ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5773/2023

Ședința publică din data de 5 decembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2022 din data de 21.12.2022 reclamantul A. în contradictoriu cu instituțiile pârâte Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Serviciului Român de Informații solicită:

l. anularea în parte a O.U.G. nr. 130/2021, respectiv art. XXIV, pct. 12 și 13 din ordonanță;

Arată că înțelege să invoce excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XXIV, pct. 12 și 13 din O.U.G. nr. 130/2021, în raport cu dispozițiile art. 44, art. 47, art. 115, art. 125 și art. 56 din Constituția României.

Precizează că are calitatea de pensionar, sens în care face dovada cu copie a cuponului de pensie pe care-l îl atașează și arată că, prin O.U.G. nr. 130/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1202 din 18 decembrie 2021, Guvernul, în calitate de legislator delegat, a procedat la modificarea, în regim de urgență, a mai multor acte normative.

Prin Răspunsul la întâmpinarea Casei de Pensii Sectoriale a Serviciului Român de Informații reclamantul a solicitat introducerea în proces și a Agenției Naționale a Finanțelor Publice, în considerarea faptului că Serviciul Român de Informații a Plătit sumele încasate cu titlu de CASS acestei instituții în baza art., 265 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, motiv pentru care solicită obligarea acesteia să vireze sumele de bani către SRI.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Hotărârea Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 465 pronunțată la data de 25 mai 2023 în dosar nr. x/2023 Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocate din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a reținut, în esență că, în speță, reclamantul contestă un act normativ emis de Guvern, astfel încât, prin raportare la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei în primă instanță revine Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Față de aceste considerente, Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și, în consecință, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Ca urmare a declinării competenței, dosarul a fost înregistrat la data de 03.07.2023 pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, sub același număr unic de dosar, respectiv sub nr. x/2022.

Hotărârea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 131 pronunțată la data de la 17 octombrie 2023 Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis la rându-i excepția necompetenței materiale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a reținut, în esență că, în cauză, fiind vorba despre un litigiu relativ la contribuții și accesorii ale acestora sub pragul valoric care atrage competența curții de apel, competența în primă instanță a prezentei cauze revine tribunalului. Subliniază curtea că, atât timp cât sumele ce sunt avute în vedere corespund unuia din tipurile de impuneri la care face referire art. 10 din Legea nr. 554/2004, criteriul valoric este cel care se impune a fi reținut pentru determinare competenței, iar nu criteriul rangului autorității, care ar opera numai în condițiile în care prejudiciul vizat nu ar corespunde uneia din categoriile vizate de textul legal.

Față de aceste considerente, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și, în consecință, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Analizând prezentul conflict negativ de competență, în raport de hotărârile pronunțate, de obiectul litigiului și de normele legale incidente cauzei, Înalta Curte stabilește competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

În speță, conflictul privește competența materială de soluționare a cauzei și s-a ivit în soluționarea cauzei în primă instanță.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună:

l. anularea în parte a O.U.G. nr. 130/2021, respectiv art. XXIV, pct. 12 și 13 din ordonanță;

Deopotrivă, reclamantul a invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XXIV, pct. 12 și 13 din O.U.G. nr. 130/2021, în raport cu dispozițiile art. 44, art. 47, art. 115, art. 125 și art. 56 din Constituția României.

Se reține astfel că, în esență, reclamantul contestă un act normativ emis de Guvern și considerându-se vătămat prin măsura reglementată de art. XXIV, pct. 12 și 13 din O.U.G. nr. 130/2021, acesta a solicitat deopotrivă și obligarea la restituirea sumelor de bani reprezentând diferența dintre pensia cuvenită, potrivit aprecierii acestuia, și cea calculată potrivit "actualizării" sale prin punerea în aplicarea a dispozițiilor O.U.G. nr. 130/2021.

De asemenea, Înalta Curte are în vedere faptul că, prin cererea de chemare în judecată a fost invocată și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XXIV pct. 12 și 13 din O.U.G. nr. 130/2021, și, deși, au fost chemate în judecată, în calitate de pârâte și Casa de Pensii Sectorială a Serviciului Român de Informații, respectiv Agenția Națională a Finanțelor Publice (Agenția Națională de Administrare Fiscală) nu a contestat acte administrative emise de acestea.

Este evident că obiectul principal al acțiunii nu este obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Serviciului Român de Informații de a restitui sume reținute cu titlu de contribuție obligatorie pentru fondul național de asigurări sociale de sănătate", ci anularea în parte a unui act normativ emis de Guvern și repararea prejudiciului produs de această autoritate prin adoptarea unei ordonanțe neconstituționale.

Așadar, reclamantul se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. XXIV pct. 12 și 13 din O.U.G. nr. 130/2021, pe care o consideră neconstituțională, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, cererea privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile publice responsabile pentru cauzarea acestuia.

Chiar dacă ordonanța de Guvern atacată (O.U.G. nr. 130/2021) nu reprezintă un act administrativ, ci normativ, prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt aplicabile prin analogie, pentru identitate de rațiune juridică, față de rangul central al organului emitent al actului contestat.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.".

Astfel, prevederile art. 10 alin. (1) din același act normativ stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

Raportat la scopul urmărit prin introducerea acțiunii pe rolul instanței de judecată, respectiv la obiectul acțiunii constând în anularea parțială a unui act normativ și obligarea autorităților pârâte (autorități publice centrale) la plata de despăgubiri, Înalta Curte constată că, în speță, este determinant criteriul rangului central al autorităților pârâte față de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri, iar competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul reclamantul, respectiv Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, va stabili competența materială de soluționare în primă instanță a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Casa Sectorială de Pensii a Serviciului Român de Informații și Agenția Națională de Administrare Fiscală în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența materială de soluționare a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Casa Sectorială de Pensii a Serviciului Român de Informații și Agenția Națională de Administrare Fiscală, în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 decembrie 2023.