ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5363/2023

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. 1. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21.02.2023 pe rolul Tribunalului Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017; să fie obligat pârâtul Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 cu privire la art. 59 și art. 60 din Legea nr. 23/2015, rezultate din aplicarea Legii nr. 153/2017, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 04.07.2017 (recalculare) și H.G. nr. 28/2023, precum și obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne să restituie sumele reținute din pensie, rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 5/2017 asupra prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 04.07.2017 (recalculare) și H.G. nr. 28/2023, conform gradului de colonel deținut, sume actualizate cu indicele de inflație, la care să se adauge dobânda legală penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

În considerentele sentinței s-a reținut că la termenul din 16.06.2023, s-a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale, reținându-se că reclamantul a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017 și suspendarea judecării cauzei, conform art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea excepției invocate.

Față de obiectul cererii dedus judecății, instanța a reținut că aceasta nu poate fi supusă jurisdicției de asigurări sociale, fiind vorba de o cerere în contencios administrativ, prin care se contestă un act administrativ cu caracter normativ emis o autoritate publică centrală.

Astfel, a reținut atribuțiile caselor de pensii sectoriale, astfel cum sunt prevăzute prin art. 88 din Legea nr. 223/2015, precum și dispozițiile art. 101 din același act normativ, potrivit cărora litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale.

Or, în cauză se solicită în primul rând să se constate că actualizarea pensiei prin aplicarea dispozițiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, a cărei neconstituționalitate se invocă, reprezintă o măsură care a condus la vătămarea drepturilor și intereselor legitime ale reclamantului, iar în mod accesoriu, a solicitat restituirea eventualelor diferențe dintre drepturile de asigurări sociale cuvenite ca urmare a constatării neconstituționalității O.U.G. nr. 59/2017, și cele deja încasate.

Astfel cum a subliniat reclamantul, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, iar diferențele de prestații de drepturi de asigurări sociale sunt solicitate nu ca o consecință a nerespectării vreunui contract de asigurare socială sau a recalculării pensiei, după anularea unei decizii de pensionare, ci este vorba despre despăgubiri pentru pretinsul prejudiciu cauzat reclamantului prin O.U.G. nr. 59/2017.

S-a mai reținut că împrejurarea că acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 poate avea ca obiect doar acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, în condițiile în care printr-o astfel de acțiune se cere anularea actelor administrative emise în baza acestora sau, după caz, obligarea autorității publice la emiterea unui act administrativ sau realizarea unei anumite operațiuni administrative reprezintă un aspect care privește admisibilitatea cererii, iar nu competența soluționării acesteia.

Conform art. 95 pct. 1 din C. proc. civ., tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, iar potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 96 pct. 1 din C. proc. civ., Curțile de Apel judecă în primă instanță, cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale.

2.2 Prin sentința nr. 89/2023 din data de 21 septembrie 2023, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț; a constatat intervenit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că la termenul din data de 21.09.2023, a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale, întemeiate pe art. 101 din Legea nr. 223/2015.

Reclamantul A. a formulat precizări, prin care a susținut că instanța competentă este Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Curtea de Apel a constatat că stabilirea competenței materiale de soluționare a acțiunii depinde de determinarea naturii juridice a cauzei deduse judecății, iar din examinarea cererii de chemare în judecată reiese că obiectul acțiunii introductive privește dreptul la pensie al reclamantului, care solicită recalcularea și restituirea unor sume reținute din pensie ca urmare a intervenirii modificărilor legislative.

În acest sens, a reținut dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, ale art. 1 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, precum și art. 100 și 101 din Legea nr. 223/2015, potrivit cărora jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale și curți de apel, iar litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale.

De asemenea, potrivit art. 102 din Legea nr. 223/2015:

"Cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul", iar potrivit art. 104 din Legea nr. 223/2015:

"prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare".

Potrivit art. 40 alin. (3) din Legea nr. 304/2022:

"În cadrul tribunalelor funcționează, în raport cu complexitatea și numărul cauzelor, secții sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, (…) cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale".

Pe cale de consecință, litigiul referitor la jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat se judecă conform procedurii determinate prin Legea nr. 223/2015, de către completul specializat pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Totodată, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 alin. (2) "Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară".

În acest sens, invocă jurisprudența ÎCCJ, secția de contencios administrativ și fiscal, constând în deciziile nr. 3526/2011 și nr. 3792/2011.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și Guvernul României, ce vizează, astfel cum a precizat reclamantul, acordarea de despăgubiri, constând în prejudiciul cauzat reclamantului prin O.U.G. nr. 59/2017, nefiind vorba în cauză de o consecință a nerespectării vreunui contract de asigurare socială sau a recalculării pensiei, după anularea unei decizii de pensionare.

Prin art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu s-au modificat art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, împrejurare ce stă la baza presupusului prejudiciu solicitat de către reclamant prin acțiunea de față.

Conform dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.

Pentru stabilirea competenței materiale și teritoriale a instanței, Înalta Curte va avea în vedere dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora:

"(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Dispozițiile art. 10 alin. (3) din același lege reglementează competența teritorială și menționează în mod expres că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Astfel, față de rangul central al autorității pârâte față de care reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri și obligarea la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, precum și față de obiectul acțiunii, competența materială de soluționare a cauzei revine Curții de Apel conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar în raport dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 care reglementează competența teritorială a instanței de contencios administrativ și obligă reclamantul să se adreseze instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliu, competența de soluționare a prezentei cauze aparține Curții de Apel Bacău.

De altfel, competența materială și funcțională de soluționare a acestor acțiuni a făcut obiectul analizei în Ședința judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 16 octombrie 2023, stabilindu-se că "Raportat la scopul urmărit de către reclamanți prin introducerea acestor acțiuni pe rolul instanțelor de judecată, respectiv la obiectul acțiunii, constând în obligarea autorității pârâte (autoritate centrală) la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5), coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel în a cărei circumscripție teritorială își au domiciliul reclamanții".

În consecință, pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea în favoarea Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și Guvernul României, în favoarea Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.