ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4881/2023

Ședința publică din data de 26 octombrie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. dosar x/2015, reclamanta Compania Națională pentru controlul cazanelor, instalațiilor de ridicat și recipientelor sub presiune S.A.- CNCIR S.A. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României a formulat contestație împotriva încheierii nr. 17/01.04.2015 pronunțată de Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Departamentului IV, Curtea de Conturi a României, prin care a fost respinsă contestația formulată de CNCIR S.A. împotriva Deciziei nr. 8/23.01.2015 emisă de Curtea de Conturi a României, solicitând anularea încheierii contestate și admiterea contestației formulate împotriva Deciziei nr. 8/2015 prin care au fost valorificate reținerile din Raportul de control nr. x/23.12.2014 în sensul de anulare în parte a deciziei contestate, respectiv a măsurilor dispuse prin aceasta la punctele I 1, I 2, I 3 și I 4, II 9, II 10, II 13 și II 14.

Prin sentința nr. 233 din 1 iulie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Compania Națională pentru controlul cazanelor, instalațiilor de ridicat și recipientelor sub presiune S.A.- CNCIR S.A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată.

Recurenta Compania Națională pentru Controlul Cazanelor Instalațiilor de Ridicat și Recipientelor sub Presiune (CNCIR) S.A. a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 233/01.07.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2015 prin care s-a respins contestația formulată de CNCIR S.A. împotriva încheierii nr. 17/01.04.2015 și a Deciziei nr. 8/23.01.2015 emisa de Curtea de Conturi a României, privind măsurile prevăzute la pct. I.1-I.4, II.9, II.10, II.13 și II.14, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea în tot a sentinței recurate, admiterea contestației astfel cum a fost formulată cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Se arată că, la data de 22.04.2015, pe rolul Curții de Apel București a fost înregistrată cererea de chemare în judecată formulată de CNCIR S.A. în contradictoriu cu autoritatea de control Curte de Conturi a României, prin care reclamanta a solicitat anularea încheierii nr. 17/01.04.2015 și anularea parțială a Deciziei nr. 8/23.01.2015, acte emise de Curtea de Conturi a României.

Instanța de fond, în rejudecare, prin sentința civilă pronunțată în rejudecare respinge nejustificat Raportul A. pe motiv că această societate a prestat servicii de audit financiar către reclamantă, invocând faptul că acest aspect a fost reținut și de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia de casare intermediară, fără a avea în vedere faptul că instanța de fond (prima instanță) a avut în vedere opiniile ambilor specialiști care au concluzionat similar pe fiecare măsură ce face obiectul litigiului.

Referitor la aspectele reținute de instanță în rejudecare, privind măsurile dispuse prin decizia nr. 8/2015 contestate de reclamantă, se arată că așa cum a prezentat și în cererea de chemare în judecată, în perioada 17.11-23.12.2014, Curtea de Conturi a României- Departamentul IV a efectuat un control la sediul CNCIR S.A. cu tema "Controlul privind situația, evoluția și modul de administrare al patrimoniului public și privat al statului precum și legalitatea realizării veniturilor și a efectuării cheltuielilor pentru anii 2012-2014" astfel cum rezultă și din notificarea înregistrată la CNCIR S.A. cu nr. x/06.11.2014.

Din punct de vedere procedural privind încălcarea dispozițiilor stabilite prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 155/2014 coroborat cu dispozițiile Legii nr. 94/1992, al nerespectării procedurii de control, critică pentru nelegalitate poziția instanței de fond după rejudecare, față de apărările CNCIR S.A., prin invocarea dispozițiilor art. 109 RODAS.

Instanța de fond nu a avut în vedere faptul că aceste dispoziții se pot aplica condiționat de faptul existenței unei legături cu tema propusă pentru control (anexata la adresa nr. x/04.11.2014) și documentele solicitate, concluzionând că autoritatea de control în speță Curtea de Conturi a României nu avea obligația notificării și nici a respectării termenului prevăzut de art. 43 din Hotărârea Plenului nr. 155/2014.

Reclamanta CNCIR S.A. înființată prin H.G. nr. 1139/2010 conform M.Of. nr. 779/22.11.2010, a invocat prin cererea de chemare în judecată faptul că din verificările efectuate cu privire la activitatea CNCIR S.A., Curtea de Conturi a României a extins controlul/verificările și pentru perioada 2010-2012, fără a fi notificați în prealabil de către reprezentanții legali ai Curții de Conturi așa cum prevăd dispozițiile art. 43 -Secțiunea a 2 a, din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activității specifice Curții de Conturi aprobat prin Hotărârea Curții de Conturi nr. 155/2014 și fără a respecta termenul privind notificarea entităților cu privire la verificarea ce urmează a fi efectuată, care trebuie să fie de minimum 15 zile calendaristice înainte de începerea controlului astfel cum prevede același art. 43 din Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 155/2014, în speța de față, Curtea de Conturi a transmis notificarea în data de 06.11.2014 pentru începerea activității de control în data de 17.11.2014 (10 zile înainte de începerea activității de control).

Reprezentanții Curții de Conturi ai României în mod nejustificat și-au desfășurat activitatea de control/verificare cu încălcarea prevederilor legale fără a prezenta reclamantei o justificare legală pentru verificarea anilor 2010 - 2012, în condițiile în care aceștia nu aveau mandat în acest sens și mai ales nu aveau mandat pentru a dispune luarea măsurilor pe activitatea desfășurată în cadrul CNCIR S.A. în acești ani.

"I.I. Luarea de către CNCIR S.A. a măsurilor de intrare în legalitate privind repartizarea profitului rămas după deducerea impozitului pe profit, precum și extinderea verificărilor asupra operațiunilor înregistrate în contabilitate în baza Protocoalelor încheiate cu 1SC1R, în vederea identificării și a altor cazuri de operațiuni înregistrate pentru drepturi și obligații nepreluate, stabilirea operațiunilor înregistrate în mod nelegal, efectuarea corecțiilor în contabilitate și corectarea rezultatelor contabile înregistrate în perioada 2011-2014, recalcularea repartiției profitului net rezultat ca urmare a corecțiilor efectuate, determinarea cuantumului legal al dividendelor cuvenite acționarilor și virarea acestora în condițiile legii, precum și stabilirea eventualelor diferențe cuvenite bugetului de stat și virarea acestora pe destinații legale inclusiv accesorii calculate până la data plății", faptele fiind reținute la punctul 3 din Raportul de control nr. x/23.12.2014.

