ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6135/2023

Ședința publică din data de 14 decembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț la data de 16.02.2023, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne:

- să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;

- obligarea pârâtului Guvernul României la asigurarea fondurilor pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 23/2015, rezultate din aplicarea Legii nr. 153/2017, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 și H.G. nr. 28/2023;

- obligarea pârâtei casa Sectorială de pensii a Ministerului Afacerilor Interne la restituirea sumelor reținute din pensie rezultate din indexarea și actualizarea pensiei, raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 5/2017 asupra prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 și H.G. nr. 28/2023, conform gradului de colonel deținut, sume actualizate cu indicele de inflație, dacă este cazul, și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Reclamantul a invocat și excepția de neconstituționalitate extrinsecă a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și alin. (5), art. 79 alin. (1) și art. 147 alin. (4) din Constituția României, care afectează O.U.G. nr. 59/2017 în ansamblul său.

Prin sentința nr. 560 din data de 25 mai 2023 Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ a admis excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei, invocată de pârâtul Guvernul României și a declinat competența de soluționare a cererii, având ca obiect pretenții derivate dintr-un act administrativ, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne și Guvernul României, în favoarea Curții de Apel Bacău, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că obiectul cererii deduse judecății, nu poate fi supus jurisdicției de asigurări sociale, el vizând un act administrativ cu caracter normativ emis o autoritate publică centrală. Astfel, reclamantul solicită, în primul rând, să se constate că actualizarea pensiei prin aplicarea dispozițiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, a cărei neconstituționalitate se invocă, reprezintă o măsură care a condus la vătămarea drepturilor și intereselor legitime ale reclamantului, iar ca și accesoriu, restituirea eventualelor diferențe dintre drepturile de asigurări sociale cuvenite ca urmare constatării neconstituționalității ordonanței de urgență de modificare a legii pensiilor militare de stat, O.U.G. nr. 59/2017 și cele deja încasate.

Totodată, în cuprinsul acțiunii reclamantul a precizat în mod expres că în drept înțelege să invoce prevederile art. 9 alin. (1), (4) și (5) din Legea nr. 554/2004. În acest context, instanța a apreciat că diferențele de prestații de drepturi de asigurări sociale sunt solicitate nu ca o consecință a nerespectării vreunui contract de asigurare socială sau a recalculării pensiei, după anularea unei decizii de pensionare, ci cu titlu de despăgubiri pentru pretinsul prejudiciu cauzat reclamantului prin O.U.G. nr. 59/2017. Cu alte cuvinte, fundamentul obligației de reparare a vătămării invocate de către reclamant îl reprezintă adoptarea ordonanței considerate neconstituțională.

Întrucât O.U.G. nr. 59/2017 este un act administrativ cu caracter normativ emis de o autoritate publică centrală, s-a apreciat că revine Curții de Apel Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cererii.

Prin sentința nr. 102 din data de 10 octombrie 2023 Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei privind acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne și Guvernul României, în favoarea Tribunalului Neamț, secția I civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru regulator de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că obiectul acțiunii introductive de instanță privește dreptul la pensie al reclamantului, care solicită recalcularea și restituirea unor sume reținute din pensie ca urmare a intervenirii modificărilor legislative, astfel încât, deși reclamantul a invocat ca temei în drept al acțiunii sale dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, acțiunea nu este de competența instanțelor de contencios administrativ.

Raportat la dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, art. 1, art. 101, art. 102 și art. 104 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, s-a apreciat că litigiul trebuie să fie judecat de către un complet specializat pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Aspectul care a generat prezentul conflict negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

În speță, reclamantul se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, pe care o consideră neconstituțională, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Așadar, cererea privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca și temei juridic al cererii de chemare în judecată, "(1)Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. … (5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

De asemenea, prevederile art. 10 alin. (1) din același act normativ stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ, respectiv poziționarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

Raportat la scopul urmărit prin introducerea acțiunii pe rolul instanței de judecată, respectiv la obiectul acțiunii constând în obligarea autorităților pârâte (autorități publice centrale) la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ prin care să se dispună încetarea vătămării, fără a privi aspecte în legătură cu impozite, taxe, contribuții, Înalta Curte constată că, în speță, este determinant criteriul rangului central al autorității pârâte, iar competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul reclamantul.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal .

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 14 decembrie 2023.