ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5476/2023

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 09.12.2022 pe rolul Curții de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, a solicitat instanței anularea încheierilor pronunțate de aceasta în dosarele nr. x/2022, nr. y/2022/a2.2.1, nr. 191/33/2022/a2.2, nr. 313/33/2022/a2.2, nr. 696/33/2021/a2.2.2, nr. 944/33/2021/a.2.2, nr. 46/35/2022/a2.2, nr. 69/35/2022/a.2.2, nr. 78/25/2022/a4, nr. 115/35/2022/a5, nr. 106/35/2022/a2.2, nr. 180/35/2022/a.3.1, nr. 252/35/2022/a2.1, nr. 424/35/2021/a2.2.2, nr. 508/35/2021/a.2.3, nr. 93/57.2022/a2, nr. 125/57/2022/a2.2, nr. 172/57/2022/a2.1, nr. 192/57/2022/a2, nr. 209/57/2022/a2.1 și suspendarea acestora până la soluționarea acțiunii în anulare, cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea primei instanțe Prin încheierea civilă nr. 24 din 18 ianuarie 2023 a Curții de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția nelegalei timbrări a cererii de chemare în judecată. S-a anulat ca nelegal netimbrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii menționate la pct. 2 a formulat apel reclamantul criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie. S-a solicitat anularea hotărârii și admiterea cererii cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces. A arătat că judecătorul și-a exprimat cu exces de putere refuzul nejustificat de a cerceta fondul cauzei, în mod greșit fiind anulată cererea, deși a achitat anticipat taxa judiciară de timbru. Prin încheierea civilă nr. 24/2023 din 18 ianuarie 2023 a Curții de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal s-au încălcat drepturile și libertățile instituite de art. 1 alin. (3), art. 15, art. 16, art. 21, art. 22, art. 124, art. 125 și art. 126 din Constituția României și art. 2, art. 8, art. 9, art. 12 din Legea nr. 304/2022.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente: Argumente de fapt și de drept relevante Prealabil analizării motivelor de casare, în temeiul art. 457 din C. proc. civ., Înalta Curte a calificat calea de atac exercitată în cauză, ca fiind recurs, ținând seama de natura litigiului dedus judecății și de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, mențiune indicată și in dispozitivul hotărârii atacate. Conform art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greșeli de judecată anume imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres și limitativ prevăzute de lege în art. 488 din C. proc. civ.. Per a contrario, aspectele de fapt și critici în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului. Înalta Curte constată că recurentul reclamant critică soluția primei instanțe prin care s-a anulat ca nelegal timbrată cererea de chemare în judecată, arătând că judecătorul fondului s-a exprimat cu exces de putere refuzând soluționarea cauzei, încălcând astfel drepturi și libertăți instituite de dispozițiile 1 alin. (3), art. 15, art. 16, art. 21, art. 22, art. 124, art. 125 și art. 126 din Constituția României și art. 2, art. 8, art. 9 și art. 12 din Legea nr. 304/2022. Referitor la invocarea greșitei aplicări a normelor de drept material, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu se solicită instanței de recurs a examina conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, ci reaprecierea motivelor susținute in fața primei instanțe cu privire la caracterul netimbrabil al cererii de chemare în judecată. Are în vedere însă instanța de control judiciar că în conformitate cu dispozițiile art. 16 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, "în materia contenciosului administrativ, cererile introduse de cei vătămați în drepturile lor printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege se taxează după cum urmează: a) cererile pentru anularea actului sau, după caz, recunoașterea dreptului pretins, precum și pentru eliberarea unui certificat, a unei adeverințe sau a oricărui altui înscris - 50 RON". Potrivit art. 27 din O.U.G. nr. 80/2013, "orice alte acțiuni sau cereri neevaluabile în bani, cu excepția celor scutite de plata taxei judiciare de timbru potrivit legii, se taxează cu 20 RON". Prin rezoluția din data de 12.12.2022 s-a pus în vedere reclamantului obligația achitării taxei judiciare de timbru in cuantum de 1400 de RON, aceasta fiind adusă la cunoștință prin înștiințarea din data de de 16.12.2022 aflată la dosarului de fond. Totodată, reclamantului i s-a adus la cunoștință posibilitatea formulării cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru și cerere de reexaminare a acesteia in temeiul art. 39 din Ordonanța de urgență nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Cum până la data ședinței de judecată reclamantul nu s-a confirmat obligației procesuale de a plăti taxa de timbru datorată, din verificarea actelor dosarului nerezultând depunerea vreunei dovezi in acest sens, Înalta Curte constată că, raportat la dispozițiile art. 31 și 33 din Ordonanța de urgență nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, s-a admis excepția nelegalei timbrări a cererii de chemare in judecată. Reține Înalta Curte că taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, fiind o condiție legală pentru începerea proceselor civile. Obligația de plată anticipată a acestor taxe este justificată, ca și sancțiunea anulării acțiunii sau a cererii, în caz de neplată a acestora. Legea prevede că cererea de acordare a ajutorului public judiciar se poate formula prin chiar cererea de chemare în judecată, potrivitart. 43 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, sau în 5 zile de la comunicarea obligației timbrării acesteia, ori până la termenul stabilit de instanță, dacă apar elemente noi care determină o valoare mai mare decât cea inițial stabilită (art. 36 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013). Formele ajutorului public judiciar și condițiile de acordare sunt cele stabilite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, astfel încât orice justițiabil cunoaște posibilitatea și măsura în care poate beneficia de acesta. Totodată, cererea de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru poate fi formulată în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, fiind soluționată prin încheiere definitivă în condițiileart. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013. În jurisprudența sa (ex. Decizia nr. 742/2017), Curtea Constituțională a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor a condițiilor de exercitare a unui drept, subiectiv sau procesual nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite. Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.