Instanța de fond reține că repartiția profitului net realizat de CNCIR în anul 2012, aprobată prin Hotărârea AGA nr. 2/29.05.2013, cu respectarea prevederilor art. 111 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 31/1990 coroborat cu art. 249 alin. (1) și (2) din Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 3055/2009, referitor la modalitatea de suportare a pierderii contabile anterioare de 5.785.539 RON, excede cadrul legal aplicabil societăților și companiilor cu capital majoritar de stat, și anume art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 64/2001.

Mai mult decât atât respinge nejustificat, susținerile expertului judiciar desemnat care și-a expus punctul de vedere cu privire la această măsura conform raportului de expertiză contabilă judiciară cât și susținerile specialistului extern, ambii desemnați prin încheierea din data de 27.11.2015.

Se critică pentru nelegalitate reținerile instanței de fond și consideră că, această prevedere legală a fost respectată, în legătură cu modul de repartizare a profitului din evidențele contabile ale CNCIR S.A., au fost transpuse hotărârile organelor de conducere, respectiv Adunarea Generală a Acționarilor și Consiliul de Administrație, prin Hotărârea AGA nr. 2/29.05.2013 și Ordinul Ministrului Economiei nr. 1200/27.05.2013, a fost aprobată repartizarea profitului net al anului 2012, astfel:

Se poate observa că se respectă inclusiv prevederile art. 1 din O.G. nr. 64/2001, dividendele aferente anului 2012 acordate acționarului unic și virate la bugetul de stat fiind în procent de 64.15% din profitul net repartizat, astfel fiind peste 50% din profitul net de repartizat, conform prevederilor legale în vigoare, la care se face referire (lit. f) din art. 1 din O.G. nr. 64/2001). Menționează ca profitul net rămas de repartizat reprezintă diferența dintre profitul brut (rezultat prin scăderea cheltuielilor din venturi) și impozitul pe profit (calculat conform normelor fiscale în vigoare).

Suma de 5.785.539 RON înregistrată în evidența contabilă a CNCIR S.A. nu a fost o pierdere din activitatea curentă a companiei, ci o pierdere rezultată din corectarea unor erori, erori ce au survenit prin nepredarea de către ISCIR la momentul divizării a rezervelor din reevaluare, ținând cont ca bunurile imobile care au constituit aport în natură la capitalul social aveau înglobată în valoare această creștere din reevaluare. S-a respectat astfel art. 63 alin. (2) și alin. (5) din OMFP 3055/2009 "(2) Corectarea erorilor se efectuează la data constatării lor... (5) Corectarea erorilor semnificative aferente exercițiilor financiare precedente se efectuează pe seama rezultatului reportat"

În acest sens, consideră că înregistrările contabile s-au efectuat la momentul constatării erorii, cu respectarea art. 248 alin. (5) și (7) din OMFP nr. 3055/2009 precum și art. 249 alin. (1) din același act normativ, având în vedere că pierderea contabilă reportată s-a acoperit din profitul exercițiului financiar 2012, potrivit Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor, cu respectarea prevederilor legale. De asemenea, consideram ca s-au respectat și prevederile OMFP nr. 3055/2009, care la art. 249 alin. (2) precizează:

"În cazul corectării de erori care generează pierdere contabilă reportată, aceasta trebuie acoperită înainte de efectuarea oricărei repartizări de profit".

Curtea de Conturi a României consideră nelegală înregistrarea în contabilitate a rezervei din reevaluare a sumei de 5.785.539 RON preluată ulterior de la ISCIR, precum și diminuarea rezultatului negativ al reevaluării bunurilor mobile din decembrie 2011 cu aceeași sumă, susținând că acest fapt ar fi diminuat dividendele cuvenite acționarului.

Impactul contabil al acestor înregistrări la nivelul anului 2011 este același (cu sau fără preluarea acestei rezerve de la ISCIR) deoarece prin raportul de reevaluare al patrimoniului preluat de Ia ISCIR, întocmit în decembrie 2011, s-a înregistrat o pierdere în valoare de 8.018.273 RON.

Prin notele contabile înregistrate în evidența CNCIR S.A., nu au fost diminuate dividendele cuvenite Statului Român la nivelul anilor 2011 - 2012, impactul fiind identic.

"I.2. Luarea de către CNCIR S.A. a măsurilor de intrare în legalitate privind înregistrarea în contabilitate a rezultatelor reevaluării terenurilor, amenajărilor la terenuri și a clădirilor, precum și extinderea verificărilor asupra operațiunilor privind reevaluarea clădirilor și terenurilor înregistrate în contabilitate în perioada 2011-2014, în vederea identificării și a altor cazuri de operațiuni înregistrate cu nerespectarea Planului de conturi și care au majorat în mod nejustificat cheltuielile, stabilirea operațiunilor înregistrate în mod nelegal, efectuarea corecțiilor în contabilitate și corectarea rezultatelor contabile înregistrate în perioada 2011-2014, determinarea diferențelor de impozit pe profit cuvenite bugetului de stat și virarea acestora pe destinații legale inclusiv accesorii calculate până la data plății", faptele fiind reținute la punctul 4 din Raportul de control nr. x/23.12.2014.

Instanța de fond reține că CNCIR S.A. nu a procedat în conformitate cu dispozițiile art. 124 alin. (4) și (5) din OMFP 3055/2009 la înregistrarea rezultatului reevaluării terenurilor, amenajărilor la terenuri și a clădirilor, precum și extinderea verificărilor asupra operațiunilor privind reevaluarea clădirilor și terenurilor înregistrate în contabilitate în perioada 2011-2014, respingând nejustificat, susținerile expertului judiciar desemnat care și a expus punctul de vedere cu privire la această măsură conform raportului de expertiză contabilă judiciară cât și susținerile specialistului extern, ambii desemnați prin încheierea din data de 27.11.2015.

