ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 143/2024

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2024

Asupra recursului de față, reține următoarele:

În prealabil, subliniază că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2021, la 05.05.2021, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele CASA NAȚIONALA DE PENSII PUBLICE, CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și CASA DE PENSII LOCALA SECTOR 5, să se dispună nulitatea absolută a deciziei de pensie nr. P1216/15.12.2020 și a tuturor actelor administative din dosarul de pensie înregistrat sub nr. x/15.12.2020, a adreselor cu nr. x/05.03.2021 și nr. x/03.03 2021, în vederea anulării deciziei de pensie nr. P1216/05.03.2021 și a revizuirii/modificării din 29.01.2021, precum și a buletinului de calcul ce se constituie anexă, ca acte subsecvente, motivat de neluarea în considerare la stabilirea dreptului de pensie a perioadei de activitate ca profesionist militar, a perioadelor de activitate desfășurate în condiții speciale/deosebite și, de asemenea, a perioadei de activitate în sistemul public, lipsind sporurile de vechime în muncă, pentru întreaga perioada de activitate civilă din perioada 2006-2020; a mai solicitat obligarea pârâților la plata daunelor în cuantum de 55.356 RON, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 8409/07.12.2021, pronunțată de Tribunalul București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta CASA NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, s-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII LOCALĂ SECTOR 5, ca fiind introdusă față de o persoană fără capacitate procesuală de folosință și s-a respins ca neîntemeiată acțiunea îndreptată împotriva pârâtei CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.

Împotriva acestei sentințe contestatorul a declarat apel.

De asemenea, apelantul a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 și Legea nr. 95/2008, raportat la Legea nr. 223/2015, față de prevederile art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 26, art. 30 alin. (7), art. 44 alin. (4) și ale art. 53 alin. (2) din Constituția României, completată și cu privire la prevederile art. 55 alin. (1) lit. a) și b) și ale art. 192 din Legea nr. 263/2010, față de prevederile art. 16 din Constituția României.

Prin decizia civilă nr. 706/06.02.2023, Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca inadmisibilă cererea apelantului de sesizare a Curții Constituționale și ca nefondat apelul .

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional, A. a formulat declarație de recurs la 7 februarie 2023.

La 26.05.2023 intimata CASA NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului.

Prin încheierea din 22 iunie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La 29 octombrie 2023 recurentul a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol; la 29 decembrie 2023 autorul căii de atac a formulat cerere de repunere în termenul de motivare a recursului și a răspunsului la întâmpinare, precum și motivele de recurs, solicitând, în esență, admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei pentru o nouă judecată a cauzei la o altă instanță de același grad.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de repunere în termenul legal de motivare a recursului, reiterând excepția nulității recursului.

Autorul căii de atac a răspuns la întâmpinare.

La termenul de astăzi, 25 ianuarie 2024, Înalta Curte a admis cererea recurentului de repunere a pricinii pe rol, judecata cauzei fiind reluată.

Tot la termenul de astăzi, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța supremă se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare cererea recurentului de repunere în termenul legal pentru motivarea recursului și a răspunsului la întâmpinare, precum și excepția nulității recursului, asupra cărora reține următoarele:

În cauză, obiectul prezentului recurs îl constituie decizia civilă nr. 706 din 6 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în apel, într-un litigiu de asigurări sociale.

Recursul este exercitat împotriva dispoziției instanței de apel de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 și Legea nr. 95/2008, raportat la Legea nr. 223/2015, față de prevederile art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 26, art. 30 alin. (7), art. 44 alin. (4) și ale art. 53 alin. (2) din Constituția României, completată și cu privire la prevederile art. 55 alin. (1) lit. a) și b) și ale art. 192 din Legea nr. 263/2010, față de prevederile art. 16 din Constituția României.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) ultima teză din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, hotărârea prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute de art. 470 alin. (5) din același cod, aplicabile și în recurs potrivit art. 494, care stipulează că "în cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge însă, de la comunicarea hotărârii".

Art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. impune cerința indicării în cuprinsul cererii de recurs a motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau după caz, mențiunea că vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Din coroborarea acestor texte legale rezultă că împotriva încheierii sau deciziei prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale se poate face recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare, iar motivarea recursului poate fi realizată și după comunicarea hotărârii în același termen, de 48 de ore, conform dispozițiilor art. 487 alin. (1) și art. 470 alin. (5) C. proc. civ.

Pornind de la aceste considerente, Înalta Curte, verificând actele dosarului, constată că decizia atacată s-a comunicat recurentului la 3 aprilie 2023, astfel cum rezultă din dovada aflată la dosarul curții de apel.

Calculând, potrivit art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul în care partea avea posibilitatea de a motiva calea de atac exercitată, se reține că acesta a început să curgă de la ora zero a zilei de 4 aprilie 2023 și s-a împlinit la ora zero a zilei de 6 aprilie 2023.

Recurentul a depus motivele de recurs la 29 decembrie 2023, justificat de faptul că acesta s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a formula motivele de recurs, fiind internat în spital, potrivit înscrisurilor depuse în dovedire, sens în care a solicitat repunerea sa în termenul legal pentru depunerea motivelor de recurs și a răspunsului la întâmpinare.

