ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2285/2023

HOTĂRÂRE

01.11.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2285/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 1 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția I civilă la 28.10.2022, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Bistrița-Năsăud și Tribunalul Suceava, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, să oblige pârâții ca, în raport cu perioada în care și-a desfășurat activitatea în cadrul fiecăruia, să recalculeze și să îi plătească drepturile salariale, începând cu 20.08.2018 și până la încetarea stării de discriminare, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare 19 și a valorii de referință sectorială de 605,225 RON, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare, dar și cu aplicarea sporurilor de 25% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și de 5% pentru confidențialitate; a mai solicitat să oblige pârâții la egalizarea drepturilor salariale la nivelul maxim de care beneficiază judecătorii Judecătoriei Timișoara și Tribunalului Timiș în baza unor hotărâri judecătorești, precum și la recalcularea și plata indemnizației de încadrare și a drepturilor salariale, începând cu 16.10.2018 și pe viitor, cu includerea unui procent de 2% din aceasta, reprezentând echivalentul diurnei stabilite potrivit art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006, sume actualizate cu indicele de inflație și dobânda penalizatoare. A mai solicitat să oblige pe pârâtul Tribunalul Suceava să-i plătească diferențele salariale rezultate din actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor salariale recalculate cu luarea în considerare a valorii sectoriale de referință de 484,18 RON pentru perioada 20.08.2018-30.11.2019, precum și a celor rezultate din aplicarea dobânzii legale penalizatoare, calculate de la exigibilitatea fiecărei obligații lunare de plată și până în decembrie 2021, la actualizarea cu rata inflației și plata dobânzii legale a sumelor ce fac obiectul primelor două capete de cerere, calculate din decembrie 2021 până la plata afectivă a acestora.

Prin sentința nr. 172/07.02.2023, Tribunalul Suceava, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Pentru a pronunța această sentință, a reținut că acțiunea are natura juridică a unui litigiu de muncă, dar că sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1), (2) și (2

) C. proc. civ., față de calitatea reclamantei de judecător la Judecătoria Bistrița și de faptul că pârâți în cauză sunt Tribunalul Suceava și Tribunalul Bistrița-Năsăud; de aceea, a stabilit că Tribunalului Bihor îi revine competența de soluționare a cauzei, căci este situat în circumscripția unei curți de apel învecinate Curții de Apel Cluj, instanță superioară celei care ar fi fost competente, potrivit regulilor generale, să judece procesul.

Astfel învestit, Tribunalul Bihor, secția I civilă a pronunțat sentința civilă nr. 727/LM/27.06.2023, prin care a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția I civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că prezentul litigiu este asimilat litigiilor de muncă, fiind incidente dispozițiile art. 269 alin. (1) din Codul muncii și art. 208 și 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora conflictele de muncă se soluționează de tribunalul în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul. Totodată a arătat că, față de calitatea reclamantei de judecător la Judecătoria Bistrița, de domiciliul și locul de muncă al acesteia, având în vedere competența de drept comun a Tribunalului Bistrița-Năsăud pentru un asemenea litigiu, nu este incident art. 127 alin. (1) C. proc. civ. însă, calitatea de pârâți a celor două tribunale atrage incidența alin. (2) și (2

) ale aceluiași articol, în baza cărora reclamanta avea drept de opțiune între a sesiza Tribunalul Bistrița-Năsăud, Tribunalul Suceava sau alt tribunal arondat unei curți de apel învecinate celor în a căror circumscripții se află cele două tribunale. De asemenea, a constatat că reclamanta și-a exprimat opțiunea, alegând Tribunalul Suceava, instanță învestită cu respectarea art. 127 alin. (2) și (2

) C. proc. civ. și, față de caracterul de ordine privată al acestor dispoziții, care reglementează o competență alternativă, a reținut că Tribunalul Suceava nu putea invoca din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, în temeiul art. 135 C. proc. civ. și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, pentru următoarele considerente:

Reclamanta, judecător la Judecătoria Bistrița, a învestit Tribunalul Suceava cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, instanțe pârâte fiind Tribunalul Suceava și Tribunalul Bistrița-Năsăud.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.", iar potrivit alin. (2) al aceluiași text legal "În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Totodată, conform art. 127 alin. (2

) C. proc. civ. "Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Având în vedere că reclamanta nu are calitatea de judecător la instanța competentă să soluționeze cauza sau la o instanță superioară acesteia, nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., iar competența materială și teritorială de soluționare a cauzei ar aparține, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii și art. 208 și 210 din Legea nr. 62/2011, Tribunalului Bistrița-Năsăud, în a cărui circumscripție își are atât domiciliul, cât și locul de muncă reclamanta.

Pe de altă parte, întrucât cererea a fost introdusă împotriva Tribunalului Bistrița-Năsăud, căruia i-ar reveni, așadar, competența de soluționare a cererii, în speță este atrasă incidența art. 127 alin. (2) și (2

) C. proc. civ., citate mai sus, texte care reglementează un drept de opțiune al reclamantei, care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanțe, fie la instanța respectivă, potrivit regulii generale în materie de competență, fie la o altă instanță din raza unei curți de apel învecinate.

Reclamanta a învestit cu soluționarea litigiului Tribunalul Suceava, situat în circumscripția unei curți de apel învecinate Curții de Apel Cluj, în a cărei rază se află Tribunalul Bistrița-Năsăud.

Astfel, reclamanta și-a manifestat opțiunea, în condițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., determinând competența teritorială în soluționarea cererii de chemare în judecată.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.