Față de reținerile instanței de fond cu privire la această măsură dispusă la punctul I.2. din Decizia Curții de Conturi, privind înregistrarea în contabilitate a rezultatelor reevaluării terenurilor, amenajărilor la terenuri și a clădirilor, arată că:

a) în urma evaluării efectuate de către CNCIR S.A. la data de 31.12.2011 asupra imobilelor aduse ca aport la capitalul social al Companiei - rezultatele evaluării au evidențiat o scădere a valorii de piața a activelor fixe imobile cu suma de 8.918.037 RON și o creștere a valorii de piața a acestor active cu suma de 899.764 RON.

b) La înregistrarea rezultatelor evaluării la 31.12.2011, s-a diminuat toată rezerva din contul 105 în corespondență cu contul de cheltuieli 6813 cu suma de 5.785.539 RON (sumă preluată de la ISCIR ca fiind rezerve din reevaluare), fiind considerată o pierdere anterioară înființării companiei. În contul 6813 a rămas înregistrată o cheltuială cu devalorizarea ireversibilă a activelor imobiliare în sumă de 2.232.734 RON.

În Ordinul MFP 3055/2009, în cadrul capitolului VII "funcțiunea conturilor" se precizează:

"În acest capitol sunt prezentate conținutul și funcțiunea conturilor contabile cuprinse în Planul de conturi general prevăzut la capitolul IV din Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene. Întrucât în Planul de conturi general sunt cuprinse și conturi specifice consolidării, funcțiunea conturilor prezentate în continuare se referă inclusiv la acestea.

Prevederile cuprinse în acest capitol nu constituie bază legală pentru efectuarea operațiunilor economico-financiare, ci numai referințe cu privire la înregistrarea în contabilitate a acestora."

La descrierea funcțiunii conturilor din grupa 21 "Imobilizări corporale", în același capitol, se fac precizări referitoare la înregistrările în creditul acestor conturi astfel:

"În creditul contului 21 * se înregistrează: ...valoarea descreșterii rezultate din reevaluarea terenurilor (n.n. construcțiilor) în limita soldului creditor al rezervei din reevaluare (105);

- valoarea descreșterii rezultate din reevaluarea terenurilor (n.n. construcțiilor) recunoscută ca o cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, atunci când în rezerva din reevaluare nu este înregistrată o sumă referitoare la acel activ (681) ".

Consideră că s-au respectat prevederile art. 124 alin. (1) și alin. (4)-(5) din Reglementările OMFP 3055/2009, în sensul că rezultatul reevaluării, fiind o descreștere netă de valoare în cuantum de 8.018.273 RON, a fost înregistrată prin intermediul contului 6813 "Cheltuieli de exploatare privind amortizările, provizioanele și ajustările pentru depreciere":

"Art. 124 (4) Dacă rezultatul reevaluării este o creștere față de valoarea contabilă netă, atunci aceasta se tratează astfel:

- ca o creștere a rezervei din reevaluare prezentată în cadrul elementului "Capital și rezerve ", dacă nu a existat o descreștere anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ; sau

- ca un venit care să compenseze cheltuiala cu descreșterea recunoscută anterior la acel activ.

(5) Dacă rezultatul reevaluării este o descreștere a valorii contabile nete, aceasta se tratează ca o cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, atunci când în rezerva din reevaluare nu este înregistrată o sumă referitoare la acel activ (surplus din reevaluare) sau ca o scădere a rezervei din reevaluare prezentată în cadrul elementului "Capital și rezerve", cu minimul dintre valoarea acelei rezerve și valoarea descreșterii, iar eventuala diferență rămasă neacoperită se înregistrează ca o cheltuială."

Înregistrările contabile din evidenta CNCIR S.A. au avut în vedere aceste prevederi și anume:

- S-a diminuat valoarea bunurilor imobile cu cheltuiala din deprecierea ireversibila în suma de 8.018.273 RON

- S-a diminuat rezerva din reevaluare preluata de la ISCIR, rezerva în valoare de 5.785.539 RON prin stornarea acestei sume din cheltuielile cu ajustările pentru depreciere.

Referitor la precizarea Curții de Conturi din întâmpinare, conform căreia nu s-a respectat Planul de conturi, potrivit căruia în debitul contului de cheltuieli 6813 se înregistrează ajustări pentru deprecierea imobilizărilor necorporale, corporale sau a stocurilor prin creditarea conturilor 290 - ajustări pentru deprecierea imobilizărilor necorporale, 291 - ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale și 293 - ajustări pentru deprecierea imobilizărilor în curs de execuție, va precizam ca prin intermediul acestor conturi se fac înregistrări contabile pentru constituirea de provizioane (ajustări pentru depreciere) în cazul deprecierilor reversibile de valoare, provizioane care se anulează prin intermediul conturilor de venituri (781).

Ori, în situația în care se înregistrează o depreciere ireversibilă de valoare, înregistrările contabile folosesc conturile de cheltuieli 681 și conturile de rezervă din reevaluare 105 a căror funcțiune, sintetic, a fost respectată în cadrul CNCIR, având în vedere că bunurile imobile suferă o uzură fizică continuă ce nu poate fi recuperată, uzură evidențiată prin amortizare.

Acest mod de înregistrare a deprecierii în urma reevaluării este explicat și în "Ghidul practic emis de Ministerul Finanțelor Publice referitor la unele aspecte privind aplicarea reglementarilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a CEE, aprobate prin OMFP 3055/2009".

Conform celor menționate mai sus, arată că înregistrarea rezultatului reevaluării activelor în contul 6813 "Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea imobilizărilor" s-a făcut cu respectarea prevederilor Ordinului MFP nr. 3055/2009.

Cu privire la măsurile de la punctul 1.3 conform căruia s-a dispus:

I.3. Luarea de către CNCIR S.A. a măsurilor de intrare în legalitate privind înregistrarea în contabilitate la valoarea de intrare (valoarea de aport stabilită în urma evaluării) a bunurilor aduse ca aport în natură la capitalul social al CNCIR S.A. în conformitate cu prevederile Ordinului Ministerului Finanțelor nr. 3055/2009."

