ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 453/2024

Ședința publică din data de 29 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

- să se constate starea de discriminare dintre reclamanți și judecătorii și procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii ce au beneficiat de adeverințe privind drepturile salariale încasate în ultima lună anterior ieșirii la pensie cu includerea în cuantumul acestora inclusiv a indemnizației de detașare/delegare;

- să fie obligată pârâta la emiterea pentru fiecare dintre reclamanți a unei adeverințe prin care să se ateste drepturile salariale corespunzătoare ultimei luni de activitate compuse din indemnizația de încadrare brută lunară, la care se adaugă sporurile corespunzătoare și indemnizația de detașare/delegare;

- să fie obligată pârâta la daune cominatorii de 1.000 RON pe zi de întârziere pentru fiecare reclamant, de la data solicitării emiterii adeverințelor și până la data emiterii efective a acestora, conform art. 1516 C. civ., având în vedere prejudiciul creat urmare a neemiterii acestora.

În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 1528 C. civ., art. 82 alin. (2) și alin. (4) din Legea nr. 303/2004 republicată, art. 7 alin. (1) și alin. (3) precum și art. 13 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 1275 din 18 octombrie 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu și acordarea indemnizațiilor pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, decizia nr. 3 din 07.02.2022, pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 347 din 08.04.2022.

La data de 20 decembrie 2022, reclamanții au înaintat la dosar o cerere de modificare a cererii de chemare în judecată, prin care au completat obiectul acțiunii și au solicitat ca pârâta Inspecția Judiciară să emită adeverința pentru stabilirea pensiei de serviciu, începând cu data pensionării, în care baza de calcul a pensiei de serviciu să cuprindă:

l) indemnizația de încadrare brută lunară calculată în raport de valoarea de referință sectorială de 605,225 RON stabilită prin hotărâri judecătorești și în raport de coeficienții de multiplicare stabiliți prin sentința civilă nr. 148 din 17.02.2020 a Tribunalului Vâlcea, pronunțată în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin decizia nr. 3501/24.11.2020 a Curții de Apel Pitești, privind pe J.; decizia nr. 728/A din 15.09.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019, al Curții de Apel Tg Mureș, privind pe A., și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării;

2) indemnizația de detașare, așa cum s-a precizat în acțiunea introductivă.

La data de 28 martie 2023, la primul termen de judecată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Mureș a dispus disjungerea cererilor formulate de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., K., L., M., N. și O., formându-se dosare separate.

În dosarul nou format cu numărul x/2023, având ca reclamant pe L., la primul termen de judecată, în conformitate cu prevederile art. 131 C. proc. civ., Tribunalul Mureș a verificat din oficiu competența și a invocat excepția necompetenței teritoriale.

Prin sentința civilă nr. 426 din 04.04.2023, pronunțată de Tribunalul Mureș – secția Civilă, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

În motivarea soluției, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii și, față de domiciliul reclamantului, din Mun. Constanța, a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Constanța.

Totodată, tribunalul a constatat că nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) și alin. (2

1

) C. proc. civ., întrucât partea reclamantă a avut calitatea de inspector judiciar (fiind în prezent eliberată din această funcție prin pensionare), iar partea pârâtă nu este o instanță de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3587 din 8 decembrie 2023, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență a fost suspendată din oficiu judecata cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În argumentarea soluției, instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 269 din Codul Muncii raportate la art. 59 C. proc. civ. și față de existența coparticipării procesuale active, a constatat că a operat prorogarea de competență teritorială în favoarea Tribunalului Mureș.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul Mureș și Tribunalul Constanța, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, pentru următoarele considerente:

Obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei.

În cauză se constată că mai mulți reclamanți, printre care și reclamantul din prezenta cauză, L., au învestit Tribunalul Mureș cu o acțiune prin care au solicitat eliberarea unor adeverințe pentru stabilirea pensiei de serviciu care să evidențieze drepturi de natură salarială obținute de către reclamanți în perioada în care aceștia au avut calitatea de inspectori judiciari în cadrul pârâtei - Inspecția Judiciară.

Potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, în vigoare la data sesizării instanței, competența de soluționare a cererilor având ca obiect raporturi de muncă aparține tribunalului în circumscripția căruia își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Totodată, în cazul cererilor formulate de mai mulți reclamanți, art. 269 alin. (3) din Codul muncii instituie excepția conform căreia, dacă sunt îndeplinite condițiile coparticipării procesuale active, cererea poate fi formulată la instanța competentă pentru oricare dintre reclamanți.

Acțiunea introductivă inițială prin care reclamanții, în calitate de foști salariați, solicită angajatorului eliberarea adeverințelor prin care să se ateste drepturile salariale obținute se întemeiază pe aceeași cauză juridică, raporturile juridice deduse judecății fiind similare, context în care sunt aplicabile și dispozițiile art. 59 C. proc. civ., privind coparticiparea procesuală facultativă.

La data de 28 martie 2023, la primul termen de judecată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Mureș a dispus disjungerea cererii reclamantului și s-a constituit prezentul dosar.

În ceea ce îl privește pe reclamantul L., a fost format dosarul nr. x/2023, în cadrul căruia Tribunalul Mureș a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, reținând incidența prevederilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii și domiciliul acestuia din circumscripția Tribunalului Constanța.

Este de menționat că soluția disjungerii, ca măsură de administrare judiciară, pentru a se justifica ulterior măsura declinării competenței de soluționare a raporturilor juridice individuale la instanța pretins a fi cea de la domiciliul reclamantului, nu poate să atragă pierderea competenței instanței inițial învestite, cu ignorarea coparticipării procesuale active.

Înalta Curte constată că reclamanta J., din dosarul nr. x/2022, are domiciliul în circumscripția Tribunalului Mureș, instanța mai întâi sesizată, iar luarea măsurii disjungerii raporturilor juridice individuale nu putea să atragă și consecința pierderii competenței instanței inițial învestite, de la soluționarea acestora, având loc o consolidare a competenței teritoriale.

Mai mult, prin alegerea exprimată de reclamanți la momentul promovării acțiunii potrivit art. 116 C. proc. civ., Tribunalul Mureș, secția civilă, inițial învestit, a devenit în mod exclusiv competent să judece prezentul litigiu.

În considerarea celor expuse și prin raportare la dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 februarie 2024.