ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 647/2025

Ședința publică din data de 01 octombrie 2025

Deliberând asupra cererii de revizuire de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Pe rolul Înaltei Curți de Casațe și Justiție, secția Penală a fost înregistrată, la data de 21.07.2025, sub nr. x/2025, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. privind încheierea din data de 07 iunie 2023 pronunțată de instanța supremă, în dosarul nr. x/2023.

Prin susținerile orale și cererea formulată în scris, în baza art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., revizuenta A., prin apărător ales, a arătat, în esență, că ulterior pronunțării încheierii din 07 iunie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2023, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., textul de lege care a fundamentat această soluție, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., a fost declarat neconstituțional.

A subliniat că, în cauză, a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., iar la acel moment procesual, prin încheierea din data de 7 iunie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis excepția și a sesizat Curtea Constituțională în acest sens.

*

Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată revizuenta A. împotriva încheierii din data de 07 iunie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte reține următoarele:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Fiind o cale extraordinară de atac, aceasta se formulează în scris și trebuie motivată, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază și a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia și este admisibilă doar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 459 alin. (3) din C. proc. pen.

Instanța învestită cu soluționarea unei astfel de cereri are, ca primă obligație, verificarea condițiilor de admisibilitate, urmând ca, în măsura constatării întrunirii acestora, să procedeze la analiza temeiniciei motivelor invocate.

Analizând cererea de revizuire formulată în prezenta cauză, Înalta Curte constată că sunt pe deplin întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de disp. art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., întrucât cererea respectă exigențele legale referitoare la formă, obiect, titular, termen și motive, astfel cum acestea sunt reglementate de dispozițiile legale anterior menționate.

Astfel, cererea de revizuire a fost formulată în scris, este motivată în fapt și se întemeiază în drept pe cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. (hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate).

Chestiunea pronunțării Deciziei nr. 50/2025 a Curții Constituționale nu a fost valorificată printr-o cerere anterioară de către revizuenta A., iar aspectele evocate sunt susținute prin publicarea deciziei de referință în Monitorul Oficial.

Cererea de revizuire privește încheierea din 07.06.2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2023, hotărâre definitivă, pronunțată în calea extraordinară a recursului în casație, prin care s-a reținut că motivele de recurs în casație întemeiate de recurentă pe disp. art. 438 pct. 8 din C. proc. pen., prin care s-a criticat faptul că în mod greșit nu s-a dispus încetarea procesului penal pentru întreaga unitate infracțională ce i-a fost imputată inculpatei, nu pot fi încadrate în niciun caz de recurs în casație.

Cererea de revizuire a fost formulată în conformitate cu dispozițiile art. 457 alin. (1) teza finală din C. proc. pen., în mai puțin de un an de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei Curții Constituționale nr. 50 din 18 februarie 2025 (Monitorul Oficial, Partea I, nr. 328 din 11 aprilie 2025), respectiv la data de 21.07.2025, de către revizuenta A., persoană care a promovat recursul în casație ce a format obiectul dosarului nr. x/2023 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală.

Totodată, se constată că cererea de revizuire este întemeiată, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de cazul de revizuire invocat.

Astfel, ulterior hotărârii pronunțate în calea extraordinară a recursului în casație, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 50 din 18 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 11 aprilie 2025, a constatat că soluția legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casație în ipoteza în care în mod greșit nu a fost dispusă încetarea procesului penal, este neconstituțională.

Totodată, se constată că revizuenta A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., în cauza având ca obiect recursul în casație, anterior publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale nr. 50 din 18 februarie 2025.

Cererea acesteia de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., a fost admisă și a fost sesizată Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale invocate anterior.

Mai mult, consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și în prezent în privința revizuentei atâta timp cât soluția de respingere a recursului său în casație, ca inadmisibil, pentru cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., a fost rezultatul aplicării dispoziției legale care ulterior a fost declarată neconstituțională, iar aceste efecte nu pot fi remediate decât prin revizuirea acestei hotărâri.

Înalta Curte subliniază că, deși hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate într-o altă cauză, aceasta profită și revizuentei A., care a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., anterior momentului publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 50 din 18 februarie 2025, în condițiile prevăzute de lege, fiindcă s-a folosit de acest mijloc procesual în apărare, în scopul valorificării drepturilor și intereselor sale legitime, în dosarul având ca obiect judecata recursului său în casație.

În aceste condiții, se impune recunoașterea beneficiului efectelor Deciziei nr. 50 din 18 februarie 2025 a Curții Constituționale, în favoarea revizuentei A..

În acest context, se reiterează cele statuate de Curtea Constituțională: o decizie de constatare a neconstituționalității unei prevederi legale trebuie să profite, în formularea căii de atac a revizuirii, numai acelei categorii de justițiabili care a ridicat excepția de neconstituționalitate în cauze soluționate definitiv până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei prin care se constată neconstituționalitatea, precum și autorilor aceleiași excepții, invocate anterior publicării deciziei Curții, în alte cauze, soluționate definitiv (paragraful 33 din Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016) .

În privința procedurii și etapelor judecății cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., admiterea căii extraordinare de atac se va realiza uno ictu, determinând anularea încheierii pronunțate în procedura de filtru a recursului în casație și trimiterea pentru repartizare aleatorie în vederea judecării căii de atac întemeiate pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. (în acest sens, s-a pronunțat anterior Înalta Curte prin decizia penală nr. 134 din 15 februarie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2022, decizia penală nr. 628 din 14 iunie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017, decizia penală nr. 18 din 10 ianuarie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019, decizia penală nr. 594 din 7 iunie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017, decizia penală nr. 914 din 29 septembrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2017 și decizia penală nr. 915 din 29 septembrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2017, hotărâri prin care au fost admise cererile de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., au fost anulate încheierile atacate și s-a dispus rejudecarea admisibilității în principiu a cererilor de recurs în casație).

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 459 din C. proc. pen., astfel că va admite în principiu cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva încheierii din data de 07 iunie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2023.

Totodată, făcând aplicarea celor statuate de Curtea Constituțională în considerentele deciziei mai sus arătate, va admite cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva aceleași hotărâri.

Va fi anulată, în parte, încheierea atacată și se va dispune rejudecarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpata A., cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale încheierii atacate care nu contravin prezentei.

Se va dispune trimiterea la repartizare aleatorie a cererii de recurs în casație formulate de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 84/A din 28 februarie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare prilejuite de soluționarea prezentei cauze vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite în principiu cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva încheierii din data de 07 iunie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2023.

Admite cererea de revizuire formulată de revizuenta B. împotriva aceleiași încheieri.

Anulează, în parte, încheierea atacată și dispune rejudecarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpata B., cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate care nu contravin prezentei.

Trimite la repartizare aleatorie cererea de recurs în casație formulată de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 84/A din 28 februarie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

Cheltuielile judiciare prilejuite de soluționarea prezentei cauze rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 octombrie 2025.