Instanța de fond retine că CNCIR S.A. avea obligația să procedeze la reevaluarea acestora în conformitate cu prevederile art. 50 alin. (1) lit. c) și pct. 54 din OMFP nr. 2055/2009 respectiv art. 6 alin. (1) și (2) din Legea contabilității nr. 82/1991 respingând nejustificat susținerile expertului judiciar desemnat care și-a expus punctul de vedere cu privire la această măsură conform raportului de expertiză contabilă judiciară cât și susținerile specialistului extern, ambii desemnați prin încheierea din data de 27.11.2015.

Susținerile instanței de fond sunt nelegale întrucât nu a avut în vedere nici prevederile Ordinului 3055/2009 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene și a punctului nr. 121 alin. (2) din Reglementările contabile conforme cu directiva a IV-a, a Comunităților Economice Europene și cu Directiva a VII-a, a Comunităților Economice Europene din 29.10.2009 conform căreia "Evaluările efectuate cu ocazia reorganizărilor de întreprinderi (fuziuni, divizări) nu constituie reevaluare în sensul prezentelor reglementări contabile, aceste evaluări efectuându-se în scopul stabilirii raportului de schimb, pentru toate elementele de bilanț. Fac excepție situațiile în care data situațiilor financiare care stau la baza reorganizării coincide cu data situațiilor financiare anuale"

Având în vedere aspectele contabile și prevederile legislative menționate mai sus întrucât situațiile ISCIR pe baza cărora a avut loc înființarea CNCIR prin divizarea ISCIR, nu au coincis cu data situațiilor financiare anuale ci au avut data de 30.06.2010, în situația în care o astfel de evaluare ar fi avut loc, CNCIR S.A. nu avea obligația înregistrării rezultatelor evaluării în contabilitate, aspect reținut și de experții desemnați în cauză.

În conformitate cu H.G. nr. 1139/2010 în art. 3 alin. (1) a fost constituit capitalul social al CNCIR S.A. în sumă de 28.415.500 RON, acesta reprezentând valoarea activelor imobiliare cuprinse în patrimoniul preluat prin divizarea parțială a patrimoniului ISCIR, conform situației activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, întocmită la 30 iunie 2010.

Activele imobiliare aduse ca aport în natură la capitalul social constau în terenuri și clădiri din patrimoniul ISCIR.

Conform dispozițiilor art. 3, alin. (5) din H.G. nr. 1139/2010 patrimoniul transmis de către ISCIR către CNCIR S.A. trebuia să fie stabilit în baza bilanțului contabil de închidere, însoțit de balanța de verificare sintetică, contul de rezultat patrimonial, situația fluxurilor de trezorerie și celelalte anexe la situațiile financiare întocmite potrivit legii, putându-se stabili valoarea netă a activelor aduse ca aport la capitalul social.

Având în vedere că ISCIR a predat în data de 12.07.2011 către CNCIR S.A. un bilanț contabil de închidere întocmit la 31.05.2011, bilanț însoțit de balanța de verificare sintetică, de contul de rezultat patrimonial, de situația fluxurilor de trezorerie și de celelalte anexe la situațiile financiare, a fost imposibil ca CNCIR S.A. să determine o altă valoare a aportului în natura la capitalul social decât cea stabilită în H.G. nr. 1139/2010.

Având în vedere prevederile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1139/2010, se poate afirma că din punct de vedere juridic situațiile financiare întocmite de ISCIR la 30.06.2010 au valoare de raport de evaluare.

Faptul că în H.G. nr. 1139/2010 au fost preluate valorile contabile brute și nu cele nete, aspect ce reiese chiar din evidențele contabile ale ISCIR întocmite la 30.06.2010, respectiv de la data predării/preluării patrimoniului (30.11.2010), valoarea contabilă brută a activelor respective, nesuferind modificări între aceste date.

Pentru îndreptarea și corectarea acestei situații, la încheierea exercițiului financiar 2011, pentru a se stabili în contabilitate valoarea justă a bunurilor transferate de la ISCIR cu ocazia divizării parțiale a acestei instituții și înființării CNCIR S.A., s-a procedat la reevaluarea întregului patrimoniu, atât terenuri și clădiri cât și celelalte active corporale mobile preluate de la ISCIR, aceste evaluări fiind făcute cu respectarea prevederilor pct. 121 alin. (1) și pct. 54 alin. (1) și (2) din OMFP 3055/2009.

Referitor la această măsură privind înregistrarea în contabilitate la valoarea de intrare (valoarea de aport stabilită în urma evaluării) a bunurilor aduse ca aport în natură la capitalul social al CNCIR S.A. în conformitate cu prevederile OMFP nr. 3055/2009, consideră că CNCIR S.A., prin acțiunile și înregistrările contabile efectuate, a înlăturat aceste neconformități.

Cu privire la măsurile de la punctul 1.4 conform căruia s-a dispus:

"I.4. Luarea de către CNCIR S.A. a măsurilor de intrare în legalitate privind predarea-preluarea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, aferente patrimoniului transmis preluat de la ISCIR în conformitate cu H.G. nr. 1139/2010, precum și preluarea "Rezervelor din reevaluare" aferente bunurilor preluate (terenuri în valoare de 9.578.900,12 RON, amenajări din terenuri în valoare de 139.935,79 RON și clădiri în valoare de 18.696.664,09 RON) și înregistrarea acestora în contabilitate la nivelul sumelor înscrise în actele ce se vor încheia cu ISCIR",

Instanța de fond reține ca CNCIR S.A. avea obligația să procedeze la predarea preluarea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (4) din H.G. nr. 1139/2010, respingând nejustificat susținerile expertului judiciar desemnat care și-a expus punctul de vedere cu privire la această măsură conform raportului de expertiză contabilă judiciară cât și susținerile specialistului extern, ambii desemnați prin încheierea din data de 27.11.2015.

