ÎCCJ, Decizia nr. 57/2023

Ședința publică din data de 26 iunie 2023

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 137 din data de 14 martie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 1081 din 03 decembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2009.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că, în speță, cazul de revizuire indicat, respectiv cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a fost invocat în mod formal, acesta nefiind incident în cauză în condițiile în care în susținerea cererii a fost invocată o decizie a Curții Constituționale de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

În acest sens, s-a reținut că prima condiție necesară pentru admiterea în principiu cererea de revizuire este ca prevederea legală invocată să fie declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză și doar dacă consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Or, în cauză, în mod evident, nu este îndeplinită această condiție întrucât prin Decizia nr. 310/2022 a Curții Constituționale indicată în cauză de apărarea revizuentului A. s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate ridicată de A. și B. în Dosarul nr. x/2017 conexat cu Dosarul nr. x/2017 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și s-a constatat că dispozițiile art. 7 alin. (4) și ale art. 20 din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Împotriva sentinței penale nr. 137 din data de 14 martie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023 a formulat apel revizuentul A., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători la data de 21 aprilie 2023 sub nr. x/2023, în cauză fiind stabilit termen la data de 26 iunie 2023.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, analizând apelul formulat în cauză constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Apelantul revizuent a invocat în susținerea cererii de revizuire cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., susținând, în esență, că cererea de revizuire s-a întemeiat pe împrejurarea constând în aceea că, prin considerentele hotărârii Curții Constituționale invocată ca temei al cazului de revizuire, a avut loc o confirmare a tuturor criticilor revizuentului care au vizat obstacularea, prin lege, a exercitului dreptului la apărare, consecința a imposibilității cunoașterii suportului factual al acuzației.

Cu titlu prealabil, instanța reține că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, poate fi formulată numai în condițiile și în cazurile limitativ prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. pen., singurele în măsură să conducă la o reexaminare a cauzei penale.

Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Din economia textului de lege sus menționat rezultă că hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt întrunite cumulativ condițiile expres prevăzute de lege: să existe o decizie a Curții Constituționale prin care a fost declarată neconstituțională o normă legală; decizia Curții Constituționale să fi fost publicată în Monitorul Oficial, ulterior rămânerii definitive a hotărârii; excepția de neconstituționalitate să fi fost invocată în cursul procesului penal în a cărui revizuire se cere de revizuent; hotărârea definitivă prin care cauza a fost soluționată în fond să se fi întemeiat prevederea legală declarată neconstituțională; consecințele încălcării dispoziției constituționale să continue să se producă și să nu poate fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în acord cu instanța fondului, apreciază că motivul invocat de apelantul revizuent a fost invocat în mod formal.

Astfel, se constată că revizuentul apelant A. a invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., făcând trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 310 din 19 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 922 din 20 septembrie 2022, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de A. și B. în Dosarul nr. x/2017 conexat cu Dosarul nr. x/2017 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 7 alin. (4) și ale art. 20 din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că revizuentul apelant a invocat cazul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. doar în mod formal întrucât susținerile acestuia nu se circumscriu respectivului caz de revizuire.

În acest sens, instanța constată că Decizia Curții Constituționale invocată de apelant ca temei al revizuirii, respectiv Decizia nr. 310 din 19 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 922 din 20 septembrie 2022 este o decizie prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate invocată de apelant astfel încât, în acord cu prima instanță, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători constată că prima condiție necesară pentru admisibilitatea cererii de revizuire este ca prevederea legală invocată să fie declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză și doar dacă consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate, condiție care în mod evident nu este îndeplinită în cauză.

Mai mult decât atât, Completul de 5 Judecători constată că nici condiția privind invocarea excepției de neconstituționalitate în cursul procesului penal în a cărui revizuire se cere de revizuent nu este îndeplinită în cauză.

Astfel, apelantul revizuent A. a fost condamnat prin sentința penală nr. 1081 din 3 decembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2009, hotărâre rămasă definitivă prin decizia nr. 11 din 27 ianuarie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2014 al Înaltei Curți de Casație si Justiție, Completul de 5 Judecători.

Or, excepția de neconstituționalitate soluționată de instanța de contencios constituțional prin Decizia nr. 310 din 19 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 922 din 20 septembrie 2022 a fost invocată de revizuent într-o cauză având ca obiect soluționarea unor cereri de anulare a unui act administrativ, respectiv a Protocolului de cooperare instituțională încheiat între Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Serviciul Român de Informații.

În contextul celor arătate, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că prima instanță a evaluat just particularitățile cauzei și a reținut corect că nu sunt îndeplinite cerințele impuse cumulativ de art. 459 C. proc. pen. astfel încât, în mod corect, a respins, ca inadmisibiă, cererea de revizuire formulată de revizuentul apelant.

Pentru considerentele mai sus expuse, în baza dispozițiilor art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinței nr. 137 din data de 14 martie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant, în cuantum de 680 RON, să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinței nr. 137 din data de 14 martie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 iunie 2023.