Potrivit art. 180 C. proc. civ., termenele procedurale sunt stabilite prin lege ori de instanță și reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură, în caz contrar, devin aplicabile dispozițiile art. 185 alin. (1) din același Cod care prevăd că nerespectarea unui termen procedural atrage decăderea părții interesate din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel, actul de procedură făcut peste termen fiind lovit de nulitate.

Pe de altă parte, art. 186 C. proc. civ. stabilește că,,(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. (3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

Din interpretarea textului de lege evocat rezultă că decăderea nu operează în cazul în care partea dovedește că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură din cauza unei împrejurări temeinic justificată. În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând repunerea în termen.

Prin urmare, pentru a se putea da eficiență instituției repunerii în termen se impun a fi îndeplinite cumulativ următoarele cerințe: partea să nu-și fi exercitat dreptul procedural în termenul legal dintr-un motiv obiectiv, temeinic justificat, împrejurarea ce a împiedicat partea să acționeze să se fi produs înăuntrul termenului legal în care trebuia exercitat dreptul procedural și, în fine, în termen de 15 zile de la data încetării împiedicării, partea interesată să formuleze atât cererea de repunere în termen, cât și cererea de exercitare a căii de atac.

În speță, așa cum s-a expus mai sus, decizia recurată a fost comunicată prin poștă electronică recurentului la 3 aprilie 2023, dosarul de apel, aceasta fiind vizualizată de către recurent în aceeași zi, astfel că termenul pentru motivarea recursului a început să curgă la 4 aprilie 2023 și s-a împlinit la 6 aprilie 2023, ora zero.

Împrejurarea din perspectiva căreia s-a susținut incidența ipotezei prevăzute de art. 186 C. proc. civ. vizează perioadele 20 aprilie 2023-8 mai 2023 și 24 septembrie 2023-25 septembrie 2023.

Raportând aceste perioade la intervalul de timp în care recurentul avea obligația de a indica motivele de recurs, 4-5 aprilie 2023, Înalta Curte constată că situația invocată în fundamentarea cererii de repunere în termen vizează perioade ulterioare împlinirii termenului legal în discuție, sens în care prevederile art. 186 C. proc. civ. nu sunt operante în cauză.

Aceeași concluzie se reține și cu privire la solicitarea recurentului de repunere în termenul legal pentru formularea răspunsului la întâmpinare. Aceasta, în condițiile în care întâmpinarea inițială depusă de intimata CASA NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE a fost comunicată recurentului la 22 iunie 2023, dosar de recurs, iar împrejurarea care ar fi împiedicat partea să formuleze răspuns nu a intervenit în termenul prevăzut de art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

alin. (4) C. proc. civ., care calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din același Cod, s-a împlinit pe 3 iulie 2023.

Cu privire la întâmpinarea depusă de aceeași parte la 23 ianuarie 2024, solicitarea autorului căii de atac apare ca fiind lipsită de interes, în măsura în care răspunsul la întâmpinare a fost formulat la 24 ianuarie 2024, cu respectarea termenului de 10 zile instituit de normele procedurale.

În acest context, constatând că recurentul nu a făcut dovada intervenirii unei situații ce ar putea fi circumscrisă cazului de la art. 186 alin. (1) C. proc. civ. în ceea ce privește termenul pentru motivarea recursului și a răspunsului la întâmpinarea depusă inițial de intimata sus-menționată și că actul de procedură îndeplinit la 24 ianuarie 2024 nu este de natură să atragă sancțiunea decăderii recurentului din dreptul de a răspunde la întâmpinare, Înalta Curte va respinge cererea acestuia de repunere în termenul legal de motivare a recursului și a răspunsului la întâmpinare.

Revenind la chestiunea regularității cererii de recurs, instanța supremă are în vedere că art. 194 lit. d), raportate la art. 196 alin. (1) C. proc. civ., aplicabile potrivit normei de trimitere de la art. 494 din același Cod, stabilește în sarcina părții, sub sancțiunea nulității, obligația de a indica în cuprinsul cererii sale motivele de fapt și de drept care fundamentează demersul judiciar al acestuia.

Totodată, art. 486 alin. (3) C. proc. civ. statuează că "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile", iar art. 489 alin. (1) din același Cod prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)".

Față de împrejurarea că, în speță, nu au fost identificate motive de ordine publică și că recurentul nu a indicat și nu a dezvoltat în condițiile legii motivele din perspectiva cărora s-ar impune desființarea hotărârii recurate și nici nu a făcut dovada existenței unor motive temeinicie care să justifice aplicarea art. 186 C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs nu întrunește cerințele legale impuse de normele imperative sus-menționate, sens în care reține incidența în cauză a sancțiunii nulității.

În atare condiții, pentru toate rațiunile înfățișate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de motivare a recursului și a răspunsului la întâmpinare.

Admite excepția nulității recursului.

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 706 din 6 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatele CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, CASA DE PENSII LOCALĂ SECTOR 5 și CASA NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 ianuarie 2024.