ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5364/2023

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. 1. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14 martie 2023 pe rolul Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, înregistrată sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, constatarea vătămării drepturilor sale legitime prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 și actualizarea pensiei; obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor, dacă nu interveneau modificările aduse prin O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 si art. 60 din Legea 223/2015, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 03.05.2016, si H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în MO nr. 41 din 13.01.2023 precum și obligarea pârâtului Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne să restituie sumele reținute din pensie rezultate din indexarea si actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea 153/2017 daca nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 si art. 60 din Legea 223/2015 la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 03.05.2016, si H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, conform gradului de colonel deținut, sume actualizate cu indicele de inflație, daca este cazul, si a plătii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin(2) din O.G. nr. 13/2011.

2.1 Prin sentinta civilă nr. 762/2023 din data de 14 iunie 2023, pronunțată de Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepția de necompetență materială și s-a declinat competența materială de soluționare a cauzei, având ca obiect despăgubiri, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

În considerentele sentinței a reținut că reclamantul pretinde acordarea unor despăgubiri (diferența de pensie rezultată din actualizarea cu soldele aflate în plată față de actualizarea cu rata inflației), întemeiată pe neconstituționalitatea O.U.G. nr. 59/2017 și pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, mecanism care, așa cum a fost explicat de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 479/2015 (punctul 20):

"reprezintă o facilitate acordată justițiabilului care, în cazul admiterii excepției de neconstituționalitate are, astfel, posibilitatea de a-i fi soluționată acțiunea într-un termen mult mai scurt, prin intermediul unei proceduri care preîntâmpină formularea unei căi extraordinare de atac - revizuirea".

În aceste condiții, instanța a constatat că din variantele de acțiune pe care reclamantul le are la dispoziției (acțiunea în jurisdicția pensiilor militare de stat reglementată de Legea nr. 223/2015 cu invocarea excepției de neconstituționalitate, acțiunea în contencios administrativ întemeiată pe art. 9 din Legea nr. 554/2004), opțiunea sa a fost pentru acțiunea în contencios administrativ specială permisă de art. 9 din Legea contenciosului administrativ.

Primind această calificare, instanța a reținut că stabilirea competenței materiale trebuie făcută după rangul organului emitent al actului, care, deși nu poate forma obiect direct al acțiunii judiciare, stă la baza nelegalității ce ar justifica despăgubirile cerute sub forma diferenței de pensie și, cum organul emitent este Guvernul, care are capacitate procesuală în materie de contencios administrativ, competența revine Curții de Apel Constanța, deoarece reclamantul are domiciliul în raza sa de competență teritorială.

2.2 Prin sentința civilă nr. 259 din data de 12 octombrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal - complet pentru cauze contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Casa Sectorială de Pensii a M.A.I. și Guvernul României, în favoarea Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competență; a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție a reținut pretențiile deduse judecății de către reclamant și faptul că acesta a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017 prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție, care afectează Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 în ansamblul său.

În drept, reclamantul a indicat dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, cererea sa fiind grefată pe dispozițiile art. 9 alin. (5) din lege, având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin O.U.G. nr. 59/2017 constând în restituirea sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiei, în lipsa modificărilor survenite prin O.U.G. nr. 59/2017.

S-a mai reținut că la stabilirea instanței de contencios administrativ competente, prin raportare la dispozițiile art. 10 din lege, trebuie avut în vedere faptul că obiectul principal al acțiunii, așa cum este arătat explicit la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu poate fi constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță, ci stabilirea instanței competente se realizează în funcție de capătul de cerere având ca obiect fie restituirea sumelor reținute sau acordarea de despăgubiri egale cu sumele reținute, fie obligarea la emiterea unei decizii privind emiterea unui act administrativ prin care să se dispună încetarea reținerilor din pensie.

Cum obiectul cauzei privește plata unor sume de bani în cuantum total de până la 3.000.000 de RON, Curtea a apreciat că, în aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) din legea contenciosului administrativ, competența materială în soluționare a cauzei aparține tribunalului, secția de contencios administrativ.

De asemenea, conform art. 9 alin. (1) teza finală din lege, excepția de neconstituționalitate nu poate forma obiectul principal al acțiunii, astfel că în cauză nu poate fi atrasă competența curții de apel prin raportare la emitentul ordonanței pretins vătămătoare, întrucât ordonanța de urgență constituie act normativ cu putere de lege, care nu poate face obiectul controlului judiciar. Așa cum s-a arătat, acest aspect reiese chiar din modul de reglementare al acțiunilor împotriva ordonanțelor Guvernului în legea contenciosului administrativ, art. 9 stipulând expres că obiectul principal al unei astfel de acțiuni nu poate fi constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.

A mai reținut dispozițiile art. 126 alin. (6) din Constituție cu referire la controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, art. 1 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, art. 1 alin. (4) din Constituție, precum și decizia nr. 818 din 3 iulie 2008 a Curții Constituționale, referitoare la competența unei instanțe de a modifica sau abroga legi.

Totodată, Curtea de Apel a constatat că, dacă voința legiuitorului ar fi fost în sensul ca acțiunile întemeiate pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 să fie soluționate de secția de contencios administrativ a curții de apel, în considerarea calității procesuale pasive a Guvernului României, ar fi menționat expres competența acestei instanțe. În schimb, art. 9 alin. (1) și (2) operează cu sintagma "instanța de contencios administrativ", fără nici o circumstanțiere. Mai mult, art. 9 alin. (4) utilizează sintagma "instanța de contencios administrativ competentă", ceea ce nu poate trimite, așadar, decât la dispozițiile art. 10 alin. (1) și la criteriile de diferențiere acolo redate.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și Guvernul României, ce vizează, astfel cum a precizat reclamantul, acordarea de despăgubiri, constând în prejudiciul cauzat reclamantului prin aplicarea art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, nefiind vorba în cauză de o consecință a nerespectării vreunui contract de asigurare socială sau a recalculării pensiei, după anularea unei decizii de pensionare.

Prin art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu s-au modificat art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, împrejurare ce stă la baza presupusului prejudiciu solicitat de către reclamant prin acțiunea de față.

Conform dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.

Pentru stabilirea competenței materiale și teritoriale a instanței, Înalta Curte va avea în vedere dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora:

"(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Dispozițiile art. 10 alin. (3) din același lege reglementează competența teritorială și menționează în mod expres că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Astfel, față de rangul central al autorității pârâte față de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri și obligarea la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, precum și față de obiectul acțiunii, competența materială de soluționare a cauzei revine Curții de Apel, conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar în raport dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 care reglementează competența teritorială a instanței de contencios administrativ și obligă reclamantul să se adreseze instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliu, competența de soluționare a prezentei cauze aparține Curții de Apel Constanța.

De altfel, competența materială și funcțională de soluționare a acestor acțiuni a făcut obiectul analizei în Ședința judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 16 octombrie 2023, stabilindu-se că "Raportat la scopul urmărit de către reclamanți prin introducerea acestor acțiuni pe rolul instanțelor de judecată, respectiv la obiectul acțiunii, constând în obligarea autorității pârâte (autoritate centrală) la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5), coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel în a cărei circumscripție teritorială își au domiciliul reclamanții".

În consecință, pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.