ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 844/2023

Ședința publică din data de 14 decembrie 2023

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 11/2023 din 24 octombrie 2023, pronunțată de Curtea Militară de Apel București, în dosarul nr. x/2023, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de petentul A..

Pentru a dispune astfel, Curtea Militară de Apel București a reținut că, petentul col.(r) A. a depus la dosar note scrise pe care le-a susținut în ședința din 18.10.2023 prin care a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (1) și (2) C. proc. pen., reglementare care ar fi contrară art. 1, art. 16, art. 21 și art. 53 din Constituția României, deoarece nu permit ca soluția procurorului ierarhic superior să fie cenzurată de un judecător, îngrădindu-se accesul liber la justiție.

În raport de prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, pentru a declara admisibilă excepția de neconstituționalitate invocată în fața instanței, judecătorul trebuie să verifice ca dispozitiile legale criticate să facă parte dintr-o lege sau dintr-o ordonanță care să fie in vigoare, să aiba legatura cu solutionarea cauzei și să nu fi fost constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale.

Potrivit art. 340 alin. (1) și (2) C. proc. pen. (temeiul legal care stă la baza soluționării plângerii formulate de către petent) - Persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Dacă plângerea nu a fost rezolvată în termenul prevăzut la art. 338, dreptul de a face plângere poate fi exercitat oricând după împlinirea termenului de 20 zile în care trebuia soluționată plângerea, dar nu mai târziu de 20 zile de la data comunicării modului de rezolvare.

În analiza excepției de neconstituționalitate, judecătorul de cameră preliminară al Curții a apreciat că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 29 din Legea nr 47/1992, republicată, ca dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se invocă să fie esențială pentru soluționarea cauzei, aceasta însemnând că în cazul în care s-ar constata neconstituționalitatea acestei dispoziții legale, soluția pronunțată pe fondul cauzei să fie alta decât cea pe care ar da-o judecătorul în cazul în care nu s-ar pune problema neconstituționalității.

Astfel, chiar dacă s-ar constata neconstituționalitatea dispozițiilor art. 335 alin. (1) și (2) C. proc. pen. după cum solicită petentul, în condițiile în care singurul temei al plângerii la soluțiile de neurmărire date de procuror - cum este în cauză - sunt prevederile art. 340 alin. (1) C. proc. pen. (care definesc strict ca obiect soluțiile de clasare, nu și alte soluții precum cea de respingere a redeschiderii urmăririi penale), aplicabilitatea acestui din urmă articol nu ar fi afectată de soluția dată în cazul admiterii excepției de neconstituționalitate de către Curtea Constituțională a României.

În concluzie, nefiind îndeplinită condiția ca dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se invocă să aibă legătură cu soluționarea cauzei, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul încheierii nr. 11/2023 din 24 octombrie 2023, pronunțată de Curtea Militară de Apel București, în dosarul nr. x/2023, petentul A. a declarat recurs.

În susținere, recurentul a criticat hotărârea atacată sub aspectul netemeiniciei, întrucât, în mod greșit, s-a reținut că nu este îndeplinită condiția ca dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se invocă să aibă legătură cu soluționarea cauzei, astfel că cererea de sesizare este admisibilă.

Recurentul petent a reiterat opinia că această reglementare este contrară art. 1, art. 16, art. 21 și art. 53 din Constituția României, întrucât nu permit ca soluția procurorului ierarhic superior să fie cenzurată de un judecător, fiind astfel, îngrădit accesul liber la justiție.

În consecință, recurentul a solicitat sesizarea instanței de contencios constituțional, în sensul în care să se constate că dispozițiile menționate lasă întreaga competență a redeschiderii urmăririi penale exclusiv la îndemâna procurorului, atunci când persoana vătămată solicită redeschiderea urmăririi penale pentru apariția unor probe noi necunoscute la adoptarea soluției inițiale.

Examinând legalitatea și temeinicia încheierii atacate, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor ce succed:

Analizând condițiile referitoare la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte reține necesitatea îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată și anume:

a. excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

b. excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

c. excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

d. excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, dacă excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) și 3, instanța în fața căreia s-a invocat excepția respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Astfel, instanța de judecată examinează sub aspectul realizării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, dar care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității sesizării Curții Constituționale.

Dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 instituie obligația instanței de a verifica legalitatea excepției de neconstituționalitate invocate în fața sa, cauzele de inadmisibilitate putând fi legate de obiectul sesizării, subiectul sesizării sau temeiul constituțional al acesteia. Instanța de judecată în fața căreia s-a invocat excepția de neconstituționalitate nu are competența examinării acesteia, ci se limitează exclusiv la analiza pertinenței excepției, în sensul constatării unei legături cu soluționarea cauzei, precum și a îndeplinirii celorlalte cerințe legale.

Verificând realizarea condițiilor enumerate anterior, se constată că excepția a fost invocată de către o parte din proces, respectiv petentul A., într-un dosar aflat pe rolul Curții Militare de Apel București, având ca obiect plângerea formulată împotriva ordonanței din data de 20. IV.2023, de respingere a redeschiderii urmăririi penale în dosarul nr. x/2022 al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, menținută prin ordonanța nr. 22/II-2/2023 din data de 25.05.2023 a procurorului general al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel București.

