ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 827/2024

Ședința publică din data de 14 februarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată la data de 06.10.2022 inițial pe rolul Tribunalului Cluj, secția civilă, reclamanta societatea A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei Societatea Națională de Transport Feroviar de călători CFR Călători S.A. la încheierea unui act adițional privind majorarea prețului acordului cadru nr. 25/07.05.2019 și a contractului subsecvent nr. x/29.04.2022 cu rata inflației, 22,39% de la data formulării cererii, până la executarea integrală a contractului subsecvent.

1.2. Prin cererea din data de 10.07.2023, reclamanta a precizat cererea de chemare în judecată în sensul micșorării cuantumului obiectului acesteia, solicitând obligarea pârâtei la încheierea unui act adițional privind majorarea prețului contractual cu rata inflației 22,39% exclusiv pentru 4 vagoane din cele 16, obiect al contractului subsecvent nr. x/29.04.2022.

2.1. Prin sentința civilă nr. 2054 din data de 3 octombrie 2023, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului București - complet specializat de achiziții publice.

În motivarea acestei soluții, Tribunalul Cluj a reținut, în esență, că părțile au inserat în contract o clauză de atribuire a competenței în favoarea instanțelor de la sediul achizitorului, adică autoritatea contractantă, iar adoptarea de către legiuitor a unei norme de competență alternativă (art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016), ce fac trimitere la secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul, nu este de natură să anihileze clauza atributivă de competență stipulată de părți.

Făcând trimitere la dispozițiile art. 1203 și art. 1266 C. civ., Tribunalul Cluj a opinat că intenția concordantă a părților s-a referit la atribuirea de competență în favoarea instanțelor judecătorești de la sediul achizitorului, iar prin această clauză nu se derogă de la competența instanțelor judecătorești, ci doar se alege una dintre instanțele, deopotrivă competente teritorial, atât la momentul încheierii contractului subsecvent, cât și la momentul sesizării instanței de judecată.

A mai arătat instanța că atâta vreme cât prin contract părțile au înțeles ca doar instanța de la sediul entității contractante să fie cea competentă teritorial, rezultă că la momentul inițierii demersului juridic reclamantul nu mai avea posibilitatea de a alege dintre cele două instanțe, astfel cum i-ar fi permis art. 53 din Legea nr. 101/2016.

2.2. Prin sentința civilă nr. 6096 din data de 23 noiembrie 2023, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis, la rându-i, excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

În motivarea soluției astfel dispuse, Tribunalul București a apreciat, în esență, că dispozițiile art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016 sunt derogatorii de la dreptul comun, întrucât nu vizează competența relativă la litigii privind simple bunuri sau alte drepturi de care părțile pot dispune liber, ci litigiul privește contracte de drept public, cu un regim juridic încorsetat de reguli imperative, ceea ce presupune că se aplică strict.

A mai arătat Tribunalul București că motivul pentru care antereferitele prevederi normative instituie competența alternativă nu este dat de protejarea uneia dintre părți, așa cum se întâmplă în cazul tipic din dreptul comun, ci rațiunea are în vedere soluționarea cu celeritate a cauzei.

De asemenea, Tribunalul București a argumentat și în sensul că, în raport de dispozițiile art. 1203 C. civ., prevederile contractuale invocate în speță cu titlu de clauză atributivă de competență ar fi unele standard și nu au fost acceptate în mod expres, în scris, motiv pentru care, nefiind întrunită această condiție, clauza nu produce efecte.

Analizând prezentul conflict negativ de competență, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluționării în prezentul regulator de competență, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul negativ între cele două instanțe care și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces (Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale) îl constituie, pe de o parte, problema calificării ce poate fi dată unei clauze contractuale, în sensul de a se aprecia dacă aceasta reprezintă sau nu o clauză atributivă de competență, iar, pe de altă parte, aspectul identificării instanței competente teritorial să judece cauza pendinte.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost aceasta precizată la data de 10.07.2023, se urmărește în esență modificarea contractului sectorial de prestări servicii nr. x/29.04.2022 .

