ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 807/2023

Ședința publică din data de 05 decembrie 2023

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

La data de 30 octombrie 2023 a fost înregistrat recursul formulat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 578/RC din 10 octombrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2018.

În cererea scrisă, transmisă prin e-mail la data de 26 octombrie 2023, recurentul a arătat că formulează cerere de completare a hotărârii penale pronunțate în cauză și cu soluția asupra problemei de neconstituționalitate privind aplicarea decretului președintelui la calculul termenului de prescripție, făcând precizarea că a fost invocată această excepție de neconstituționalitate de către apărătorul ales în ședința publică din 12 septembrie 2023, dar nu apare în dispozitiv. Totodată, a arătat că înțelege să formulez recurs împotriva soluției prin care nu a fost sesizată Curtea Constituțională.

Prin încheierea din 07 noiembrie 2023, instanța a pus în vedere recurentului să precizeze cererea formulată, în sensul dacă înțelege să declare recurs împotriva unei încheieri prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate sau solicită completarea deciziei penale nr. 578/RC din 10 octombrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2018.

Prin încheierea din 21 noiembrie 2023, Înalta Curte a constatat că, în cauză, a fost atașată încheierea de amânare a pronunțării din 12 septembrie 2023 dispusă în dosarul nr. x/2018 al instanței supreme, iar din cuprinsul acesteia nu rezultă că la termenul indicat anterior s-a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale vizând soluționarea vreunei excepții de neconstituționalitate. În raport cu aspectele învederate în cuprinsul cererii formulate de A., respectiv "(...) înțeleg să formulez cerere de completare a hotărârii penale pronunțate în cauză, și cu soluția ce se dă asupra problemei de neconstituționalitate privind aplicarea decretului președintelui la calculul termenului de prescripție. Fac precizarea că a fost invocată această neconstituționalitate de către apărătorul ales în ședința publică, și nu apare în dispozitiv. Totodată înțeleg să formulez recurs împotriva soluției de refuz de sesizare Curții Constituționale", pune în discuție calificarea solicitării petentului.

Prin aceeași încheiere s-a amânat cauza și s-a acordat termen la data de 05 decembrie 2023, Completul nr. 7, în vederea soluționării declarației de abținere formulată de doamnele judecător B. și C., soluționată prin încheierea din 27 noiembrie 2023.

În dezbateri, la data de 05 decembrie 2023, reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea, ca inadmisibil, a recursului formulat, întrucât din verificările efectuate în încheierea de ședință din 12 septembrie 2023 a rezultat că recurentul nu a invocat o excepție de neconstituționalitate în cauză, astfel că această cale de atac nu este prevăzută de lege, fiind fără obiect.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul A. a învederat că recurentul apreciază că recursul formulat este admisibil, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului formulat.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul formulat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 578/RC din 10 octombrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2018, este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr. 578/RC din 10 octombrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2018, s-a admis recursul în casație formulat de recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva deciziei penale nr. 196 din 02 martie 2023 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, din dosarul nr. x/2018.

S-a casat în parte decizia recurată numai în ceea ce îl privește pe inculpatul A. și s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie cu privire la acesta.

S-au menținut celelalte dispozițiile ale deciziei penale recurate.

În baza art. 449 alin. (4) C. proc. pen., s-au menținut actele de procedură efectuate până la momentul declarării deschise a dezbaterilor cu privire la fondul apelurilor de la termenul din data de 01 noiembrie 2022.

S-au anulat formele de executare cu privire la cheltuielile judiciare la care a fost obligat inculpatul A..

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, au rămas în sarcina statului.

Se constată că prin încheierea din 12 septembrie 2023, s-a amânat pronunțarea la data de 26 septembrie 2023 și, ulterior, la data de 10 octombrie 2023, când a fost pronunțată decizia mai sus menționată.

Dezbaterile asupra recursului în casație au fost consemnate în încheierea din 12 septembrie 2023, când apărătorul ales al intimatului inculpat A. a solicitat respingerea, ca neîntemeiat, a recursului în casație și, pe cale de consecință, menținerea soluției Curții de Apel Bacău. De asemenea, s-a solicitat instanței să nu dea eficiență argumentului parchetului potrivit căruia termenul de prescripție a răspunderii penale a fost suspendat pe perioada stării de urgență, întrucât, pentru argumentele reținute în mod constant în practica judiciară a Înaltei Curți, Decretul Președintelui nu poate suspenda termenul de prescripție, acesta fiind un act administrativ care nu are echivalența legii. Prin urmare, întrucât cauzele de suspendare a prescripției răspunderii penale pot fi determinate doar prin lege, Decretul Președintelui la care face referire parchetul nu poate avea această aptitudine.

Din cuprinsul acestei încheieri nu rezultă că s-a formulat de către apărător o cerere de sesizare a Curții Constituționale vizând soluționarea vreunei excepții de neconstituționalitate. De asemenea, nici intimatul inculpat A., în ultimul cuvânt, nu a invocat o excepție de neconstituționalitate în cauză.

Astfel, Înalta Curte constată că recurentul A. a formulat recurs împotriva unei hotărâri care nu vizează o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu vreo excepția de neconstituționalitate, demersul acestuia fiind inadmisibil.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, dar și exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice. Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate. Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 578/RC din 10 octombrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 578/RC din 10 octombrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2018.

Obligă recurentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 decembrie 2023.