ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1378/2024

Ședința publică din data de 21 mai 2024

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 13 februarie 2024 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, SCPEJ A., la cererea creditoarei B., a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorilor Curtea de Apel București și Tribunalul București.

II. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 4 București:

Prin sentința nr. 3471 din 29 februarie 2024 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că în speță este incident art. 127 alin. (2) și alin. (2

1

) C. proc. civ., având în vedere calitatea debitorilor de instanțe de judecată superioare, ceea ce presupune o prorogare legală de competență teritorială specială în favoarea altei instanțe, de același grad, din circumscripția unei curți de apel învecinate, astfel încât a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Constanța.

III. Hotărârea Judecătoriei Constanța:

Învestită prin declinare, Judecătoria Constanța a pronunțat sentința nr. 2912 din 25 martie 2024, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat în favoarea Judecătoria Sectorului 4 București competența de soluționare a cauzei, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a dispune astfel, instanța a arătat că în ipoteza prevăzută de art. 127 C. proc. civ. excepția de necompetență teritorială este de ordine privată, astfel încât nu putea fi invocată de instanță din oficiu, iar petentul SCPEJ A. nu a înțeles să se prevaleze de posibilitatea oferită de acest text legal atunci când a introdus cererea împotriva instanțelor de judecată, ci a înregistrat cererea de încuviințare a executării silite pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, instanță în a cărei circumscripție se află sediul debitoarei Curtea de Apel București.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În cauză, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, petentul SCPEJ A. a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorilor Curtea de Apel București și Tribunalul București, la cererea creditoarei B. (grefier în cadrul Judecătoriei Sectorului 3 București), în dosarul execuțional nr. x/2024.

Astfel cum au reținut ambele instanțe aflate în conflict, în materia executării silite sunt relevante pentru stabilirea competenței prevederile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. - "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

În conformitate cu aceste dispoziții, soluționarea cererii de încuviințare a executării silite este de competența instanței de executare, respectiv judecătoriei în a cărei circumscripție se află sediul debitorului.

În speță debitorii sunt Curtea de Apel București și Tribunalul București, instanțe de judecată superioare Judecătoriei Sectorului 4 București – pe rolul căreia a fost înregistrată cererea de încuviințare a executării silite.

Art. 127 C. proc. civ., purtând denumirea marginală "Competența facultativă", prevede că: " (1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(2)

1

Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

Dat fiind că reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, reiese că art. 127 C. proc. civ. instituie o competență teritorială facultativă (alternativă), ceea ce rezultă din chiar denumirea marginală a textului.

Petentul SCPEJ A. nu a înțeles să valorifice de posibilitatea oferită de 127 C. proc. civ. – aceea de a sesiza o instanță din circumscripția unei curți de apel învecinate celei competente potrivit dreptului comun, ci a înregistrat cererea de încuviințare a executării silite pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, instanță inferioară aflată în circumscripția Curții de Apel București (debitoare în cauză).

În ceea ce privește considerentele Judecătoriei Sectorului 4 București referitoare la prezumția legală de lipsă de aparență a imparțialității, se reține că de vreme ce petentul executor judecătoresc nu a uzat de prevederile art. 127 C. proc. civ., alegând să introducă cererea de încuviințare a executării silite pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, iar debitorii Curtea de Apel București și Tribunalul București nu au invocat excepția necompetenței teritoriale, se înțelege că au ales să aibă încredere și să accepte o prezumată imparțialitate obiectivă a instanței, renunțând la facultatea oferită de legiuitor de a se adresa unei instanțe de același grad aflate în circumscripția unei curți de apel învecinate, respectiv la posibilitatea de a invoca excepția de necompetență în condițiile prevăzute de lege.

Concluzionând, se reține că normele art. 127 alin. (2), alin. (2

1

) și alin. (3) C. proc. civ. nu puteau fi valorificate de instanță din oficiu prin substituirea părții, în vederea justificării necompetenței teritoriale și declinării acesteia în favoarea altei instanțe, excepția de necompetență teritorială în acest caz fiind una de ordine privată, sancționarea nerespectării necompetenței facultative putând avea loc în condițiile invocării excepției de necompetență teritorială în conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., respectiv de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Pentru considerentele expuse, având în vedere caracterul de ordine privată al dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., în aplicarea dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2024.