Se critică pentru nelegalitate susținerile instanței de fond întrucât nu a avut în vedere (astfel cum rezultă și din înscrisurile depuse), că în prima etapă de predare primire, în bilanțul rezultat ca urmare a divizării, ISCIR NU a inclus rezervele din reevaluare aferente terenurilor și clădirilor transferate către CNCIR S.A. ca aport la capitalul social. Aceste rezerve au fost transmise ulterior de către ISCIR, respectiv în ianuarie 2012 pe baza de proces-verbal de predare primire, urmare a unui audit extern al Camerei Curții de Conturi conform adresa nr. x/27.01.2012 (a fost transmisă în anexa "situația contului 105-rezerve din reevaluare în sold la 31 decembrie 2010")

Având în vedere prevederile art. 3 alin. (6) din H.G. nr. 1139/2010, conform cărora "CNCIR va prelua toate drepturile și își va asuma toate obligațiile corespunzătoare patrimoniului preluat de la ISCIR și se subrogă în toate drepturile și obligațiile ce decurg din raporturile juridice ale societății (n.n. ISCIR) cu terții, pentru domeniul sau de activitate (n.n. cel preluat de CNCIR), inclusiv în litigiile în curs", rezultă că transferul activelor ISCIR este o transmisiune cu titlu universal, CNCIR fiind din acest punct de vedere un succesor cu titlu universal.

Astfel, prin protocoalele de predare-preluare trebuiau individualizate toate elementele aferente patrimoniului preluat de CNCIR, inclusiv toate drepturile și obligațiile aferente patrimoniului transferat de ISCIR, respectiv creanțe și datorii, inclusiv rezerve din reevaluare, și alte elemente asimilate etc, după caz.

ISCIR trebuia să identifice toate elementele de patrimoniu ce trebuiau a fi transferate către CNCIR și să întocmească un bilanț.

Perioada relativ lungă de timp scursa (din anul 2010) de la momentul când ISCIR ar fi trebuit să identifice și să predea către CNCIR inclusiv creanțele și datoriile (drepturi și obligații) aferente patrimoniului transmis, este un impediment de natură să facă imposibilă preluarea retroactivă de către CNCIR de la ISCIR a creanțelor și datoriilor, fiind foarte probabil ca la acest moment mare parte din creanțele care existau la momentul decembrie 2010 să se fi prescris, iar altele să fi fost încasate.

Raportat la faptul că CNCIR a preluat rezerva din reevaluare prin note contabile evidențiate în balanța contabilă a lunii decembrie 2011, prin înregistrarea "Rezervelor din reevaluare" aferente bunurilor imobile (terenuri în valoare de 9.578.909,12 RON, amenajări din terenuri în valoare de 139.935,79 RON și clădiri în valoare de 18.696.664,09 RON) și ținând cont de cele precizate mai sus, consideră că aceasta situație a fost regularizată la sfârșitul anului 2011.

Neîndeplinirea de către ISCIR a obligației de predare a tuturor drepturilor și obligațiilor aferente patrimoniului transmis către CNCIR (respectiv prin individualizarea acestora), a făcut imposibil ca CNCIR să aibă o evidență corectă a acestor elemente, aspect pe care instanța de fond nu l-a avut în vedere preluând în totalitate susținerile nejustificate ale Curții de Conturi a României.

Cu privire la măsurile de la punctul II.9 conform căruia s-a dispus:

"Luarea măsurilor și urmărirea intrării în legalitate privind acordarea drepturilor de natură salarială cuvenite directorului general și salariaților, precum și extinderea verificărilor asupra tuturor drepturilor de natură salarială acordate directorului general și salariaților în perioada 2011-2014"

Se critică pentru nelegalitate susținerile instanței de fond întrucât nu a avut în vedere Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 2/2010 prin care a fost aprobată grila de salarizare începând cu data de 01.01.2011, O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare, Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și tratament și Legea nr. 53/2003 rep.*, respingând nejustificat susținerile expertului judiciar desemnat care si-a expus punctul de vedere cu privire la aceasta măsura conform raportului de expertiza contabila judiciara cat și susținerile specialistului extern, ambii desemnați prin încheierea din data de 27.11.2015.

Se arată că grila de salarizare pentru personalul din cadrul companiei a fost aprobată în ședința Consiliului de Administrație al CNCIR S.A. nr. 2 din 16.12.2010, putând fi aplicată cu data Hotărârii Consiliului de Administrație. Ținând cont de prevederile art. 20 pct. A lit. j) din H.G. nr. 1139/2010 privind înființarea, organizarea și funcționarea Companiei Naționale pentru Controlul Cazanelor, Instalațiilor de Ridicat și Recipientelor sub Presiune - S.A., conform căruia "Consiliul de administrație are în principal, următoarele atribuții: (...) j) stabilește drepturile, obligațiile și responsabilitățile personalului CNCIR, conform structurii organizatorice aprobate", în mod legal Consiliul de Administrație a procedat la aprobarea grilei de salarizare valabila pentru luna ianuarie 2011, până la negocierea și semnarea Contractului colectiv de muncă la nivel de societate (nou înființată).

Totodată, în conformitate cu prevederile Legii nr. 130/1996 (in vigoare la data aprobării grilei de salarizare a CNCIR SA) prin contractul colectiv de muncă se negociază drepturile salariale generale, nefiind individualizate salariile fiecărui salariat, ci limitele minimale ale acestor drepturi salariul de încadrare individual al fiecărui salariat fiind stabilit prin contractul individual de muncă și nu prin contractul colectiv de munca.

De asemenea, trebuie avut în vedere și faptul că salariații preluați prin transfer de la ISCIR, trebuiau să beneficieze de un tratament de egalitate (din punct de vedere salarial) cu ceilalți salariați care au fost angajați la CNCIR S.A. fără transfer și cărora le-au fost oferite drepturi salariale conform grilei de salarizare aprobata prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 2/16.10.2010. În cazul în care CNCIR S.A. ar fi aplicat grila de salarizare adoptată prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 2/2010 doar salariaților recrutați direct, nu și față de salariații preluați prin actul de transfer de la ISCIR, ar fi fost încălcat principiul nediscriminării.

În conformitate cu dispozițiile Legii 67/2006 în temeiul căruia a operat transferul salariaților de la ISCIR la CNCIR are drept scop protecția drepturilor salariaților în cazul fuziunilor, concentrărilor, divizărilor sau altor operațiuni similare, în special menținerea drepturilor acestora.

Față de cele mai sus prezentate, CNCIR S.A. prin adoptarea Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 2/16.12.2010, nu a încălcat dispozițiile art. 5 alin. (3) din H.G. nr. 1139/2010 și nici dispozițiile art. 25 alin. (3) din Legea nr. 130/1996 conform cărora contractele colective de muncă produc efecte de la data înregistrării lor.