Totodată, se constată că excepția invocată vizează neconstituționalitatea dispozițiilor art. 335 alin. (1) și (2) C. proc. pen., fără ca textele să fi fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Textele de lege criticate au următorul conținut:

Art. 335 alin. (1) C. proc. pen. - Dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, infirmă ordonanța și dispune redeschiderea urmăririi penale. Dispozițiile art. 317 se aplică în mod corespunzător.

Art. 335 alin. (2) C. proc. pen. - În cazul în care au apărut fapte sau împrejurări noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea, procurorul revocă ordonanța și dispune redeschiderea urmăririi penale.

În ceea ce privește condiția de admisibilitate ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia, Înalta Curte apreciază că aceasta nu este realizată, având în vedere că această cerință vizează incidența prevederii legale a cărei neconstituționalitate a fost invocată asupra soluției ce se va pronunța în cauza dedusă judecății, adică asupra obiectului procesului penal aflat pe rolul instanței judecătorești.

Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

Instanța în fața căreia se invocă excepția de neconstituționalitate nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluționarea cauzei a textului invocat ca neconstituțional, în condițiile în care este necesar a verifica și măsura în care o astfel de excepție tinde, în mod real, la învestirea Curții Constituționale cu un examen al conformității dintre înțelesul normei legale și exigențele Constituției, prerogativă recunoscută Curții prin dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

Fiind un incident apărut în cursul soluționării unei cauze, este necesar ca invocarea excepției de neconstituționalitate să fie justificată prin existența unui interes și să aibă relevanță în raport cu procesul în care a intervenit, însă nu este suficient ca partea care ridică excepția de neconstituționalitate să indice textele de lege pe care dorește să le supună controlului și să dea acestora o interpretare proprie pentru a crea aparența utilității demersului, ci are obligația să raporteze aceste dispoziții la legea fundamentală și să-și argumenteze pertinent cererea, prin referiri la măsura în care dispoziția legală contestată corespunde sau nu prevederilor constituționale. Stabilirea interesului autorului excepției se face de către instanță, pe calea verificării pertinenței excepției, în raport cu procesul în care a intervenit și efectul pe care decizia Curții Constituționale l-ar putea produce în soluționarea procesului principal, respectiv asupra conținutului hotărârii ce se va pronunța în cauză. Altfel spus, cerința relevanței reprezintă expresia utilității pe care soluționarea excepției invocate o are în cadrul rezolvării unui litigiu, iar irelevanța reprezintă situația în care excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu cauza în care a fost invocată.

Pe de altă parte, în cadrul examenului de admisibilitate, instanța analizează, implicit, și corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege, iar sub acest aspect, instanțele judecătorești au statuat în mod constant că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii, când se urmărește o completare sau o modificare a actului normativ ori când nu are legătură cu cauza, inclusiv sub aspectul relevanței.

Obligația instanței de a examina și această condiție implicită de admisibilitate rezultă chiar din jurisprudența instanței de contencios constituțional, ale cărei decizii au fost, în mod constant, în sensul respingerii excepțiilor de neconstituționalitate formulate cu nerespectarea competenței sale expres prevăzute de art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată (mutatis mutandis, deciziile Curții Constituționale nr. 35 din 20 ianuarie 2011; nr. 284 din 24 februarie 2011; nr. 187 din 6 martie 2012; nr. 378 din 26 iunie 2014).

Din perspectiva considerentelor expuse, Înalta Curte constată că, în speță, nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (1) și (2) C. proc. pen., invocată în cursul soluționării de către judecătorul de cameră preliminară a plângerii împotriva unei ordonanțe prin care s-a respins cererea de redeschidere a urmării penale, neavând o legătură efectivă cu judecarea cauzei.

În acest sens, se are în vedere că dispozițiile art. 335 C. proc. pen. vizează condițiile în care se procedează la reluarea, în caz de redeschidere a urmăririi penale și nu căile de atac împotriva soluțiilor procurorului ierarhic superior de admitere/respingere a redeschiderii urmăririi penal.

Prin urmare, judecătorul Curții Militare de Apel București a constat, în mod corect, că cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de petent este inadmisibilă. Deși motivarea este deficitară, recursul nu este fondat, deoarece aceasta poate fi suplinită de instanța de control judiciar.

Astfel, Înalta Curte reține că invocarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor menționate nu este justificată prin existența interesului specific al celui ce invocă excepția, relevanței și înrâuririi pe care dispozițiile legale ar putea să le aibă în speță, în condițiile în care îndeplinirea cerinței legăturii cu soluționarea cauzei depinde de incidența dispozițiilor criticate în pronunțarea soluției.

În consecință, față de lipsa unei legături efective între necesitatea pronunțării unei hotărâri în contenciosul constituțional și soluționarea cauzei, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul încheierii nr. 11/2023 din 24 octombrie 2023, pronunțată de Curtea Militară de Apel București, în dosarul nr. x/2023.

Va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul încheierii nr. 11/2023 din 24 octombrie 2023, pronunțată de Curtea Militară de Apel București, în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14 decembrie 2023.