ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5687/2023

Ședința publică din data de 29 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 20 martie 2023, pe rolul Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, a solicitat:

- să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;

- obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea si actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 si art. 60, din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 01 noiembrie 2001 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în M.O. nr. 41 din 13 ianuarie 2023;

- obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale să restituie sumele reținute din pensie rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 si art. 60 din Legea nr. 223/2015, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 01 noiembrie 2001 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în M.O. nr. 41 din 13 ianuarie 2023, art. 1 si art. 2, conform gradului de plutonier adjutant principal deținut, sume actualizate cu indicele de inflație, daca este cazul, și a plații dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Totodată, reclamanta a invocat excepția de neconstituționalitate extrinsecă a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție, care afectează Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 59/2017 în ansamblul său.

2.1. Prin sentința civilă nr. 656 din 24 mai 2023, Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială, ridicată din oficiu și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel Constanța.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Tulcea a reținut că, în raport de obiectul și temeiul cererii de chemare în judecată, respectiv art. 9 alin. (5) teza finală din Legea nr. 554/2004, de calitatea pârâților de autorități publice centrale și de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Constanța este instanța competentă să soluționeze cauza dedusă judecății.

2.2. Prin sentința civilă nr. 250 din 5 octombrie 2023, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea - complet specializat în cauze de contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflict negativ de competență materială, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Constanța a reținut că nu îi aparține competența materială procesuală de soluționare a acțiunii întemeiate pe prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, întrucât obiectul acțiunii nu este reprezentat de anularea/contestarea unui act administrativ propriu - zis sau asimilat emis de o autoritate publică centrală, ci vizează plata unor despăgubiri.

S-a mai reținut că reclamanta nu a formulat o cerere adresată Casei Sectoriale de Pensii a Ministerului Apărării Naționale de recalculare a pensiei de serviciu și nu și-a îndreptat acțiunea împotriva refuzului acestei instituții de a proceda în sensul solicitat, astfel că dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu se pot aplica fără a exista și ipoteza premisă a existenței unui act administrativ contestat sau a unui litigiu privind taxele și impozitele.

A concluzionat curtea de apel că, întrucât în cauză nu există un act administrativ contestat și obiectul cererii nu îl reprezintă taxe și impozite, competența nu se poate stabili în raport de rangul autorității și nici în raport de valoarea despăgubirilor solicitate, devenind incidente prevederile art. 95 pct. 1 C. proc. civ., care stabilesc competența tribunalului ori de câte ori cauza nu este dată prin lege în competența altei instanțe.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a susținut că se consideră persoană vătămată prin aplicarea prevederilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, pe care le consideră neconstituționale, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri, constând în plata sumelor pe care le-ar fi putut primi, cu titlu de indexare și actualizare a pensiei, în condițiile art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015, în cazul în care nu ar fi fost adoptată O.U.G. nr. 59/2017. Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 9 alin. (1) - (5) din Legea nr. 554/2004.

Raportat la scopul urmărit de reclamantă prin introducerea cererii pe rolul instanței de judecată, respectiv la obiectul acțiunii, constând în obligarea autorităților pârâte la plata de despăgubiri pentru vătămarea produsă prin aplicarea dispozițiilor unei ordonanțe de urgență a Guvernului apreciată a fi neconstituțională, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei se stabilește în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5), coroborate cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte reține că prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ competente să soluționeze o pricină având această natură, respectiv criteriul poziționării autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și criteriul valoric, constând în cuantumul impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

În speță, suma fiind pretinsă cu titlu de despăgubiri în condițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, nu se aplică criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din acest act normativ, ci criteriul rangului central al autorității publice emitente a ordonanței de urgență declarate neconstituționale, respectiv Guvernul României, competența materială de soluționare revenind secției de contencios administrativ a curții de apel.

În raport și de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, Înalta Curte reține, potrivit dovezilor de la dosar, că reclamanta are domiciliul în circumscripția teritorială a Curții de Apel Constanța, motiv pentru care constată că această instanță este competentă material și teritorial să soluționeze cauza în fond.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pe pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 29 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.