În ceea ce privește chestiunea naturii clauzei contractuale cuprinse în art. 21.2 din contractul sectorial de prestări servicii nr. x/29.04.2022 coroborată cu clauza 10.2 din acordul cadru sectorial de servicii nr. x/07.05.2019, Înalta Curte reține că potrivit art. 126 alin. (1) C. proc. civ. "Părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă."

Astfel, o clauză contractuală ce privește mecanismele de soluționare a litigiilor apărute între părți nu dobândește calitatea de clauză atributivă de competență în orice situație, ci exclusiv în ipoteza în care sunt întrunite condițiile impuse de art. 126 alin. (1) C. proc. civ., iar una dintre aceste condiții este cea a lipsei unei competențe reglementate în plan legislativ în mod exclusiv.

Deși prin art. 21.2 din contractul sectorial de prestări servicii nr. x/29.04.2022, ce reia, în esență, clauza 10.2 din acordul cadru sectorial de servicii nr. x/07.05.2019, părțile au arătat că, în situația în care încercarea de rezolvare amiabilă a eventualelor dispute ivite între părțile contractante în legătură sau în cadrul îndeplinirii contractului, va eșua, diferendele se vor soluționa de instanțele judecătorești competente de la sediul entității contractante, Înalta Curte consideră că această prevedere contractuală nu are natura juridică a unei clauze atributive de competență producătoare de efecte juridice valide.

Din această perspectivă se reține că, în materia contractelor de achiziții publice, ce sunt contracte administrative, iar nu de drept privat, și prin care se urmărește realizarea unui interes general, supus unui regim de putere publică, este incidentă Legea nr. 101/2016, ce conține norme proprii de competență, derogatorii de la dreptul comun.

Potrivit prevederilor art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016 în forma în vigoare la data formării acordului de voință al părților exprimat prin contractul sectorial de prestări servicii nr. x/29.04.2022 (relevante în privința evaluării naturii juridice a clauzei contractuale) "Litigiile și cererile care decurg din executarea contractelor administrative și cele care decurg din rezilierea, rezoluțiunea, denunțarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziție publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul".

Astfel de prevederi normative, de ordine publică, reglementau, la momentul formării acordului de voință al părților, reguli exclusive de determinare a instanței competente teritorial, aplicabile în mod specific în materia executării lato sensu a contractelor de achiziție publică și care nu puteau fi restrânse prin voința părților contractante, cu neobservarea legii speciale.

Pe cale de consecință, aceste reglementări intră în categoria celor vizate de teza finală a art. 126 alin. (1) C. proc. civ., ce înlătură posibilitatea părților de a dispune, prin contract, asupra instanței competente, motiv pentru care art. 21.2 din contractul sectorial de prestări servicii nr. x/29.04.2022, coroborat cu clauza 10.2 din acordul cadru sectorial de servicii nr. x/07.05.2019, nu are natura unei clauze atributive de competență, în sensul art. 126 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce privește aspectul identificării instanței competente teritorial să judece cauza pendinte, în raport și de aspectele statuate prin Decizia RIL nr. 11/2023, Înalta Curte, în aplicarea art. 24 C. proc. civ. și față de data formulării cererii de chemare în judecată (06.10.2022), reține incidența prevederilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, în forma modificată prin Legea nr. 202/2022, respectiv "Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția căruia are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziții publice, în termen de 45 de zile".

În virtutea acestui text normativ, reclamanta avea deschisă opțiunea alegerii oricăreia dintre cele două instanțe deopotrivă competente teritorial, opțiune pe care aceasta a exercitat-o în condițiile art. 116 C. proc. civ., învestind cu soluționarea prezentei cauze instanța în circumscripția căreia se află sediul său social, mai precis Tribunalul Cluj.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta societatea A. S.A. și pe pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători - CFR Călători S.A., în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 14 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.