Cu privire la măsurile de la punctul II.10 conform căruia s-a dispus:

"CNCIR S.A. va lua măsuri de intrare în legalitate privind organizarea și desfășurarea cursurilor de formare profesională (specializare și calificare), pentru care are competențe stabilite prin Regulamentul de organizare și funcționare, precum și extinderea verificărilor asupra contractelor/convențiilor de prestări servicii pentru cursuri de formare profesională, încheiate cu proprii salariați, având ca obiect activitatea de predare în calitate de lector, care au beneficiat atât de drepturi salariale cât și de contravaloarea serviciilor stabilită prin contracte/convenții, a stabilirii întinderii prejudiciului produs ca urmare a plăților efectuate pentru astfel de contracte, înregistrarea în contabilitate a sumelor stabilite, recuperarea acestora (inclusiv a beneficiilor nerealizate) în condițiile legii, corectarea rezultatelor contabile înregistrate, determinarea eventualelor diferențe cuvenite bugetului de stat și virarea acestora pe destinații legale inclusiv accesoriile calculate până la data plății"

Se critică pentru nelegalitate susținerile instanței de fond întrucât nu a avut în vedere apărările și documentele depuse în cauză, nu a avut în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului ONU/1948, susținerile ANAF cu privire la cheltuielile legale care au generat venituri, nu a avut în vedere și faptul ca CNCIR S.A. organizează și derulează cursuri de formare profesionala de specializare și calificare în baza autorizațiilor emise de Consiliul Național de Formare Profesionala a Adulților, reiterând în mod nejustificat susținerile Curții de Conturi a României cu privire la încălcarea dispozițiilor Regulamentului de Organizare și funcționare CNCIR S.A. privind atribuțiile Biroului de formare Profesională.

În susținerea apărărilor formulate cu privire la nelegalitatea măsurii II.9 dispusă de Curtea de Conturi a României, consideră că nu a fost încălcat Regulamentul de organizare și funcționare a CNCIR S.A., întrucât la art. 68 alin. (1) lit. "e" (valabil la acel moment) se prevede expres că Biroul de formare profesională organizează și desfășoară activitatea de formare profesională cu personal propriu și colaboratori și nu interzice încheierea de contracte de prestări servicii sau colaborare în acest sens cu proprii angajați.

Față de aceste prevederi, se arată că de altfel așa cum au constat și auditorii externi, în cadrul Biroului de formare profesională nu există personal încadrat pentru funcția de formator, motiv pentru care în vederea prestării acestei activități este necesar a se apela la colaboratori "formatori". Acești formatori pot fi interni, respectiv angajați din cadrul CNCIR S.A. pe alte funcții cum ar fi funcția de inspector CNCIR și care dețin totodată atestările și autorizările necesare pentru prestarea activității de formator în domeniile reglementate de ISCIR, sau colaboratori externi ce dețin acreditările necesare. Totodată, activitatea de formator/lector prestata de persoane care sunt angajate ale CNCIR S.A. pe funcția de baza inspector, reprezintă o ocupație distinctă ale cărei atribuții nu se regăsesc în fișa postului de bază. Prestarea de servicii ca și formator este o ocupație necesitând o calificare suplimentară prin obținerea atestatelor de formator CNFPA, precum și a atestatelor de formator în domeniul ISCIR, atestate care sunt obținute individual și pe cheltuială proprie de către aceste persoane, iar prestarea serviciilor se face în afara orelor de program.

Cazurile izolate în care s-au prestat servicii de formare profesională în timpul orelor de program și identificate de Curtea de Conturi, nu fac obiectul contestației, suma de 14.889 RON menționată fiind recuperată de CNCIR de la lectorii în cauză, așa cum se precizează și în întâmpinarea Curții.

În ceea ce privește dreptul la remunerarea activității prestate de angajații CNCIR S.A. (persoane fizice) care au susținut suplimentar și activitatea de formare profesională în afara programului de lucru (in baza contractelor/convențiilor) sumele au fost înregistrate în contul contabil 641 "cheltuieli cu salariile personalului", pentru aceștia CNCIR având obligația reținerii la sursă a contribuțiilor sociale și a impozitului pe venit. Colaboratorii organizați ca PFA care au prestat activitate ca formatori au fost asimilați furnizorilor de servicii; aceștia au întocmit facturi pentru prestările respective de servicii și și-au plătit individual obligațiile către bugetul de stat. Drepturile acestor persoane juridice - PFA stabilite prin contracte de prestări servicii au fost înregistrate prin intermediul contului contabil 628 "alte cheltuieli cu serviciile executate de terți". În contul 628 nu se pot înregistra cheltuieli asimilate salariilor pentru care se rețin contribuții sociale și impozit pe venit.

În vederea reținerii la sursă și plății contribuțiilor sociale și impozitelor aferente către bugetul de stat pe un singur stat de plată, pentru persoanele fizice având două funcții distincte și venituri separate s-au calculat drepturi salariale pentru funcția de bază cumulate cu drepturile ce decurg din contractul de prestări servicii, pentru activitatea prestată suplimentar, cea de formator.

În acest sens, CNCIR S.A. nu putea îngrădi dreptul ca unii dintre proprii salariați, încadrați prin contract de muncă pe funcția de inspector pentru verificări tehnice, persoane care dețineau și calificările specifice activității de formatori să presteze această activitate.

Așa cum precizează pârâta, nu s-a contestat deductibilitatea cheltuielilor efectuate, deci acestea au fost efectuate și deduse în mod legal.

- Activitatea de formator/lector desfășurată în baza contractelor de prestări servicii ca persoane fizice autorizate este conform prevederilor art. 17 alin. (2) și (3) al O.U.G. nr. 44/2008, o persoană poate cumula calitatea de persoană fizică autorizată cu cea de salariat al unei terțe persoane. În conformitate cu prevederile art. 18 alin. (1) din O.U.G. nr. 44/2008 persoanele fizice autorizate (PFA) își desfășoară activitatea folosind în principal forța de muncă și aptitudinile sale profesionale.

