Decizia nr. 5475/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva deciziei nr. 716/2022 a Curții de Apel Cluj

Circumstanțele cauzei Prin sentința civilă nr. 378 din 22.02.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Cluj, s-a respins ca tardiv formulată cererea de restituire a taxei judiciare de timbru achitată în dosarul civil nr. x/2019 al Tribunalului Cluj, formulată de către petentul-reclamant A.. Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a formulat apel, recalificat de către instanță prin încheierea din data de 29.06.2022 ca fiind recurs, solicitând anularea acesteia în totalitate și rejudecarea cauzei pe fond.

Hotărârea atacată Prin decizia civilă nr. 716 din 29 iunie 2022 a Curții de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal s-a respins recursul declarat de recurentul A., împotriva sentinței civile nr. 378 din 22.02.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Cluj. Decizia este definitivă.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva decizie menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Soluția instanței de recurs Analizând cu prioritate condițiile de admisibilitate a recursului de față, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele în continuare arătate, situație care face inutilă cercetarea celorlalte aspecte reținute spre soluționare. Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 7 din C. proc. civ.: "(1) Procesul civil se desfășoară în conformitate cu prevederile legii", iar potrivit articolului 22 alin. (1) din același Cod: "Judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile", obligativitatea de respectare a principiului legalității decurgând primordial din prevederile constituționale care statuează că justiția se înfăptuiește în numele legii, iar judecătorii se supun numai legii, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată fiind prevăzute numai prin lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii (art. 124-129 din Constituția României). Totodată, potrivit dispozițiilor art. 457 din C. proc. civ. hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că procesul trebuie să se desfășoare potrivit normelor legale care-l reglementează atât în ceea ce privește judecata (în toate stadiile procesuale) și executarea silită, cât și sub aspectul competenței, compunerii și constituirii instanței. Așadar, din cuprinsul textelor de lege menționate anterior, rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac. În speță, hotărârea atacată cu recurs nu face parte din categoria hotărârilor prevăzute expres de textul de lege sus-menționat, ci este pronunțată de o instanță de recurs, iar potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. are caracter definitiv nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, această concluzie rezidând din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac. Or, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluționa litigiul aplicând dispozițiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale oricărui proces, respectiv cel al legalității, care constituie o cerință obiectivă într-un stat de drept și o garanție a desfășurării în condiții optime a mecanismului de înfăptuire a justiției. Așa fiind, Înalta Curte constată că recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 716 din 29 iunie 2022 a Curții de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, care are caracter definitiv potrivit art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. este inadmisibil, hotărârea nefiind susceptibilă de recurs în sensul art. 483 alin. (1) din C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte respinge recursul ca inadmisibil.