ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 113/2024
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 113/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2024
Asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 1 aprilie 2022, a fost înregistrată sub dosar nr. x/2020 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secție contencios administrativ și fiscal cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 421 alin. (2) din Legea nr. 134/2010, republicată,formulată de petentul A. în cadrul dosarului nr. x/2020
Prin încheierea de ședință, pronunțată la data de 16 septembrie 2022 în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal a dispus suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care prevede că "(1) Judecătorul va suspenda judecata: …2. când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.".
La data de 17 martie 2023, întrucât petentul a formulat o cerere de repunere pe rol a dosarului, instanța a stabilit un termen pentru soluționarea acesteia la data de 27 octombrie 2023.
Analizând cuprinsul cererii de repunere pe rol a cauzei, instanța de control judiciar a constatat că se impune repunerea pe rol din oficiu pentru a se discuta eventuala incidență a perimării, părțile fiind citate cu mențiunea de a expune un punct de vedere cu privire la excepția de perimare.
La termenul de judecată de la data de 12 ianuarie 2024, pornind la analiza cererii de repunere pe rol formulate de recurent, față de împrejurarea că anterior cauza fusese repusă pe rol din oficiu, Înalta Curte apreciază că se impune respingerea acesteia ca lipsită de obiect.
Înalta Curte constată că încheierea de ședință de la data de 16 septembrie 2022 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., care, în raport de prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 16 martie 2023.
În acest sens, instanța de control judiciar observă că, de la data la care a intervenit suspendarea judecății în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv de la data de 16 septembrie 2022, cauza de față a rămas în nelucrare.
Având în vedere cele expuse anterior, precum și dispozițiile legale ce reglementează perimarea, ca sancțiune procesuală ce intervine de drept, se constată că aceasta operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în scopul judecării cauzei, situație datorată lipsei de diligență a părților ce nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea sa o facă.
Pe de altă parte, nu s-a invocat sau dovedit vreo cauză mai presus de voința părții, care să o fi împiedicat să stăruie în judecata pricinii, ceea ce ar fi întrerupt și termenul defipt de lege.
Perimarea este o sancțiune procesuală care se bazează pe prezumția de desistare a părții de la judecarea cererii făcute, dedusă din faptul nestăruinței în timpul prevăzut de lege, și intervenind din necesitatea de a pune punct stării de incertitudine privind raporturile juridice deduse judecății prin cererea lăsată în nelucrare timp de 6 luni, din vina părții.
Astfel, în temeiul art. 416 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții timp de 6 luni, iar art. 417 din același Cod prevede că termenul de perimare se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.
Față de textul de lege mai sus menționat, Curtea reține că în prezenta cauză un astfel de act de procedură nu a fost îndeplinit în interiorul termenului de perimare.
Prin urmare, dacă termenul de primare nu a fost întrerupt, atunci la momentul împlinirii sale perimarea operează de drept și în bloc asupra întregului cadru procesual. Astfel, termenul de 6 luni, stabilit de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil în cauza de față, s-a împlinit, ceea ce a condus la intervenirea de drept a perimării.
În consecință, Înalta Curte va constata intervenită sancțiunea perimării cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată rămasă fără obiect cererea de repunere pe rol.
Admite excepția de perimare, invocată din oficiu.
Constată perimată cererea formulată de recurentul-reclamant A. privind sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 421 alin. (2) din Legea nr. 134/2010, republicată.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, calea de atac urmând a se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată astăzi, 12 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.