- Referitor la convențiile civile încheiate atât cu angajații CNCIR S.A. cât și cu persoane care nu au această calitate, pentru prestarea activității de predare în calitate de lectori (formatori) la cursurile de formare profesională organizate de CNCIR S.A., acestea sunt încheiate în conformitate cu art. 1851 din C. civ., iar plata serviciilor se face și cu respectarea prevederilor art. 52 lit. b) din Codul fiscal, respectiv prin operarea reținerilor la sursă a impozitului și contribuțiilor.

- Aceste cursuri au fost desfășurate și finalizate cu examinări, cu comisie de examinare având membrii din partea ISCIR și ANC (Autoritatea Naționala pentru Calificări), concretizate cu diplome, certificate de absolvire și/sau de calificare pentru cursanți, existând astfel o dovadă suplimentară a prestării serviciilor de către formatori/lectori în relația cu CNCIR S.A. și cu beneficiarii de servicii (cursanții).

Măsura de a se recupera aceste sume de la persoanele care le-au încasat, întrucât sunt considerate cheltuieli nelegale, deși auditorii externi nu au identificat nici o prevedere legală încălcată, aceste servicii fiind prestate efectiv, formatorii desfășurându-și activitatea în conformitate cu contractul/convenția, cu programa analitică a cursului și cu prevederile legale în vigoare, plata acestor servicii constituie o obligație corelativă prestării activității de formator de către aceste persoane, promovarea unor cereri de chemare în judecată pentru recuperarea acestor sume neputând fi admisibilă.

Cu privire la măsurile de la punctul II.13 conform căruia s-a dispus:

"Extinderea verificărilor asupra contractelor de prestări servicii tehnice încheiate cu diverse persoane juridice și derulate în perioada 2011-2014 în vederea identificării și a altor cazuri de servicii care deși făceau parte din obiectul de activitate al CNCIR S.A., au fost angajate în mod nelegal pentru a fi executate de alte persoane juridice, a stabili eventualul prejudiciu produs ca urmare a plăților efectuate pe astfel de contracte, înregistrarea în contabilitate a sumelor stabilite, recuperarea acestora, în condițiile legii, corectarea rezultatelor contabile înregistrate, determinarea eventualelor diferențe cuvenite bugetului de stat și virarea acestora pe destinațiile legale inclusiv accesoriile calculate până la data plății"

Critică pentru nelegalitate susținerile instanței de fond întrucât nu a avut în vedere apărările și documentele depuse în cauză, de asemenea nu a avut în vedere faptul că CNCIR S.A. desfășoară activitate de monopol conform dispozițiilor Legii nr. 64/2008 cu modificările și completările ulterioare coroborate cu dispozițiile H.G. nr. 1139/2010 și de asemenea nu a avut în vedere faptul că CNCIR S.A. are tarife aprobate prin H.G. nr. 34/2012 doar pentru desfășurarea activităților de verificări tehnice în utilizare (VTID și pentru activități tehnice în vederea autorizării funcționarii (VTU AF).

Pârâta menționează o serie de contracte încheiate între CNCIR S.A. și diverse societăți comerciale pentru activitatea de verificări tehnice în utilizare pentru investigații/examinări cu caracter tehnic (VTU IE), ca fiind încheiate cu încălcarea prevederilor H.G. nr. 1139/2010 privind înființarea, organizarea și funcționarea CNCIR - S.A. și H.G. nr. 34/2012 privind aprobarea tarifelor pentru activitățile cu caracter specific prestate de CNCIR - S.A., însă fără a face distincție între activitățile pentru care sunt aprobate tarife prin H.G. nr. 34/2012 (VTU și VTU AF) și activitățile de VTU IE care se desfășoară pe piața liberă concurențială, și pentru care nu sunt stabilite tarife prin acte de dispoziție ale autorităților centrale.

Pentru desfășurarea activității de verificări tehnice în utilizare pentru investigații/examinări cu caracter tehnic (VTU IE) sunt necesare efectuarea unor programe tehnice, impuse de ISCIR, ce cuprind examinări și investigații nedistructive de laborator și alte tipuri de examinări nedistructive. Parte din aceste programe tehnice se pot realiza cu personalul propriu, doar pentru domeniile la care CNCIR deține autorizări și certificări ISCIR. În rest, în cazul în care CNCIR are clienți pentru care desfășoară activități de verificări tehnice în utilizare pentru investigații/examinări cu caracter tehnic (VTU IE), la care se cer de către ISCIR efectuarea de investigații nedistructive de laborator și alte tipuri de examinări nedistructive pentru care CNCIR prin laboratorul propriu nu este autorizat/certificat sau nu are personal de specialitate, se impune sub-contractarea către alte societăți a acestor segmente de prestație, pentru că aceștia dețin astfel de autorizări.

Totodată, prin întâmpinarea depusă, pârâta reține în atribuțiile CNCIR și atribuții ale ISCIR, astfel: prevederile art. 2 și art. 6 din H.G. nr. 1139/2010 privind înființarea, organizarea și funcționarea CNCIR - S.A., precum și modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.340/2001 privind organizarea și funcționarea ISCIR, ca fiind dispoziții întemeiate în susținerea măsurii dispuse la pct. II.13 din Decizia nr. 8/2015,

- fără a avea în vedere și dispozițiile Legii nr. 64/2008 republicată, privind funcționarea în condiții de siguranță a instalațiilor sub presiune, instalațiilor de ridicat și a aparatelor consumatoare de combustibil

Ținând cont de cele mai sus prezentate, în mod eronat pârâta reține că reclamanta subcontractează activități de monopol pentru verificări tehnice în utilizare pentru investigații/examinări cu caracter tehnic (VTU IE), ceea ce nu este conform cu realitatea și în consecință, consideră ca argumentele pârâtei în susținerea menținerii ca legale a măsurii dispuse la pct. 11.13, sunt nelegale și netemeinice.

