ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 218/2024

Ședința publică din data de 6 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1.341, art. 1.528 și următoarele C. civ.

Prin sentința civilă nr. 871/2023 din 12 mai 2023 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată prin întâmpinare, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1.341 respectiv art. 1.345 C. civ., având ca obiect, în principal, plata nedatorată și, în subsidiar, îmbogățire fără justă cauză, instanța competentă din punct de vedere teritorial determinându-se conform regulii generale prevăzute de art. 107 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a VI-a Civilă la data de 14 iunie 2023 sub același număr.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut incidența dispozițiilor art. 109 și art. 113 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că atât contractul de credit nr. x/19.11.2010, cât și actul adițional nr. x din 01.09.2011 au fost încheiate la sediul agenției băncii pârâte din Cluj-Napoca.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă la data de 23 noiembrie 2023 sub același număr.

Obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea băncii pârâte la restituirea sumei plătite în mod suplimentar față de obligațiile asumate potrivit contractului de credit nr. x/19.11.2010. De asemenea, a solicitat radierea înscrierilor din Centrala Riscului de Credit, efectuate în temeiul contractului de credit nr. x/19.11.2010 și a contractelor accesorii, ca urmare a achitării tuturor obligațiilor de plată, precum și radierea înscrierilor din Registrul Național de Publicitate Mobiliară realizate în temeiul acelorași contracte.

Astfel cum rezultă din actele dosarului, contractul de credit nr. x/19.11.2010 și actele adiționale privitoare la acesta au fost semnate la sediul secundar al pârâtei din Cluj-Napoca, la perfectarea acestor documente banca fiind reprezentată prin directorul de agenție.

Potrivit reclamantei, pretențiile exhibate nu derivă din executarea contractului de credit dintre părți, ci din plata nedatorată a unor sume de bani sau, în subsidiar, din îmbogățirea fără justă cauzei, temeiurile de drept invocate în susținerea cererii fiind dispozițiile art. 1.341 și 1.345 C. civ.

În materia competenței teritoriale de drept comun, regula generală este instituită de dispozițiile art. 107 C. proc. civ., conform cărora: "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 109 C. proc. civ., "Cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face și la instanța locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârșite de acesta."

Normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată în cauzele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care părțile pot să dispună, cu excepția ipotezelor prevăzute de art. 117 - 121 C. proc. civ.

Reținându-se că, față de temeiurile acțiunii, reclamanta invocă pretenții ce decurg din fapte juridice licite pretins săvârșite de reprezentantul agenției, respectiv plata nedatorată și, în subsidiar, îmbogățirea fără justă cauză, Înalta Curte constată incidența dispozițiilor art. 109 Cod procedură teza finală, fiind competentă, alternativ, să soluționeze cauza și instanța în circumscripția căreia se află agenția pârâtei din Cluj-Napoca.

Așadar, prin raportare la dispozițiile legale mai sus evocate, în cauză, competența de soluționare a cererii deduse judecății este alternativă, fiind deopotrivă competente să soluționeze cauza atât instanța de la sediul social al băncii pârâte, situat în București, cât și instanța de la sediul secundar al acesteia, din Cluj-Napoca. Or, potrivit art. 116 C. proc. civ., "reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente."

Dat fiind că reclamantul a învestit Tribunalul Specializat Cluj cu soluționarea cererii de chemare în judecată, rezultă că, prin opțiunea reclamantului, competența acestei instanțe a fost atrasă în mod definitiv.

Prin urmare, fiind instanța sesizată de reclamant, Tribunalul Specializat Cluj nu putea să își decline competența teritorială de a soluționa cauza în favoarea unei alte instanțe.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 februarie 2024.