, iar ca și accesoriu, restituirea eventualelor diferențe dintre drepturile de asigurări sociale cuvenite ca urmare constatării neconstituționalității ordonanței de urgență de modificare a legii pensiilor militare de stat, O.U.G. nr. 59/2017 și cele deja încasate.

Totodată, în cuprinsul acțiunii reclamantul a precizat în mod expres că în drept înțelege să invoce prevederile art. 9 alin. (1), (4) și (5) din Legea nr. 554/2004. În acest context, instanța a apreciat că diferențele de prestații de drepturi de asigurări sociale sunt solicitate nu ca o consecință a nerespectării vreunui contract de asigurare socială sau a recalculării pensiei, după anularea unei decizii de pensionare, ci cu titlu de despăgubiri pentru pretinsul prejudiciu cauzat reclamantului prin O.U.G. nr. 59/2017. Cu alte cuvinte, fundamentul obligației de reparare a vătămării invocate de către reclamant îl reprezintă adoptarea ordonanței considerate neconstituțională.

Întrucât O.U.G. nr. 59/2017 este un act administrativ cu caracter normativ emis de o autoritate publică centrală, s-a apreciat că revine Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cererii.

Prin sentința nr. 684 din data de 15 noiembrie 2023 Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Timiș, secția I civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că obiectul acțiunii introductive de instanță privește dreptul la pensie al reclamantului, care solicită recalcularea și restituirea unor sume reținute din pensie ca urmare a intervenirii modificărilor legislative, astfel încât, deși reclamantul a invocat ca temei în drept al acțiunii sale dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, acțiunea nu este de competența instanțelor de contencios administrativ.

În cauza de față nu se solicită despăgubiri de la Guvernul României (ci doar asigurarea fondurilor), nici anularea unui act administrativ, nici obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative, ci efectuarea unui calcul diferit, de către plătitorul pensiei, a sumelor de bani care reprezintă actualizarea pensiilor militare.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Aspectul care a generat prezentul conflict negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

În speță, reclamantul se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, pe care o consideră neconstituțională, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Așadar, cererea privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca și temei juridic al cererii de chemare în judecată, "(1)Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. … (5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

De asemenea, prevederile art. 10 alin. (1) din același act normativ stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ, respectiv poziționarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

Raportat la scopul urmărit prin introducerea acțiunii pe rolul instanței de judecată, respectiv la obiectul acțiunii constând în obligarea autorităților pârâte (autorități publice centrale) la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ prin care să se dispună încetarea vătămării, fără a privi aspecte în legătură cu impozite, taxe, contribuții, Înalta Curte constată că, în speță, este determinant criteriul rangului central al autorității pârâte, iar competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul reclamantul.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 15 februarie 2024.