Cu privire la măsurile de la punctul II.14 conform căruia s-a dispus:

"extinderea verificărilor asupra cheltuielilor efectuate pentru imobilul închiriat (situat în București) în perioada 2011-2014, în vederea identificării și a altor servicii care intrau în sarcina proprietarului, au fost angajate în mod nejustificat și acceptate la plată de CNCIR S.A., a stabilirii întinderii prejudiciului produs ca urmare a plăților efectuate pentru astfel de servicii, înregistrarea în contabilitate a sumelor stabilite, recuperarea acestora (inclusiv a beneficiilor nerealizate) în condițiile legii, corectarea rezultatelor contabile înregistrate, determinarea eventualelor diferențe cuvenite bugetului de stat și virarea acestora pe destinații legale inclusiv accesoriile calculate până la data plății.

Pârâta în susținerile prezentate în vederea menținerii măsurii dispuse la pct. 11.14, invoca prevederile art. 6.1 lit. f) din contractul de închiriere nr. x/21.12.2010 (încheiat între CNCIR S.A. și Locatorii imobilului din str. x sector 1) care prevăd doar obligațiile locatorului, fără a avea în vedere și dispozițiile art. 6.2 lit. d), e) care prevăd că "locatarul va întreține instalațiile și toate dotările în stare normală de funcționare pe cheltuiala proprie și efectuează lucrările de reparații locative curente ".

Pentru cheltuielile de reparații la sistemul de climatizare sau ascensoare, efectuate de CNCIR S.A. în calitate de chiriaș au fost transmise notificări către locatori în vederea reținerii costurilor din prețul chiriei.

Pentru serviciile de întreținere și curățare a instalației (schimbare filtre, consumabile etc), cât și pentru cheltuielile efectuate pentru lucrări de revizie și întreținere ascensor, consideră că aceste cheltuieli reprezintă reparații mici (locative) în sensul prevederilor art. 1429 alin. (1) C. civ., iar valoarea acestora a fost corect suportată de CNCIR S.A. în calitate de chiriaș. În ceea ce privește contractul încheiat între CNCIR S.A. și B. S.R.L., face precizarea că și acest contract vizează reparații locative, întrucât în conformitate cu prevederile art. 113 din Prescripția Tehnică R 2 - 2010 a ISCIR, deținătorul/utilizatorul este obligat să asigure întreținerea și revizia ascensorului prin persoane autorizate de ISCIR, care sunt obligate să intervină și în cazul în care au rămas blocate persoane în interiorul ascensorului. Se poate constata astfel, că și aceste lucrări reprezintă întreținere și reparații locative și prin urmare, în mod corect CNCIR S.A. a suportat cheltuielile cu întreținerea și revizia lunară a ascensoarelor.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate în recurs, prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu cererea de chemare în judecată prin care recurenta-reclamantă a solicitat anularea încheierii contestate și admiterea contestației formulate împotriva Deciziei nr. 8/2015 prin care au fost valorificate reținerile din Raportul de control nr. x/23.12.2014 în sensul de anulare în parte a deciziei contestate, respectiv a măsurilor dispuse prin aceasta la punctele 11,12,13 și I 4, II 9, II10, II13 și II14.

În esență, în motivarea cererii s-au arătat următoarele:

Cu privire la nelegalitatea măsurilor dispuse pentru anul 2011 a arătat că acestea exced perioadei controlate, efectuarea controlului asupra activității CNCIR pe anul 2011 fiind făcută cu nerespectarea art. 85 alin. (1) lit. f) și lit. j) teza 7 din Hotărârea Curții de Conturi nr. 155/2014 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități conform cărora raportul de control trebuie să conțină perioada supusă verificării și analiza evoluției "indicatorilor economico-financiari care caracterizează activitatea entității pe 3 ani în urmă, cu accent pe capitalul social, structura acționariatului, volumul total al veniturilor și cheltuielilor și structura acestora, numărul de personal, active nete, capitaluri proprii, rezultat patrimonial, etc".

În ceea ce privește fondul contestației, a solicitat anularea măsurilor dispuse la punctele 11,1 2,1 3 și I 4, II 9, II 10, II 13 și II 14 pentru considerentele pe care le vom expune mai jos:

Având în vedere că, între măsurile de la punctul LI, punctul 1.2, punctul 1.3 și punctul 1.4 există o strânsă legătură, întrucât reținerile din Decizie și din Raportul de Control se referă la momentul înființării CNCIR S.A. in decembrie 2010 și în special la înregistrarea în contabilitate a bunurilor aduse ca aport la capitalul social, precum și cu privire la întocmirea protocoalelor de predare-primire încheiate între CNCIR S.A. și ISCIR.

Prin raportul auditorului independent A. S.R.L., întocmit în data de 04.05.2012 cu ocazia auditării situațiilor financiare ale CNCIR aferente anului 2011, precum și în extrasul din Raportul Consiliului de Administrație pentru anul 2011, apar evidențiate sumele rezultate in urma evaluării activelor imobilizate si modul de repartizare propus, respectiv suma de 5.785.539 RON, aceasta fiind considerata o pierdere anterioara înființării prin divizare a CNCIR S.A. Totodată, in data de 04.01.2012, respectiv 27.01.2012, ISCIR transmite către CNCIR S.A. prin adresele nr. x/04.01.2012 si nr. y/27.01.2012 situațiile centralizatoare aferente operațiunii de predare -primire, urmare a auditului extern efectuat de Curtea de Conturi a României pentru anul 2010 la ISCIR. Cu aceasta ocazie se face si transferul rezervelor din reevaluare in cuantum de 3.104.111 RON, aferenta terenurilor si clădirilor preluate.

Față de această situație în data de 20.09.2012, în sensul corectării valorii capitalului social, s-a întocmit Referatul nr. x/20.09.2012, prin care conducerea executiva a CNCIR S.A. propunea diminuarea capitalului social cu pierderea preluata de la ISCIR (respectiv suma de 5.785.539 RON) atrăgând atenția ca acoperirea pierderii din profiturile viitoare (ca prerogativa a AGA) presupune privarea statului ca unic acționar al companiei de veniturile din dividende, pe de o parte, cat si sumele ce se cuvin acestuia din impozitul pe profit.

Cu privire la suportarea acestei pierderi din profitul net al CNCIR S.A. acționarul unic Statul Român, și-a exprimat aprobarea implicit și prin H.G. nr. 213/2013 privind aprobarea bugetul anului CNCIR S.A. pe anul 2013, unde la rândul 24 se prevede suma de 5.786.000 RON pentru acoperirea pierderilor contabile din an